KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...263 264 265 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Ippolit se răsuci repede spre el cu cea mai turbată răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am urât cu toată ura sufletului meu... Dumneavoastră le-ați pus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
din gură (pe toți, pe toți vă urăsc!) - pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am urât cu toată ura sufletului meu... Dumneavoastră le-ați pus pe toate la cale! Dumneavoastră m-ați făcut să am criza asta! Pe-un muribund l-ați făcut să se rușineze, dumneavoastră sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pe dumneavoastră, suflet iezuit, dulceag, idiot, milionar-binefăcător, pe dumneavoastră vă urăsc mai mult decât pe oricine, mai mult decât orice pe lume! V-am înțeles de mult și am început să vă urăsc de când am auzit de dumneavoastră, v-am urât cu toată ura sufletului meu... Dumneavoastră le-ați pus pe toate la cale! Dumneavoastră m-ați făcut să am criza asta! Pe-un muribund l-ați făcut să se rușineze, dumneavoastră sunteți vinovat de totala mea descurajare! V-aș ucide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
așa ceva! exclamă Adelaida, care se apropie repede de prinț și îi întinse mâna. Prințul îi zâmbi cu un aer pierdut. Deodată o șoaptă fierbinte, grăbită parcă, îi fripse urechea. Dacă nu vă descotorosiți imediat de acești oameni mârșavi, vă voi urî toată viața, toată viața numai pe dumneavoastră vă voi urî ! îi șopti Aglaia; părea cuprinsă de frenezie, însă se întoarse cu spatele mai înainte ca prințul să-i poată arunca o privire. De altminteri, de-acum nu mai avea de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îi întinse mâna. Prințul îi zâmbi cu un aer pierdut. Deodată o șoaptă fierbinte, grăbită parcă, îi fripse urechea. Dacă nu vă descotorosiți imediat de acești oameni mârșavi, vă voi urî toată viața, toată viața numai pe dumneavoastră vă voi urî ! îi șopti Aglaia; părea cuprinsă de frenezie, însă se întoarse cu spatele mai înainte ca prințul să-i poată arunca o privire. De altminteri, de-acum nu mai avea de ce și de cine să se descotorosească; între timp ceilalți apucaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ofensivă asupra stărilor existente de lucruri, ci o ofensivă chiar împotriva esenței lucrurilor noastre, a lucrurilor înseși, nu doar împotriva ordinii, nu împotriva rânduielilor, ci chiar a Rusiei. Liberalul meu a ajuns atât de departe, încât neagă Rusia, adică își urăște și își bate propria mamă. Fiecare realitate rusă nenorocită și ghinionistă îi provoacă râsul și aproape că-l entuziasmează. Urăște obiceiurile poporului, istoria rusă, totul. Dacă există pentru el vreo justificare, aceasta nu poate fi decât că nu are ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ordinii, nu împotriva rânduielilor, ci chiar a Rusiei. Liberalul meu a ajuns atât de departe, încât neagă Rusia, adică își urăște și își bate propria mamă. Fiecare realitate rusă nenorocită și ghinionistă îi provoacă râsul și aproape că-l entuziasmează. Urăște obiceiurile poporului, istoria rusă, totul. Dacă există pentru el vreo justificare, aceasta nu poate fi decât că nu are ce face și ura sa pentru Rusia o ia drept liberalismul cel mai fecund (o, veți întâlni frecvent la noi câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
același timp și unul care, de când e lumea, nicăieri și niciodată, nu s-a mai întâmplat la vreun popor, așa că, prin urmare, e fortuit și trecător, sunt de acord cu asta. Nicăieri nu poate exista un liberal care să-și urască țara. Atunci prin ce să explicăm, la noi, aceste lucruri? La fel ca altădată: prin faptul că liberalul rus nu este deocamdată liberal rus; cred că prin altceva nu se mai poate. — Evgheni Pavlovici, toate câte le-ai zis le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trebuie să spun că am întâlnit și am văzut prea puțini... liberali, zise prințul, dar mi se pare că aveți, poate, întrucâtva dreptate și că liberalul rus despre care ați vorbit este într-adevăr înclinat, într-o oarecare măsură, să urască Rusia, nu doar orânduielile ei. Desigur, numai într-o oarecare măsură... desigur, asta nu poate fi valabil pentru toți... Se încurcă și nu termină. În pofida emoției, era foarte interesat de discuție. Prințul avea o însușire deosebită care se manifesta în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mine? — De ce? Ți-am spus tot; mergi sănătos. — Chiar nu vii? îl întrebă încet prințul. — Ciudat om mai ești, Lev Nikolaevici, chiar ar trebui să mă minunez de tine. Rogojin rânji sarcastic. — De ce? Ce motiv mai ai acum să mă urăști? zise cu tristețe și înflăcărare prințul. Doar știi că nimic din ce credeai tu nu e adevărat. De altminteri, m-am gândit și eu că nici până acum n-ai încetat să mă urăști - și știi de ce? Tocmai pentru că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
motiv mai ai acum să mă urăști? zise cu tristețe și înflăcărare prințul. Doar știi că nimic din ce credeai tu nu e adevărat. De altminteri, m-am gândit și eu că nici până acum n-ai încetat să mă urăști - și știi de ce? Tocmai pentru că ai încercat să mă ucizi, de asta ura ta nu s-a stins. Îți zic că nu-mi amintesc decât de un singur Rogojin, cu care în ziua aceea m-am înfrățit făcând schimb de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
adevăr se ferea, se depărtase la doi pași de el și își ascundea mâinile. — De-acum nu-mi mai e deloc permis să trec pe la tine, Lev Nikolaevici, adăugă el în încheiere, rar și sentențios. Chiar atât de mult mă urăști? — Nu te iubesc, Lev Nikolaevici, așa că de ce să merg la tine? Zău, prințe, ești ca un copil, vrea o jucărie - scoate-o și pune-i-o în față; dar problema n-o înțelegi. Lucrurile pe care mi le spui acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cel mai infam dintre toți, căci eu, poate, aș fi primul care aș căra vreascuri și apoi aș lua-o la sănătoasa. Dar iarăși nu de asta e vorba. Atunci despre ce-i vorba, la urma urmei? — Ni s-a urât de tine! — E vorba despre următoarea anecdotă din veacurile trecute, căci simt nevoia să spun o anecdotă din veacurile trecute. În zilele noastre, în patria noastră, pe care, sper, o iubiți la fel de mult ca și mine, domnilor, căci, în ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
izbucnit brusc în râs. — Ce vânt te-a adus la mine, Terentiev? a strigat el cu degajarea lui simpatică dintotdeauna, uneori impertinentă, dar niciodată jignitoare, pe care o îndrăgeam atât de mult la el și atât de mult i-o uram. Dar ce-i cu dumneata? strigă speriat. Ești foarte bolnav! Tusea a început să mă chinuiască din nou, m-am prăbușit pe un scaun și de-abia am reușit să-mi trag sufletul. — Nu-ți fă probleme, i-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
jignesc. Însă pe dumneavoastră nimănui nu-i e permis să vă jignească. Știți, mi se pare că ar trebui chiar să mă iubiți. Sunteți pentru mine ceea ce sunteți și pentru el; un duh de lumină; un înger nu poate să urască, nu poate nici să nu iubească. Oare îi poți iubi pe toți, pe toți oamenii, pe toți semenii noștri? Mi-am pus adineaori această întrebare. Desigur, nu, și e chiar nefiresc. În dragostea ta abstractă pentru omenire, aproape întotdeauna nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
având, ca și acela, puse de jur împrejur flacoane cu lichidul lui Jdanov 59; aș putea chiar să vă arăt ungherul. El tace tot timpul; dar știu că mă iubește atât de mult, încât nu mai poate să nu mă urască. Nunta dumneavoastră și a mea va fi în aceeași zi; așa am stabilit împreună cu el. N-am regrete față de el. Aș putea să-l omor de frică. Dar mă va omorî el mai înainte... acum a izbucnit în râs și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
banilor se căise de mii de ori după aceea, deși gestul îi oferea mereu motive de înfumurare. Plânsese într-adevăr de-a lungul celor trei zile cât prințul rămăsese atunci la Petersburg, dar în aceste trei zile reușise să-l urască pe prinț din cauză că acesta îl privea cu prea mare compasiune, în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-mi dau seama de unde și până unde și ce folos ar avea de aici, mai ales că e pe moarte! Dar o să-l trag eu pe sfoară; o să vezi că nu el, ci eu o să-i joc festa. Dacă îl urăști atât de mult, de ce l-ai mai ademenit să vină aici? Și crezi că merită să pui la cale intrigi împotriva lui? — Păi tu m-ai sfătuit să-l ademenesc. M-am gândit că ne poate fi util; știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-te! Doar și-a luat angajamentul că moare în trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu mai scuipă sânge când tușește. — Alungă-l. Nu-l urăsc, îl disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu mai scuipă sânge când tușește. — Alungă-l. Nu-l urăsc, îl disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-o voi spune verde în față chiar când va muri pe perna lui! Păcat că nu i-ai citit Confesiunea. Doamne, ce naivitate a impertinenței! E locotenentul Pirogov, e Nozdriov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
intrigant și un băiețandru“, zise Ganea. — Varvara Ardalionovna, permiteți-mi să vorbesc. Desigur, pe prinț nu-l pot nici iubi, nici respecta; dar e într-adevăr un om bun, deși... caraghios. Însă n-aș avea absolut nici un motiv să-l urăsc; m-am prefăcut că nu înțeleg când fratele dumneavoastră mă instiga împotriva prințului; plănuiam să râd în momentul deznodământului. Știam că pe fratele dumneavoastră îl va lua gura pe dinainte față de mine și că va da greș în cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
m-am îngrășat, după cum susțineți), murind, am simțit că voi pleca în rai incomparabil mai liniștit dacă voi izbuti să prostesc măcar un reprezentat al acelui numeros soi de oameni care m-au urmărit toată viața, pe care i-am urât toată viața, cărora mult stimatul dumneavoastră frățior le servește drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dacă voi izbuti să prostesc măcar un reprezentat al acelui numeros soi de oameni care m-au urmărit toată viața, pe care i-am urât toată viața, cărora mult stimatul dumneavoastră frățior le servește drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]