7,316 matches
-
lungă de 40 m, urmează sala la Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime. Alte săli: "Sala Hades". Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
vipera comună (Vipera berus), șoparla de munte (Lacerta vivipara) și numeroase specii de fluturi. În locurile umede de la obârsia râurilor, din circurile glaciare, trăiesc broasca de munte (Rana temporaria), salamandra (Salamandra salamandra) și tritonul (Triturus alpestris). Dintre mamifere, se întâlnesc ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistrețul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), veverița, viezurele, iepuri, jderi (Martes martes) și râsul (Lynx lynx), etc. Apele râurilor sunt săgetate de pești, așa cum sunt păstravul indigen (Salmo trutta fario), lipanul (Thumallus
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
locuite din cele mai vechi timpuri. Dovezi materiale ale unei locuiri in perioada "paleolitică" s-au descoperit în peșteri ca Bordul Mare și Ciclovina Uscată-urme de vetre de foc, unelte de os și cremene, fragmente de schelete de Ursus spelaeus (Urs de peșteră), Equus caballuus (Cal), Canis lupus(Lup) care atestă așezări din comuna primitivă. Vestigii neolitice s-au descoperit în multe așezări de la poalele muntelui și în depresiuni( Turdaș, Tărtăria, Petrești). Elemente de trecere din neolitic la epoca bronzului(cultura
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
actuală, cît și cea existentă în trecut (Dealul Ulmului, Frăsinișului, Mărului), cît și vechea extensiune a pădurilor (Dl. Runcului, Vf. Secătura, Arșița etc., cu semnificația despădurire. Mai puțin numeroase (18), cele cu semnificație zoogeografică redau mai ales fauna actuală (Dl. Ursului), dar și cea care a constituit fala Bîrgăului - faimosul zimbru. Foarte frecvente sînt oronimele cu semnificație în antroponimie (Dl. Toma, Vf. Dan, Dl Ivan, Dl. Moldovanului, Vf. Coman etc.) sau cele care consemnează momente deosebite din istoria regiunii (Dl. Tătaru
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
împrejmuita de 180 de ha. Aici se află și un numar de trei iazuri, bogate în fauna piscicola și loc de popas pentru unele specii de avifaună. Aici pe langă zimbri se mai pot întâlni: cerbi, căpriori, vulpi, bursuci, iepuri, urși, lupi și specii de avifaună. Aflată la 10-15 minute de mers de Mănăstirea Sihla, potrivit legendei în aceste locuri și-a petrecut ultima parte a vieții Sfântă Teodora. Este înconjurată de un cadru natural deosebit. Până la peșteră se ajunge pe
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
în special fanerogame. Plantele cu flori sunt reprezentate în principal de specii endemice: breabănul (Cardamine glanduligera), brusturul negru (Symphytum cordatum), clopoțelul [Campanula rotundifolia - Campanula carpatica], crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), Garofița de munte (Dianthus tenuifolius), gălbenelele de munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
apar sunt: cerbul (Cervus elaphus) - în special în pădurile de fag, jderul (Maries martes), lupul (Canis lupus) - ocazional, pârșul cenușiu (Glis glis) - în făgete și alunișuri, pârșul de alun (Muscardinus avellanarius), râsul (Lynx lynx) - ocrotit, șoarecele de padure (Apodemus sylvaticus), ursul (Ursua arctos), veverița (Sciurus vulgaris), vulpea (Canis vulpes) - ocazional. Munții Tarcăului sunt accesibili în primul rând rutier (circumferențial, cu excepția laturii de vest), dar și feroviar (în nord, sud și sud-vest) și de la distanță aerian. Zona de vest este cea mai
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
numărul mare de elemente alpino-carpatice, alpino-boreale și atlantice, cît și în existența speciilor endemice carpatice și dacice continentale. Dintre acestea, enumerăm trandafirul de munte (Rosa pendulina), izmișoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), sînziene de munte (Galium anisophyllum), ciuboțica ursului (Cortusa matthioli). Rezervația geologică și de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrînsă față de celelalte (aproximativ 10 ha) și cuprinde o porțiune a defileului rîului, dăltuit în aval de satul Lepșa, în formațiuni predominant gresoase de vîrstă paleogenă. Este
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
se întortocheată în așa fel, încît formează o țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile. În Suhard trăiesc numeroase specii de animale caracteristice atît zonei alpine, dar mai ales pădurilor de rășinoase. Dintre mamifere — unele de importanță cinegetică — amintim: ursul (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus montanus), căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa); dintre răpitoare mai importante sînt: rîsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes). Păsările sînt reprezentate de specii că: cocoșul de munte (Tetrao urogallus
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
animalele mari de pradă sunt sunt dispărute de câteva secole printr-o vânare excesivă, azi prin cunoașterea importanței acestor animale în menținerea echilibrului în sistemul ecologic, s-au luat măsuri de repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup și ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum și la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder, și pisică sălbatică.Sunt de asemenea prezente și alte animale sălbatice ca și căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
aval de lacul de acumulare Cinciș, colectează apele a doi importanți afluenți: Valea Govâjdiei și Valea Zlaști-care se varsă în Cerna în apropiere de Castelul Corvineștilor. În aval de Hunedoara, Cerna primește drept afluenți Valea Peștișului, Valea Cristurului și Valea Ursului. Teritoriul străbătut de răul Cerna se compune din unități montane, cărora le sunt intercalate întinse spații depresionare cu caracter colinar. Valea Cernei, de la izvoare până la Lacul de acumulare Cinciș-Cerna este strâmta și adâncă, adică din cauza munților ce se apropie tot
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
mare de insecte, în special de lepidoptere (fluturi), precum unele specii eurosiberiene(Eudia Pavonica, Inochis io, Aglais urticae, Nymphalis rivularis, Satyrus dryras Scop)dar și euro-asiatice(Papilio machaon, Nemeobius lucina) Printre animalele care viețuiesc în pădurile din jurul râului se numără: ursul (Ursus arctos), mistrețul(Sus Scrofa), vulpea(Caniș vulpes), lupul(Caniș lupus europaeus), iepurele(Lepus europaeus), viezurele(Meles meles), căprioara (Capreolus capreolus), ariciul(Erinaceus europaeus), nevăstuica (Mustela nivalis), dihorul(Mustela putorius). Unele dintre aceste animale atacă gospodăriile localnicilor, provocând pagube. Dintre
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
din cauza pantei foarte accentuate și a anrocamentului. Există o rezervație naturală cu relief ruiniform și cu o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla de munte (Lacerta vivipara).
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
sau ursul peșterilor aparține de specia de animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
sau ursul peșterilor aparține de specia de animalelor dispărute care au trăit în perioada ultimei glaciațiuni (perioadă în urmă cu 2.6 - 2,7 milioane de ani caracterizată prin răcirea climei pământului). "" provine probabil din "Ursus deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
deningeri", arealul "ursului de peșteră" era continentul Europa, zona lui de răspândire întinzându-se din nordul Spaniei până în Ural. Această specie preferă peșterile ca adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m lungime (cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
adăpost în timpul hibernării, peștera este locul unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m lungime (cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
unde-și crește puii sau este locul unde moare.Mărimea ursului atingând 2,5-3 m lungime (cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
cap și trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
trunchi) înălțimea la greabăn (umăr) fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
fiind de 1,7 m, iar greutatea de 400-600 kg, acest urs fiind mult mai mare ca ursul brun, femela fiind mai mică decât masculul, acest dimorfism sexual observându-se și azi la urși.Madibula "ursului peșterilor" era bine dezvoltată, ursul fiind omnivor (consuma vegetale și carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
carne), este reprezentantul tipic al animalelor din timpul glaciațiunii, urmele lui fiind găsite numai până unde se întindeau în acel timp pădurile de foioase.Locurile din Europa unde s-au găsit urmele lui sunt peșterile: Neclarificată este problema vânării acestui urs în perioada glaciațiunii, deoarece omul care provine din Africa ajunge numai cu 10 000 de ani în Europa, la unele cranii găsindu-se răniri provocate probabil de vânători, totuși nu s-a putut constata o vânare intensivă a acestui animal
Ursus spelaeus () [Corola-website/Science/305929_a_307258]
-
l ("Panthera tigris") este o specie de mamifere carnivore din familia felidelor, fiind una dintre cele patru specii ale genului "Panthera". Este cel mai mare reprezentant al subfamiliei "Pantherinae" și unul dintre cei mai mari răpitori tereștri (după ursul polar și cel brun). Dimensiunile unui tigru siberian la vârsta de 6 luni sunt comparabile cu cele ale unui leopard adult. Tigrilor le sunt caracteristice dungile de culoare închisă, amplasarea cărora variază de la un individ la altul. Corpul este adaptat
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pot atinge 3,5 m în lungime, fără coadă, și până la 300 kg greutate. În mediu, masculii siberieni ating în lungime 190-220 cm fără coadă și 180-275 kg în greutate. Tigrii sunt printre cei mai impunători răpitori tereștri, cedând în fața ursului polar și celui brun. Lungimea corpului variază la diferite subspecii între 1,4 și 3,5 m, iar lungimea cozii — între 60 și 90 cm (110-115 cm la tigrii siberieni). Înălțimea ajunge până la 1,15 m. Un mascul adult cântărește
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
când, ei vânează animale mai „exotice” pentru ei — maimuțe, fazani, iepuri și chiar pește. Rația unui tigru adult este de 50-70 copitate pe an. Tigrii pot ucide și alte răpitoare: lupi, leoparzi, șerpi boa și chiar crocodili. Tigrii siberieni și urșii bruni reprezintă un pericol serios unii pentru alții; primii răpesc urșii mici și chiar atacă urși adulți. Urșii bruni și cei tibetani alcătuiesc 58% din rația alimentară a tigrului siberian (îi omoară mai ales masculii). Urșii soare, agresivi din fire
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]