7,043 matches
-
angajat ca asistent al avocatului pledant A. N. Hardin, în slujba căruia a lucrat numai 18 luni. În momentul în care a izbucnit Revoluția din Octombrie, Lenin era angajat de mai puțin de doi ani. Maria Alexandrovna Ulianova era pensionară, văduva unui consilier de stat deținător al "Ordinului Stanislas clasa I". Ea mai moștenise de la soțul ei o treime din moșia Kokușkino. Această cotă din moșie a fost vândută, iar banii au fost depuși în cele din urmă într-o bancă
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
1712 ani o cruce de piatră, peste vechea cruce de lemn ridicată de Preda. Preda Brâncoveanu a fost sugrumat în 1658 din ordinul lui Mihnea al III-lea. Astfel că Stanca și copii ei au rămas conform datinii în îngrijirea văduvei lui Preda, Păuna Brâncoveanu, care făcea împreună cu frații Barbu și Constantin (Matei murise deja) la 1659 o danie Mănăstirii Sadova. Conform istoricului N. Iorga, Brâncoveanu a fost crescut de mama sa „cantacuzinește”. Un rol important l-a avut în creșterea
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și Pârvu Cantacuzino. După negocieri lungi, între timp alăturându-li-se și Stanca Brâncoveanu, misiunea încredințată a fost împlinită. În același an, s-a căsătorit cu Marica, fiica lui Neagoe din Popești, la rândul său fiul fostului domn Antonie
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
față de Ungaria, moștenitor ai cărei regi era împăratul Austriei. Cei doi Cantacuzini au rămas la Viena ca ostatici, garanție pentru ținerea angajamentului, însă în țară s-a întors numai Șerban Vlădescu, întrucât Constantin Bălăceanu a fost întâmpinat în Transilvania de văduva lui Șerban Cantacuzino, soacra sa, care i-a adus vestea că Brâncoveanu a dispus plătirea restului de haraciu datorat din averea rămasă de la domnul răposat. Brâncoveanu l-a pedepsit pe boierul Șerban Vlădescu, fapt care l-a condus pe istoricul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
din Moldova. Constantin Cantemir îi trimisese generalului Heissler fonduri bănești, când acesta din urmă ocupase Bucureștii. Când domnul Moldovei a murit în primăvara lui 1693, a fost succedat pe tron de fiul său Dimitrie, care ținea corespondență cu Maria Cantacuzino (văduva lui Șerban). Brâncoveanu a acționat repede la Constantinopol întru schimbarea tânărului Dimitrie: a logodit-o pe fiica sa Maria cu boierul Constantin Duca (fiul fostului domn moldovean Gheorghe Duca) și a obținut numirea pe tron a acestuia. Constantin Duca s-
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
au rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate spre seară în mare. După martiriu, trupul lui Brâncoveanu fusese aruncat în marea Marmara, fiind pescuit de niște greci care l-au îngropat pe o insulă din largul mării. În 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripționat numele Constantin Brâncoveanu în caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914. Osemintele lui Brâncoveanu au fost dezgropate în secolul al XX-lea în două rânduri, în 1932 și în 1985. În 1932, osemintele domnului
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
curiozitate și ce simbol! Jos, camera de așteptare, intrarea, până și sufrageria ticsite de lumea cea mai neașteptată, diplomați cunoscuți, senatori respectabili, deputați grăbiți, ariviști de tot felul, clienți bogați, ziariști serioși sau lihniți, șantajiști de meserie, solicitatori de rând, văduve, orfani, bancheri, cămătari, femei suspecte, toată zgura politicianismului român. [...] Porțile Orientului în toată oroarea lor și, desigur, cel mai tipic colț al Bucureștilor antebelici.<br>Sus, liniște și seninătate. D-na Bessie Ionescu, înconjurată de câteva englezoaice și de nenumărați
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
ai coroanei casteliene în 1502. Toledo a fost unul dintre primele orașe care s-au unit în revolta comunităților în 1520, cu șefi ca Lasso de Vega și Padilla. După înfrângerea lor în Villalar comunerii toledani, conduși de Maria Pacheco, văduva lui Padilla, au fost cei care s-au opus cel mai mult lui Carlos V până la capitulare în 1522, Toledo convertindu-se în capitala imperiului. Posterior, după decizia lui Feipe II de a transfera curtea regală la Madrid în anul
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
Casa Negustorilor, monument de arhitectură din orașul Brașov, România, a fost ridicată între 1541-1547 de Apolonia Hirscher, văduva cunoscutului jude al Brașovului, Lukas Hirscher. De-a lungul vremii, clădirea a purtat denumiri diferite precum: Podul Bătușilor sau Casa Hirscher. În perioada medievală aici era un loc de desfacere a mărfurilor executate de diferite bresle, în special a cizmarilor
Casa Negustorilor din Brașov () [Corola-website/Science/317015_a_318344]
-
acestuia. Schitul întemeiat de Agafton a fost obște de călugări până la începutul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, prin anul 1814, în timpul mitropolitului Veniamin Costachi să fie transformat în mănăstire de călugărițe, ""unde au strălucit prin evlavie fiicele și văduvele boierilor de altădată, precum și toate acele fiice din popor ce au căutat o viață de liniște și reculegere"", după cum relatează autorul singurei monografii cunoscute a mănăstirii, Al. H. Simionescu. <ref name="AS 451/2001">Corina Pavel - ""Mănăstirea Agafton - Paradisul copilăriei
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
ideea de a construi o reședință episcopală în care să se refugieze din calea năvălitorilor care prădau Hușiul. În desele lor năvăliri, tătarii distruseseră reședința episcopală și documentele bisericești. PS Varlaam a întemeiat Schitul Brădicești pe moșia logofetesei Maria Racoviță, văduva logofătului Nicolae Racoviță (d. 1686). Aceasta a donat Bisericii „Buna Vestire”, printr-un document din 28 decembrie 1691, o parte din moșia primită ca zestre, pentru a deveni și ea ctitoră. Biserică de lemn cu hramul „Buna Vestire” a fost
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
un scandal enorm. În 1910, Herwarth Walden, fondatorul revistei de avangardă berlineze "Der Sturm", îl cheamă la Berlin, unde desenează un portret pe fiecare săptămână, devenind principal ilustrator al acestei reviste. Începând cu anul 1912, Kokoschka trăiește împreună cu Alma Mahler, văduva compozitorului Gustav Mahler, legătură care îi va influența în mare parte viața și producția artistică. La Berlin frecventează cercurile culturale radicale și de avangardă, nutrind o admirație particulară pentru pictura lui Edvard Munch, pentru Fauvism și pentru pictorii grupului "Die
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
Ana (mama lui Karl Peter Ulrich), se născuseră în afara căsătoriei. Consiliul a examinat descendenții lui Ivan al V-lea. Ecaterina, fiica cea mare, nu a fost acceptată din cauza soțului ei, Ducele de Mecklenburg, care nu prezenta încredere. Sora ei, Ana, văduva Ducelui de Courland, a fost considerată ușor de manevrat politic. Consiliul Suprem Regal i-a oferit Anei tronul cu anumite condiții. Ea nu avea voie să se recăsătorească, nici să numească un succesor iar Consiliul va continua să conducă afacerile
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
Oldenburg și a soției lui, Prințesa Friederike de Württemberg. S-a spus despre el că nu era frumos însă Ecaterina s-a îngrijit de el iar moartea soțului ei în 1812 ca urmare a febrei tifoide a întristat-o profund. Văduva Ecaterina a călătorit în Anglia cu fratele ei Alexandru pentru a-l întâlni pe Prințul Regent și din nou în timpul Congresului de la Viena. Ecaterina a avut doi fii cu Ducele George de Oldenburg (9 mai 1784 - 27 decembrie 1812): Era
Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317773_a_319102]
-
s-a permis Mariei Christina și Isabellei a II-a să se întoarcă în Spania ca vizitatori dar nu li s-a permis să locuiască acolo definitiv. Maria Christina a murit la Le Havre, Franța la 22 august 1878. Ca văduvă a lui Ferdinand al VII-lea și mamă a Isabellei a II-a, Maria Christina a fost înmormântată la El Escorial.
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
fiică a Verei, Olga, s-a căsătorit cu Prințul Maximilian de Schaumburg-Lippe. Soarta Olgăi a fost similară cu ce a Verei; ea a avut trei copii, și după câțiva ani de căsătorie și-a pierdut un copil și soțul, devenind văduvă de tânără și nu s-a recăsătorit niciodată. Duăî ce a trăit un timp atât de lung în Württemberg , Marea Ducesă Vera era în conflict religios și politic cu rudele ei din Rusia. Simpatiile ei politice erau spre germani și
Marea Ducesă Vera Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317806_a_319135]
-
Ernest Augustus titlu de Duce de Cumberland și conte de Armagh. La 29 mai 1815 s-a căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Frederica de Mecklenburg-Strelitz, fiica lui Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg. Până în 1815, Frederica era văduvă atât a Prințului Louis al Prusiei cât și a Prințului Frederick von Solms-Braunfels. Ernest și Frederica s-au îndrăgostit în 1813 iar al doilea soț al Fredericăi a fost de acord cu divorțul însă a murit în 1814 înainte de pronunțarea
Ernest Augustus I de Hanovra () [Corola-website/Science/317823_a_319152]
-
indică ca tată pe Serghei iar el a fost foarte devotat copilului. Problema paternității lui Vladimir a rămas nerezolvată. Cu toate astea, cele mai multe surse atribuie paternitatea Marelui Duce Andrei, cu care copilul semăna. În 1908, Contesa Barbara Vorontzova-Daskova, născută Orlova, văduva Contelui Ivan Illarionovitci Vorontzov-Daskov, a născut un fiu, Alexandru, în Elveția. Se pare că tatăl lui Alexandru era Marele Duce Serghei Mihailovici. Alexandru a fost adoptat de o prietenă a mamei lui, Sophia Vladimirovna Dehn, a cărei bunică a fost
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
Est. Aceasta a sponsorizat alte organizații și proiecte de-a lungul anilor; inclusiv întreprinderi, mass-media, proiecte în educație și arte, și activism politic și social. Biserica a fost condusă de Moon până la moartea sa de pe 3 septembrie 2012. De atunci, văduva lui Hak Ja Han și-a asumat conducerea bisericii. Numărul membrilor este în jur de 2 milioane. Membrii cred că Sun Myung Moon este mesia. Cartea principală a mișcării este numită „Principiul Divin”. Sun Myung Moon a predicat în Coreea de Nord
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
Parisv". Deschis în [[1995]], în muzeul din [[Sannois]] sunt expuse cca. 40 de tablouri realizate de [[Suzanne Valadon]] și de Maurice Utrillo; muzeul are un centru de documentare și o bibliotecă gestionată de Asociația „Maurice Utrillo”, creată în [[1963]] de văduva artistului. [[Categorie:Nașteri în 1883]] [[Categorie:Decese în 1955]] [[Categorie:Pictori francezi]]
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
sănătatea fiicelor ei, dar, de asemenea, să petreacă mai mult timp departe de soțul ei. Cand a izbucnit Primul Război Mondial ea era în Marea Britanie și nu a putut reveni în Rusia; a patronat un spital militar acolo. A devenit văduva la 30 ianuarie 1919 când soțul ei a fost ucis de bolșevici. La 16 decembrie 1922, Maria s-a recăsătorit cu amiralul Pericles Ioannides în Wiesbaden. A murit în Atena natală în timpul războiului greco-italian (28 octombrie 1940 - 30 aprilie 1941
Prințesa Maria Georgievna a Greciei () [Corola-website/Science/318239_a_319568]
-
A Douăsprezecea Noapte"de Shakespeare datorită bolii regizorului Aureliu Manea, au făcut-o să-l urmeze la Cluj pentru a termina acest proiect pe scena Teatrului Național din Cluj-Napoca. În 1973 a jucat rolul Violei în "A Douăsprezecea Noapte", apoi văduva în "Poveste Vietnameza" și rolul Veta în "O Noapte furtunoasa" de Caragiale,în regia lui A. Manea. În 1975, după o serie de întreruperi în activitatea teatrală datorită unui contract cu un disc la Paris, în 1975-76 a jucat pe
Elena Caragiu () [Corola-website/Science/319521_a_320850]
-
avut nici un copil. Cazimir a început să trăiască separat de soția sa la scurt timp după căsătorie. Căsătoria lor a durat cinci ani, până în 1356. Cazimir a divorțat de Adelaide și s-a căsătorit cu amanta sa, Cristina. Aceasta era văduva lui Miklusz Rokiczani, un negustor bogat, iar propriile origini sunt necunoscute. După moartea primului ei soț, Cristina a intrat ca doamnă de onoare la curtea din Boemia. Cazimir a adus-o la Praga și l-a convins pe starețul mănăstirii
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
din cauza complicității conspiraționale a guvernatorilor și nobilimii locale polono-lituaniene. În 1660 Ioan Cazimir a fost obligat să renunțe la pretenția sa asupra tronului Suediei și să recunoască suveranitatea suedeză asupra Livoniei și orașului Riga. Ioan Cazimir s-a căsătorit cu văduva fratelui său, Marie Louise Gonzaga (), care a fost un sprijin major pentru rege. Marie Louise a murit în 1667.
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]