6,854 matches
-
de ochelari de soare de plastic pe cap, ca să fixeze ansamblul. Am observat, după litera G argintie, că erau Gucci. Era șic fără să facă vreun efort și am avut impresia că m-aș fi putut uita la ea o veșnicie. Elisa se Îndreptă spre capătul mesei și apăsă pe comutator de trei ori, Într-o succesiune rapidă. Am auzit imediat un cor de voci, anunțând În căști că o persoană foarte importantă Îi suna pe cealaltă linie și că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prezență demnă și m-am Întrebat dacă Penelope nu și-ar dori să-și salveze bunica de viitorul ei socru. —Plan? — Da, Michael mi-a spus de reuniunea de la Black Door din seara asta. Ce idee bună! A trecut o veșnicie de când n-am mai făcut asta și - se uită În jur - o să simt nevoia să beau zdravăn după chestia asta. Nici nu știi ce a făcut mama lui Avery În seara asta. Ne-a luat deoparte pe mine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
anunțase săptămâna trecută că va face naveta până la o companie de consultanță pentru investiții din Westchester și că avea să se mute În propriul ei apartament În două săptămâni. Știam că petrecerea noastră În pijama prelungită nu putea dura o veșnicie, dar nu mă puteam abține să nu mă simt puțin trădată. Ea se simțea așa de bine Încât pomenise chiar că tipul care o intervievase era foarte, foarte drăguț. Devenise acum cât se poate de clar: Penelope mergea Înainte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Chenani s-au suit pe scaunul Leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5. Și Leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia, au zis: "Sculați-vă și binecuvîntați pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit care este mai presus de orice binecuvîntare și de orice laudă! 6. Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pămîntul cu tot ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
au suit pe scaunul Leviților și au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. 5. Și Leviții Iosua, Cadmiel, Bani, Hașabnia, Șerebia, Hodia, Șebania și Petahia, au zis: "Sculați-vă și binecuvîntați pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veșnicie în veșnicie! Binecuvîntat să fie Numele Tău cel slăvit care este mai presus de orice binecuvîntare și de orice laudă! 6. Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, și pămîntul cu tot ce este pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
normelor sociale ale burgheziei, ci nesocotește în egală măsură idealul său moral. El apare ca o antiteză perfectă, ca o negare a dragostei creștine. Într-adevăr, oamenii bisericii subliniază că însușirea principală a "iubirii care vine de la Dumnezeu"56 este veșnicia. Căci Dumnezeu există din vecie, și îi răsplătește pe cei care cred în El dându-le viață veșnică. Or flirtul este o iubire mai mult decât stricăcioasă și vremelnică. Frivol, neîmplinit, "flirtul nu este decât o joacă fără viitor, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acesta pe care l-am iubit așa. Îmi amintesc de asemenea că am resimțit, pe durata acestei așteptări erotice, toate nuanțele, toate expresiile dorinței..". Acest joc, formă a erotismului absolut, era pentru Maïté V. în egală măsură o clipă de veșnicie, un mod de a aboli timpul, finitul, moartea. Căci "dorința nu se lovește niciodată cu-adevărat de propriul său sfârșit. Totul se află într-o stare de latență, de năzuire. Chiar dacă uneori juisarea până la urmă explodează, ca o grenadă, ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
început să lucreze cu spor. Cele spuse și scrise de el sînt declarate a fi purtătoare ale unui mesaj pururi adevărat. Sînt învestite cu o autoritate care nu mai permite schimbarea nici unei iote întrucît ar cuprinde în ele expunerea pentru veșnicie a adevărului. Sînt invocate în mod solemn, tratate cu respect. Cît despre persoana sa, cuvintele folosite pentru a o descrie sînt alese din vocabularul legendelor, iar imaginile împrumutate din registrul religios. Tot ceea ce a fost în preajma lui, tot ceea ce l-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
deși, cel mai adesea tocmai ei sînt vinovați sau că nu s-ar fi împotrivit cu eficacitate uneltirilor îndreptate contra lui. Pe deasupra, mumificarea este un mod de a combate dispariția imagoului său, un mijloc de a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fortăreței („Existența lui Drogo însă părea că s-a oprit în loc. aceeași zi, cu întâmplările ei identice, se repetase de sute de ori, fără să facă măcar un pas înainte.” - p. 78) și care pare a fi cuprins totul pentru veșnicie apare visul ciudat al lui Drogo. Acesta oferă o cheie în interpretarea parabolei pe care scriitorul o insinuează in text. Visul avut de Drogo, cu toată simbolistica lui, se înscrie în aceeași direcție a unui fantastic de tip existențial. Tot
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ridice deasupra apelor” (Posibile aceste gări... ). I. scrie deseori o poezie voit frântă, alteori dorind evident a scandaliza, deoarece crede că acestea sunt singurele mijloace de a atrage atenția asupra condiției poeziei și a poetului într-o lume în care „veșnicia s-a spânzurat”, „omul ștampilat iese pe bicicletă” și „se dau gândurile la rindea”: „Ce poezie și asta când berbecul / behăie când omul în colț / urinează pe floarea de laur.” Și, chiar dacă lirismul este adesea conștient sugrumat, se pot descoperi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
chiar de va fi ultima!"(M. Ștefănescu); "Secretul unui cronicar? Să citești, să vezi, să faci legătura!"(G. Craig, preluat de Carandino); "Sîntem sortiți să sculptăm în zăpadă iese soarele și o topește, a doua zi!"(Radu Beligan); Textul e veșnicia piesei spectacolul, actualitatea sa" (I.D. Sîrbu) ș.a.m.d. Sînt și informații importante în noianul amintirilor actorului, precum adevărata cauză a bolii lui Davila, directoratul final al Luciei Sturdza-Bulandra și verticalitatea ei de boieroaică ("ce păcat că teatrul românesc a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
d'Aosta 21 sau Pieraccio Tedaldi 22? Sunt autori foarte diferiți între ei, dar la toți există dorința de a materializa prin cuvânt o fărâmă din omul căruia pe măsura scurgerii timpului i se șterge orice urmă. Scriitorii au vanitatea veșniciei și asta adesea îi face nesuferiți. Apropo, am lăsat la intrare în scrin pe Cavalca 23 și pe Filelfo 24 pe care ați binevoit să mi-i împrumutați. Adevărul e că mulți scriu fără o chemare anume. Tommaso se întorcea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dă bucuria comuniunii adevărate"14. Prin urmare, singura scăpare de această tristețe este credința într-un Dumnezeu personal transcendent, care în Hristos ne oferă mântuirea. Prezentând comunității de credincioși pe Hristos drept singurul Mântuitor, singurul garant al persoanei umane în veșnicie, Ecclesia este datoare să-l înfățișeze în realitatea deplină a Persoanei lui de Dumnezeu și om în același timp și în lucrarea actelor lui mântuitoare, "trăite ca acte ale unei persoane supreme și apropiate, în realitatea acțiunii Lui continuue de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o încurajare suficientă pentru a-i determina să vorbească, iar dacă toate celelalte metode eșuează, moderatorul îi poate numi: „Tom, nu vreau să fii exclus din conversație. Ce părere ai?”. Persoanele care bat câmpii folosesc multe cuvinte și durează o veșnicie până ajung la o concluzie, dacă încearcă să tragă o concluzie. Acestor persoane le place să vorbească. Din nefericire, un astfel de participant vorbește, de cele mai multe ori, pe lângă subiect și poate consuma o bună parte din prețiosul timp de discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
să începem lucrul. Este mult mai ușor să te gândești că trebuie să scrii trei pagini astăzi, decât că trebuie să scrii un raport întreg, un articol, un capitol sau o carte, gânduri care ne pot copleși. „Va dura o veșnicie și nu voi mai vedea lumina soarelui niciodată.” Pe de altă parte: „Trei pagini? Nici o problemă. Am să ies din casă chiar în după-amiaza aceasta!”. Gândiți-vă la ce anume vă ajută să scrieți. Dacă nu funcționează o anumită metodă
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
vei putea să mergi liniștit la casa ta. Vei primi zece dinari, și nimeni nu te va mai tulbura“. Iulius a răspuns: „Nici acești bani ai satanei, nici acest îndemn viclean al tău, nu mă vor putea îndepărta de Stăpânul veșniciei. Nu pot să-l neg pe Dumnezeu pentru absolut nimic. Pronunță așadar sentința contra mea, ca și creștin“. Maximus i-a spus: „Dacă nu vei fi obedient față de poruncile împăratului, și nu vei sacrifica, voi porunci să ți se taie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
va dărui viața veșnică: cine nu-l va recunoaște, va primi pedeapsa veșnică“. Maximus i-a spus: „Te compătimesc și te sfătuiesc să sacrifici și să trăiești împreună cu noi“. Iulius a răspuns: „Dacă voi trăi cu voi, voi muri pentru veșnicie. Dar, dacă voi fi mort pentru voi, atunci voi trăi“. Maximus a spus: „Ascultă-mă și sacrifică; pentru ca să nu te trimit la moarte, după cum ți-am promis“. Iulius a răspuns: „Am preferat să mor în timp, pentru a trăi mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voi fi mort pentru voi, atunci voi trăi“. Maximus a spus: „Ascultă-mă și sacrifică; pentru ca să nu te trimit la moarte, după cum ți-am promis“. Iulius a răspuns: „Am preferat să mor în timp, pentru a trăi mai apoi în veșnicie“. Guvernatorul Maximus a emis sentința: „Iulius, nevoind să se spună poruncilor împăraților, să fie condamnat la moarte“. 2. Când sfântul Iulius a fost condus la locul obișnuit, a fost sărutat de toți, după care a spus: „Fiecare să fie atent
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde nunta apare ca laitmotiv al reîntregirii ființei, tema constituind-o mitul androginului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prim-plan. Reconstituirea acestor lumi se face cu ajutorul timpului viitorului, timp care îi succede visului: Va ninge-n odaie tăcut,/ Cu fulgi enormi/ Cu suflet de păpădie,/ Căzând atât de încet/ Încât între tavan și podea/ Au nevoie de o veșnicie/ (...) vor scoate/ Un fel de râs cârâit/ Arătând cu aripa/ Cum tălpile mele/ Nu lasă urme-n zăpadă". Când mă voi trezi). În orice caz, somnul este binefăcător, având, întotdeauna, efecte constructive: "Adormi,/ Nu te speria,/ Pletele noastre vecine/ Răsfirate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și se atrag, rând pe rând. Tabloul naturii pare să se situeze, într-un registru temporal diferit de cel al omului. El cunoaște ipostaza veșniciei, în timp ce trecerea, ca durată, este specifică ființei umane"120: "De ce nu ne-am întoarce în livezi,/ În liniștea-ntreruptă doar de poame,/ Unde pe mii de ani-nainte vezi,/ Rostogolindu-se aceleași toamne,// Și orice spaime ar aduce norii,/ Din răscolite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în sufletul oamenilor: Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii...". Credința intervine în reconstrucția interioară, autoarea refugiindu-se de exteriorul sufocant și reconsturind o lume nouă în interiorul său, guvernată de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
răsar, cum vâslesc și cum pier/ În lumina din care izvorâseră toate.// Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau/ Înmulțindu-și în omătul complice,/ Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau/ Ca și cum, uluite, ar cerca să explice// Veșniciei fiorul împăcat și intens/ Al făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]