7,506 matches
-
gîndul. Dorul este anihilat de aventura voiajului, aproape că ești fără voință. Mereu mintea se joacă cu imagini ușoare, paradisiace, între somn, realitate și vis... Sînt deja pe terasă... dimineața, o cafea și văd orașul, Mitropolia, Universitatea, Regimentul, Șorogarii în zare, Tătărașii, Cetățuia, Zona industrială în ceață, o turturică și încă una... Da, sînt deja acasă, la ai mei. Savurez bucuria revederii locurilor atît de familiare, bucuria întoarcerii la matcă. Vă văd și pe dumneavoastră, care citiți aceste rînduri chinuite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vânt și a Porcărețului de la deal de grădina proprietății, și anume: începând din sus de la hotarul pământului bisericesc și al locuitorilor săteni și mergând în jos până unde se vor împlini; megieșându-se despre vale cu gardul grădinei proprietății, iar în zare cu hotarul moșiilor Lipova mănăstire și porcăreții. Fiind în drept, însă, domnii proprietari a tăia și lua în profitul dumnealor orice tufăriș sau copaci ce se află pe aceste 100 fălci, fără nici un amestec al comunei, deoarece comunei se cedează
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
preotului, cu « salonul », unde Ștefan și soția Eufrosina, organizau baluri. Avea și batoză pentru treierat cereale, purtată de o locomobilă, apoi de un tractor ce funcționa și-n zilele copilăriei noastre. Aveau și cazan de făcut țuică. Moșia urca spre zare, apoi cobora până în apa pârâului Boca și iar urca spre est până în zarea dinspre satul Fundătura Mică din comuna Coșești, azi Ivănești. În pronaosul bisericii din Toporăști, în partea dreaptă, se poate admira o frumoasă icoană pictată pe lemn, donată
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pentru treierat cereale, purtată de o locomobilă, apoi de un tractor ce funcționa și-n zilele copilăriei noastre. Aveau și cazan de făcut țuică. Moșia urca spre zare, apoi cobora până în apa pârâului Boca și iar urca spre est până în zarea dinspre satul Fundătura Mică din comuna Coșești, azi Ivănești. În pronaosul bisericii din Toporăști, în partea dreaptă, se poate admira o frumoasă icoană pictată pe lemn, donată de prezbitera Caliopia, mama artistului Victor Tabacaru. Despre artist se poate arăta că
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
curând amară. Nu că mi-am pierdut orice speranță, nu că m-am resemnat să supraviețuiesc marginal, fără participare și fără iluzii. Dar nu (mai) cred în rețete grandioase, cu rezultat garantat, nu (mai) cred în posibilitatea unei re așe zări durabile a lucrurilor prin viziuni pașoptiste și personalități providențiale. N-am argumente solide - cel puțin deocamdată - pentru a credita resursele de solidaritate, vigoare sufletească și dinamism civic ale unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
va fi al lor, ci al unor tipuri umane de cu totul altă croială. Viitorul va miza pe diversitate, surpriză, personalizare. Nu va imita modele, ci le va inventa. Virtuțile câștigătoare vor fi ingeniozitatea, mobilitatea, formația solidă, deschisă spre toate zările cunoașterii. Sper ca cei doi suedezi să aibă dreptate. Dar nu cred. Eul propriu ca obsesie E normal, până la un punct, să fim preocupați de noi înșine. Să ne îngrijim de mintea și de corpul nostru, să ne dorim o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ziua pare veacuri, seara-o veșnicie, Când vom fi alături, oare ce-o să fie ? Sufletu-mi vibrează și eu mă cutremur, Când vom fi-mpreuna, iarăși o sa tremur. Nouri trec pe ceruri și în zări se duc, Numai eu sunt singur, singur că un cuc. Gânduri trec prin minte și ajung în piept, Tot mi-e dor de tine și tare te aștept.. Clipa-i tare grea, când te văd că treci, Când ajungi la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93343]
-
18,19 19. Roșie, dar În pământ Poate prea insistent, ca un gramofon defect, repet că suntem prea mulți. De fapt am fost Întotdeauna, deși În spații restrânse care, În percepția omului de atunci alcătuiau Întreaga lume. Dincolo de dealurile din zare, locuiau doar demonii. Când și când, ceaunul omenesc se umfla și dădea În foc, moment În care câțiva curajoși plecau să Înfrunte demonii, căutând o nouă patrie. Și așa, cam de pe la noi, au plecat arienii; să tot fie vreo trei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea mai mare diversitate din câte există pe Terra, cu cele mai diverse efecte asupra acelui mediu, care dacă n’ar fi mare, ar trebui să le Întoarcă efectul În pagubă. Mare fiind, aneantizează și umanul cu tot cu corăbiile plecate În zări și mai puține Întoarse; à propos de Eminescu cu ale lui catarge... și ideatic, tot Eminescu care și-a dorit marea ca mormânt, dar mai Înainte a cufundat acolo vechii zei dacici. Și de acest ultim aspect mă leg cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
douăzeci de veacuri stăm înfipți și neclintiți în stâncile Carpaților, după cum de două mii de ani stă Traian înfipt și neclintit în stânca Romei. De atâta vreme și nu de mai puțin, privim de pe culmile Carpaților cu încredere și mândrie spre zările îndepărtate, cum tot de atâta timp, Traian privește peste Roma, peste zări îndepărtate, la opera lui. Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupație păgână, nici o lovitură, oricât de grea, de dureroasă, oricât de nemeritată a fost ea, nu l-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
două mii de ani stă Traian înfipt și neclintit în stânca Romei. De atâta vreme și nu de mai puțin, privim de pe culmile Carpaților cu încredere și mândrie spre zările îndepărtate, cum tot de atâta timp, Traian privește peste Roma, peste zări îndepărtate, la opera lui. Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupație păgână, nici o lovitură, oricât de grea, de dureroasă, oricât de nemeritată a fost ea, nu l-a clintit pe Traian de pe Columna pe care l-a așezat opera
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
și biruri împovărătoare. Nimeni însă, până în anul 1812, nu a încercat să-i fure și ființa națională, cu tot cu datini și obiceiurile cele din străbuni, căci aruncată fiind la margine de lume civilizată și hărțuită de furtunile dezlănțuite din cele patru zări, a avut veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
căprioară. Zise că-i urmă de zână Ce nu i-ar sta rău de cunună. Dar noi ziserăm c-ar fi urmă de căprioară, Ce i-ar fi împăratului frumoasă soțioară. Iar împăratul în scări se ridica Și-n toată zarea privea Și aci în curtea dumneavoastră, zărea Boboc de lalea Care nu nflorește, Locul nu-i priește Și nici nu rodește! Și ne trimise pe noi, șase lipani călări Cu crampăne de argint, Să zmulgem floarea din pământ, S-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu cântecul acestora. A fost o vreme în care pe hotarul satului și pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau pe om în loc să le asculte și să-l facă să vadă cu ochii minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
este deosebire între limba vorbită de el și cea a ciobanilor de peste graniță, și-a dat seama că soarta poporului nostru nu este de a trăi despărțit, o parte dincoace, cealaltă dincolo de Carpați. Mai târziu, piscurile cu profilurile lor cedară zărilor infinite ale bărăganului, unde se duse să ciobănească vreme de 17 ani. Aci, în tovărășia lui Ion Cotigă din comuna Săcele, învață a citi și a-și da seama de nedreptatea istorică săvârșită față de poporul nostru. Istoria Românilor și Istoria
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și popor, avea lîngă el în calitate de comandant al oștilor domnești pe Hatmanul Budac, exista deci în oastea acestuia un valah cu acest nume. Aceasta se întâmpla în secolul al XIII lea, ca urmare a presiunilor înaintării hoardelor mongole care împânziseră zările asupra întregii Europe. Tot din legende mai știm că aproximativ în aceeași perioadă, tot datorită năvălirii armatelor lui Ghinghis-Han, locuitori din zona Bistriței au plecat din calea iureșului spre sud-vest în speranța că vor găsi în drum locuri mai ferite
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-și iluziile spulberate, ca să se sustragă de la soarta comună, s-a dus și a vândut. Profesorul Groapă a intrat în rezistență, poate în speranța că atunci când vor veni americanii, se va alege și el cu ceva. Timpul trecând, și în zare ne mai zărind decât dezastrul, atunci când Securitatea i-a oferit șansa, a căutat să se salveze pe sine cu orice preț, fie și călcând pe viața camarazilor săi. Păcat numai că a pus-o în situația de a suferi și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
legende, uitasem că ghidul ne mai spusese o legendă privind întemeirea unui sat care se afla în preajma muntelui cu pricina, adică acela pe care se spune că a mers Heracle în căutarea lânii de aur. Erau niște căsuțe pierdute în zare la malul apei, nu prea numeroase. Ghidul ne-a spus că în traducerea greacă, satul se numește Trei Lumânări. Numele fiind neîntâlnit, deosebit, l-am întrebat de ce se cheamă localitatea astfel. Atunci iar ne-a dus în lumea legendelor și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Nu mult după aceea va scrie elegia O, mamă... Moartea mamei continuă șirul durerilor legate de Ipotești. Din păcate, nici aceasta nu a fost ultima, căci, în februarie 1878, tatăl a fost nevoit să vândă moșia. Pierdut e totu-n zarea tinereții/ Și mută-i gura dulce-a altor vremi 89. Îi rămâne doar să reflecteze, iar plânsul îl îneacă, invocând sfârșitul: Să mă culc cu fața-n sus/ Și să dorm, dormire-aș dus...90. Se ridică însă și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a toponimelor dar nu numai legate de spațiul ipoteștean. Multe dintre manuscrise dezvăluie însă cât se poate de clar nu puține dintre aceste taine pe care poetul, pe bună dreptate, le socotea numai ale sale. Privirea lui Eminescu era deasupra zării, așa încât nu i-a trebuit mult să tindă spre zenitul misterios și adânc al universului, lăsând în urmă particularul care, desigur, i-ar fi minimalizat aspirațiile. Cu toate acestea, sunt multe și variate elementele ipoteștene sublimate în creația sa, unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fie încă odată/ [...] în locul lui natal 34. Simplitatea dorințelor sale în legătură cu satul natal este atât de mare întrucât emerge din esențele copilăriei: satul există în conștiința copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alcătuită și cu alte zări, mai vaste 35. Când e rupt de aceasta, copilul se simte frustrat: O rai al tinereți-mi, din care stau gonit !36 În fapt, poetul rezonează la sursa primordială a universalului din om; în aceasta constă puterea geniului, în a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plinarității, Basarab Nicolescu afirmă că poezia este suprema aproximare cuantică a lumii. Mecanica cuantică descrie mecanica universului, în timp ce poezia îi revelează secreta dinamică 20. Această interferență suprareală a celor două entități care se unesc în Absolut, dincolo de marginile comune ale zărilor văzute de oamenii obișnuiți, este surprinsă și în apropierea făcută de Emil Cioran între poet și profet; ei nu demonstrează, fiindcă gândul lor este ființa lor; ideea nu se deosebește de existența lor. Până și Dumnezeu gândește în fragmente; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți în zare/ De tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas de aur aerul tremurând/ Din iarbă florile-auzeam crescând 200. Asociat cu sunetul clopotului, îngerul iubirii urcă spre cer, generând senzații muzicale prin excelență: Iar prin cerul meu cu raze plutești îngere rosalb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ședința solemnă a Academiei Române, [în] Academia Română Discursuri de recepție, București, 1937. * Blaga, Lucian, Opere filozofice, București, Editura Minerva, 1988. * Blaga, Lucian, Spațiul mioritic, București, Editura Humanitas, 1994. * Blaga, Lucian, Trilogia culturii. Orizont și stil, București, Editura Humanitas, 1992. * Blaga, Lucian, Zări și etape, Text îngrijit și bibliografie de Dorli Blaga, București, Editura pentru Literatură, 1968. * Blanchot, Maurice, Spațiul literar, Traducere și prefață de Irina Mavrodin, București, Editura Univers, 1980. * Bogdan-Duică, G., Mihai Eminescu. Studii și articole, Ediție îngrijită, prefață, note și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luat apărarea... cenzorilor români, amintindu-i (între altele) lui Guillermou că se afla la numai 16 km. de marea Uniune. Sfătuindu-l, adică, să tacă. Ceea ce autorul a și făcut nu înainte de a întreba dacă dincolo de muchia de deal din zare începe într-adevăr URSS. O anume terifiantă străinătate. Scena mi-am amintit-o răsfoind excelenta carte intitulată DOINA și semnată de cercetătorii Magda și Petru Ursache (Editura " Timpul", Iași, 2000). Atât geneza, cât și, mai ales, destinul poeziei citite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]