68,361 matches
-
forțele, într-o situație pe muche de cuțit, din care, dincolo de manevra strălucită de învăluire a Corpului Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Alpin sau vitejia cavaleriștilor lui von Schmettow, a ieșit cu bine doar deoarece „"comandamentul român a actionat extrem de șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
șovaitor și de nesigur"”. "Situația armatei" [germane n.n.], "din noaptea de 15/16 septembrie, trebuia privită ca foarte critică. [...] Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
Exista posibilitatea, ca Armata 2-a română" [comandată de Crăiniceanu n.n.] "va putea interveni încă la trecătoarea Turnul Roșu, asupra grosului Armatei a 9-a. Dacă grupul inamic scăpa la timp din trecătoare, ar fi însemnat desigur o trecere a Armatei a 9-a de la ofensivă la defensivă, cu rezultat pierderea campaniei din Transilvania. [...] Mai rar în viața mea, nu tocmai săracă în puncte culminante dramatice, am așteptat cu încordare mai serioasă desfășurarea evenimentelor din ziua de 16 septembrie."
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
și diplomat scoțian, cunoscut în primul rând pentru mutarea sculpturilor de marmură din Partenonul din Atena. Elgin s-a născut în Broomhall, Fife, fiind al doilea fiu al lui Charles Bruce și al sotiei sale, Martha Whyte. A intrat în armată în Garda a 3-a scoțiană. A fost ales ca reprezentant scoțian în 1790, deținînd postul până în 1807. În 1791 a fost trimis în calitate de ministru pentru Austria, în timp ce Sir Robert Keith era temporar bolnav. De asemenea, a fost ministru la
Thomas Elgin () [Corola-website/Science/333775_a_335104]
-
Wilhelm Gustloff" a fost o navă de pasageri germană care a fost torpilată și scufundată la 30 ianuarie 1945 de către un submarin sovietic în Marea Baltică, în timp ce efectua evacuarea unor civili, oficiali și personal militar german de la Gotenhafen, retrași datorită avansării Armatei Roșii. Estimativ, au murit 9.400 de oameni, motiv pentru care acest dezastru naval este socotit ca reprezentând cea mai mare pierdere de vieți omenești din istorie într-o singură scufundare a unui vas. "Wilhelm Gustloff" a fost construit de
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
nou în funcțiune pentru a transporta civili și personalul militar, ca parte a operației Hannibal. Operațiunea Hannibal a reprezentat evacuarea navală a trupelor germane și civililor din Curlanda , (Prusia de Est) și Danzig (Prusia de Vest) ca urmare a avansării Armatei Roșii. Misiunea finală a navei "Wilhelm Gustloff" a fost de a evacua refugiați germani și personal militar, precum și tehnicieni care lucraseră la bazele de arme avansate din Marea Baltică de la Gdynia (Gotenhafen) la Kiel. Listele echipajului și pasagerilor navei citează 6050
MV Wilhelm Gustloff () [Corola-website/Science/333768_a_335097]
-
cele trei poduri de peste Canalul Albert. După ce au cucerit fortul, parașutiștii germani au primit ordinul să se deplaseze în sprijinul camarazilor care cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe acorperișurile fortificațiilor cu planoare militare. defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele din Olanda și Belgia. Unele dintre aceste poziții defensive nu erau bine fortificate, fiind destinate doar încetinirii german, nu opririi asaltului
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
defensivă asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile defensive belgiene aveau plasate în avanposturi o serie de unități, cu excepția unei regiuni, unde canalul se întindea în apropierea frontierei olandeze - așa-numitul 'Maastricht Appendix' din apropierea orașului omonim. Armata belgiană nu a putut să construiască nicio poziție fortificată în această zonă, din acest motiv fiind desemnată pentru apărare o divizie de infanterie, care să păzească cele trei poduri peste canal, câte o brigadă pentru fiecare pod. Podurile erau apărate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru sprijinirea defensivei aliate din sud și să îi împiedice pe aliați să folosească aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din planoare. Forțele destinate
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
fost scoase din funcțiune. Două dintre cele două poduri care trebuiau capturate de către subunitățile Sturmabteilung Koch au fost cucerite mai înainte ca geniștii belgieni să le arunce în aer. Cucerirea podurilor și neutralizarea artileriei fortului a permis infateriei și blindatelor Armatei a 18-a să depășească fără eforturi mari defensiva belgiană și să înainteze spre interiorul țării. Generalul Kurt Student avea să scrie după război cu privire la această operațiune că acțiunile parașutiștilor, în special a Grupului „Granit”, „A fost o faptă de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
1940 au fost evenimentele hotărâtoare ale cuceririi Belgiei. În timpul luptelor pentru eliberarea Belgiei de către Aliații din septembrie 1944, Divizia a II-a canadiană a fost prima unitate aliată care a traversat canalul. Divizia a II-a a fost parte a Armatei I canadiene. Britanicii au traversat de asemenea canalul în timpul marșului spre Olanda, iar americanii au intrat în Belgia mai spre est, acționând pentru eliberarea Belgiei și Luxemburgului. Belgia a fost eliberată de trei armate aliate, dintre care două au traversat
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
II-a a fost parte a Armatei I canadiene. Britanicii au traversat de asemenea canalul în timpul marșului spre Olanda, iar americanii au intrat în Belgia mai spre est, acționând pentru eliberarea Belgiei și Luxemburgului. Belgia a fost eliberată de trei armate aliate, dintre care două au traversat Canalul Albert.
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
ce au loc pe teritoriile regiunilor Donețk și Luhansk ale Ucrainei, care au început în aprilie 2014. Consiliul Europei, NATO, Uniunea Europeană, Ucraina, SUA și un șir de alte state învinuiesc Rusia de implicare în conflict, în principal de utilizarea forțelor armatei regulate care luptă de partea separatiștilor. Guvernarea rusă neagă orice implicație, declarând că Rusia nu luptă pentru nicio tabără. Data începutului conflictului se consideră a fi 7 aprilie 2014, când președintele interimar Oleksandr Turcinov a anunțat că împotriva adversarilor puterii
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
mâinile susținătorilor Republicii Populare Donețk. La 13 iunie batalionul „Azov” cu susținerea forțelor ucrainene și a vehiculelor blindate i-au alungat pe rebeli din centrul orașului. La sfârșitul zilei deasupra clădirilor administrative fluturau drapele Ucrainei. Orașul a ajuns sub controlul armatei ucrainene. Conform unor date preventive, în urma operațiunii au fost omorâți 5 rebeli, iar alți 30 luați ostatici. După câteva zile de când Petro Poroșenko a câștigat alegerile prezidențiale, operațiunile antiteroriste din estul țării s-au intensificat. La început aceste operațiuni s-
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
bunăstării gospodăriei. După vreun an de la acea întâmplare, Molda începe brusc să urle și fuge în pădure, fără a se mai întoarce. A doua zi, ciuturenii află că începuse Primul Război Mondial. După ce a luptat timp de patru ani în Armata Rusă, Onache Cărăbuș ajunge într-o primăvară pe malul stâng al Nistrului și află că râul devenise granița între Rusia și Regatul României. Dornic să ajungă acasă, el se aruncă noaptea în apele umflate de sloiuri de gheață ale Nistrului
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
vară, ciutureanul Mircea Moraru se întâlnește cu Nuța care venea de la Iași și cei doi tineri petrec împreună o noapte de dragoste în căruța cu fân, iar fata se mută apoi la casa bărbatului său. Onache Cărăbuș este mobilizat în Armata Română în primăvara anului 1940, dar se întoarce acasă după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS. Ocupanții sovietici împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
anului 1940, dar se întoarce acasă după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS. Ocupanții sovietici împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult. Eliberarea Basarabiei de către Armata Română a dus la reinstalarea vechilor rânduieli, iar țăranii ce ocupaseră moșia arendașului au fost cercetați de jandarmi și bătuți. Cei doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război. După reocuparea Basarabiei de către URSS
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
al cărui fiu, Nică, se refugiase în România) a fost ridicat de autorități și deportat la o mină de minereuri radioactive din Munții Ural, iar averea lui a fost împărțită țăranilor săraci. Mircea Moraru, soțul Nuței, intrase ca voluntar în Armata Roșie în vara anului 1941, fusese avansat până la gradul de sergent și primise trei decorații, printre care și ordinul „Slava”. În calitate de soție a unui ostaș decorat, Nuța primește ajutoare importante din partea statului sovietic, devenind stăpâna unei frumoase gospodării. Într-un
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
gospodării. Într-un final, după cinci ani de absență, Mircea revine în satul Ciutura, dar pare un om total schimbat. În primii ani după război în pădurile Basarabiei s-au aciuat bande de luptători antisovietici (foști prizonieri români, dezertori din Armata Roșie sau felurite haimanale) care atacau sovietele sătești. În satul Ciutura sosesc ofițeri de miliție care formează echipe de tineri voluntari pentru a lupta cu bandiții, iar nopți la rând liniștea satului este tulburată de focuri de arme automate. Într-
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
criticate ca dușmănoase: înstrăinarea conducerii de partid față de țărani, minimalizarea luptei de clasă, neliniștea produsă de luptele miliției cu „dușmanii de clasă”, incompetența organelor de conducere în combaterea foametei din anii de după război, compasiunea umană față de un fost militar în Armata Română, opoziția țăranilor față de folosirea utilajelor agricole, povara predestinării și lipsa de speranță a personajelor. Ca urmare a opoziției exprimate în mod fățiș de conducerea comunistă de la Chișinău, premiul nu i s-a mai acordat. În perioada următoare s-a
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
își pierde tot mai mult specificul său național și cade în uitare. Importanța baștinei apare poate cel mai evident în momentul revederii foștilor rivali în dragoste și inamici de pe front: Mircea (ostaș în armata sovietică învingătoare) și Nică (ostaș în armata română învinsă), care se tratează unul pe celălalt nu ca un învingător pe un învins, ci ca doi consăteni legați de aceeași glie străbună. "„Întoarcerea la vatră trebuie plătită, oricât ar fi costat, pentru că cei ce nu se întorc riscă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Campania din Mesopotamia (, ; 6 noiembrie 1914 — 31 octombrie 1918) reprezintă operațiunile militare ce au avut loc de-a lungul Primului Război Mondial pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak) între Imperiul Britanic (în principal India Britanică) și armata otomană. Comandamentul britanic spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
spera să apere zăcămintele de petrol din Orientul Apropiat și să cucerească Mesopotamia ce se afla sub dominație otomană. Comandamentul otoman n-a planificat careva acțiuni în această regiune, cu toate acestea, începutul ofensivei britanice i-a impus să formeze armata a 6-a ca să le poate ține piept în Mesopotamia. În anul 1916 otomanii au reușit să încercuiască și să ia ostatici o grupare de militari britanici din Kut, după care britanicii au devenit mai pasivi pentru o perioadă de
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]