66,853 matches
-
lor au căzut în mâinile germanilor. La o întâlnire de lucru din 26 septembrie, generalul Kurt Eberhard, guvernatorul militar al orașului și Obergruppenführer SS Friedrich Jeckeln, comandantul SS și al poliției de pe lângă Cartierul general al Grupului de Armată Sud, a hotărât să-i extermine pe evreii din Kiev, sub pretextul de represalii pentru acțiunile de gherilă și sabotaj împotriva trupelor germane. Aceasta după ce la 24 septembrie clădiri de pe strada Kreșciatik în care se stabiliseră administrația germană de ocupație și ale comandamente
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
s-au reîntors în mică parte în 1935 și în 1956. Nu dețin o evidență asupra a ceea ce a venit înapoi, ca să pot face o comparație cu ceea ce a plecat. Însă, aș dori să relev faptul că atunci când s-a hotărât ca bunurile acestea ale bisericii să fie luate și duse la Moscova, s-a întâmpinat o rezistență destul de puternică prin anumite mănăstiri românești.”
Ilarion Bălăiță () [Corola-website/Science/327023_a_328352]
-
Gianna Jun (Yeo Kyung-jin - ofițer de poliție) și Ki-woo Lee (Myung-woo - profesor de fizică). Filmul are 123 de minute metraj și a fost distribuit de CJ Entertainment. Filmul debutează scena punctului culminant al filmului, aceea în care eroina, Kyung-jin se hotărăște să moară ducându-se alături de iubitul ei, Myungwoo, într-o altă dimensiune. Scena este acompaniată armonios de celebra melodie Knockin' on Heaven's Door. Totodată Myungwoo începe un monolog în care exprimă sentimentele profunde față de prietena sa Kyung-jin. "Numele ei
Windstruck () [Corola-website/Science/327035_a_328364]
-
să se retragă în Transilvania. Ca urmare a bătăliei, Iașiul a fost ocupat, Gheorghe Ștefan a fugit în Țara Românească, iar Vasile Lupu a început a doua sa domnie. Aceasta avea să dureze doar câteva luni, deoarece noul domnitor a hotărât să folosească armata cazaco-tătară de care dispunea pentru a declanșa o expediție de capturare a lui Gheorghe Ștefan, expediție soldată cu un eșec în bătălia de la Finta și cu înlăturarea definitivă a lui Vasile Lupu de pe tronul Moldovei și cu
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
al V-lea al Macedoniei în bătălia de la Cynoscephalae în 197 î.Hr., în timpul celui de-al doilea războiului macedonean. Cu toate acestea, a devenit tot mai ostilă față de implicarea romană în afacerile elene și doar câțiva ani mai târziu a hotărât a luptat de partea lui Antiohie al III-lea, împăratul Imperiului Seleucid, în războiul sirian. Înfrângerea lui Antiohie în 189 î.Hr., a obligat liga să semneze un tratat de pace cu Roma. Deși a continuat să existe cu numele, puterea
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
mulți nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreața, Alesia. Vercingetorix a ajuns la Gergovia înaintea lui Cezar și și-a instalat tabăra acolo. Cezar observase că atacul frontal era prea riscant din cauza terenului muntos,așa că a hotărât o tactică de asediu,ordonând săparea unei tranșee duble cu intenția de-a încercui Gergovia și a-i obligă pe gali să se predea prin infometare.Planul nu a reușit când au sosit aliații galilor de încredere,aeduii,care odinioară
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele de plecare din Smirna. Un responsabil britanic din Smirna a remarcat că „Grecii și-au dat seama că trebuie să plece, dar ei sunt hotărâți să lase în urmă un pustiu, indiferent ale cui interese vor fi afectate astfel. Tot ceea ce vor avea timp și mijloace să fie mutat va fi transportat în Grecia; turcii vor fi jefuiți iar casele și căminele lor incendiate”.. Înaintarea
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
În anul 1929 au izbucnit atacuri ale arabilor palestineni împotriva evreilor pe tot cuprinsul Palestinei. Așezările evreiești Magdiel și Ramatayim, care se temeau de atacuri cu arme de foc dinspre localitățile arabe vecine Qalqilya, Abu Kishk și Bir Ades, au hotărât să evacueze femeile și copiii într-un loc considerat mai sigur, satul Kfar Malal care avea case zidite din blocuri. Bărbații s-au adăpostit în piscina înconjurată de stâlpi de beton din Magdiel. Spațiile libere au fost umplute cu saci
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
Ordinului Sfântului Apostol Andrei».» Acest jurnal este unica dovadă scrisă a instaurării acestui ordin. Secretarul ambasadei scrie în jurnalul său: «Majestatea Sa a remis boierului Fiodor Alekseievici Golovin primul însemn al Ordinului Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a fost hotărâtă la întâmplare, deoarece Sfântul Apostol era venerat de poporul rus. Potrivit scrierilor teologului Origene, Sfântul Andrei, fratele Sfântului Petru a fost primul evanghelizator al Rusiei, el a predicat Cuvântul lui Dumnezeu sciților, popor nomad care trăia în steple eurasiene, o
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
remarcat prin atacuri de tip „lovește și fugi”. Aceste atacuri au permis încetinirea înaintării armatei elene în Anatolia, până la formarea unei puternice armate regulate turcești. Deși "Kuva-yi Milliye" au fost primele forțe de rezistența împotriva forțelor aliaților, Mustafa Kemal a hotărât să o desființeze mai târziu. Luptătorii "Kuva-yi Milliye" se remarcau printr-un nivel scăzut al disciplinei. "Kuva-yi Milliye" nu putea face față luptelor în câmp deschis împotriva armatelor regulate. Până în septembrie 1920, milițiile turce au trebuit să facă față înaintării
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
în rândurile forțelor proprii a noilor recruți și a dezertorilor din armata poloneză. După un popas scurt, Hmelnițki și-a continuat înaintarea spre tabăra polonezilor de la Korsun. Forțele Rzeczpospolitei au reușit să respingă primul atac al cazacilor. Hetmanul Potocki a hotărât însă să se retragă lunând în considerație superioritatea zdrobitoare a forțelor lui Hmelnițki și influențat de zvonurile care circulau în rândurile cazacilor cu privire la sosirea în ajutorul răsculaților a întregii armate a Hanatului Crimeii. Această hotărâre avea să ducă la un
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul polonezilor erau la 100 km distanță de câmpul de luptă. În aprilie 1646, după o întâlnire cu principalii
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
supună ordinelor monarhului, deoarece i-ar fi pus în opoziție cu Seimul. În schimb, Hmelnițki a decis să rămână loial angajamentului luat de cazaci față de rege. Cum nu a putut să intre în posesia documentului semnat de rege, Hmelnițki a hotărât să continue recrutările pe cont propriu. Barabaș și Karaimovici au informat autoritățile despre hotărârea lui Hmelnițki, iar starostele din Cihirin Alexander Koniecpolski, a hotărât să îl pună sub supraveghere pe Bogdan. Ajutorul starestelui, Daniel Czapliński, a întreprins un raid de
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
față de rege. Cum nu a putut să intre în posesia documentului semnat de rege, Hmelnițki a hotărât să continue recrutările pe cont propriu. Barabaș și Karaimovici au informat autoritățile despre hotărârea lui Hmelnițki, iar starostele din Cihirin Alexander Koniecpolski, a hotărât să îl pună sub supraveghere pe Bogdan. Ajutorul starestelui, Daniel Czapliński, a întreprins un raid de pedepsire împotriva lui Hmelnițki, atacându-i proprietatea de la Subotiv, atac în timpul căruia fiul mai mic al lui Bodan a fost ucis În capitală, s-
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
îl pună sub supraveghere pe Bogdan. Ajutorul starestelui, Daniel Czapliński, a întreprins un raid de pedepsire împotriva lui Hmelnițki, atacându-i proprietatea de la Subotiv, atac în timpul căruia fiul mai mic al lui Bodan a fost ucis În capitală, s-a hotărât ca în mai 1647, la următoarea sesiune a Seimului, să se discute și planurile regelui pentru o viitoare campanie militară. Spre sfârșitul aceleiași luni mai, Bogdan Hmelnițki și escorta sa formată din 10 cazaci au ajuns la Varșovia . Hmelnițki venea
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
sale era mult mai complex însă. Poziția Seimului varia mult în acel an față de cea din 1646, iar Hmelnițki voia să obțină asigurări din partea monarhului cu privire la războiul cu turcii și aliații acestora. În cazul în care Wladyslaw ar fi fost hotărât să continue planurile de război, Hmelnițki era hotărî să-și folosească toate relațiile pentru întărirea legăturilor cu regele și sprijinitorii acestuia, punându-i în dificultate pe Barabaș și pe Karaimovici, care se aliaseră cu inamicii politici ai regelui și refuzau
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
varia mult în acel an față de cea din 1646, iar Hmelnițki voia să obțină asigurări din partea monarhului cu privire la războiul cu turcii și aliații acestora. În cazul în care Wladyslaw ar fi fost hotărât să continue planurile de război, Hmelnițki era hotărî să-și folosească toate relațiile pentru întărirea legăturilor cu regele și sprijinitorii acestuia, punându-i în dificultate pe Barabaș și pe Karaimovici, care se aliaseră cu inamicii politici ai regelui și refuzau să îi sprijine planurile acestuia din urmă. Hmelnițki
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
întârziere a unei expediții militare. Bogdan Hmenlnițki a fost ales solemn în funcția de hetman. În cadrul unei ceremonii, atamanul taberei i-a înmânat hatmanului însemnele puterii - bunciucul (stindardul), bulawa (buzduganul) și drapelul cu însemenele heraldice. În cadrul acestei întâlniri s-a hotărât ca 8.000 de cazaci să plece în marș din Sici, în vreme ce restul aveau să rămână aici ca rezervă. În timpul pregătirilor de luptă, au sosit în misiune oficială hetmanul Coroanei Mikołaj Potocki și rotmistrzul Chmielecki, care le-au cerut lui
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
apropierea orașului Jovti Vodî. Cum forțele poloneze numărau doar aproximativ 3.000 de soldați și erau depășiți numeric de efectivele lui Hmelnițki - 8.000 de cazaci - și ale lui Tuhay Bey - 3.000 - 4.000 de tătari - Stefan Potocki a hotărât să se retragă și să organizeze apărarea în spatele carelor de transport. El a trimis un mesanger să ceară ajutor de la hemtmanul Mikołaj Potocki. Pe 4 mai 1648, cei 4.000 de cazaci înregistrați comandați de Mihailo Krîcevshi, în loc să se alăture
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Bogdan Hmelnițki și tătarii comandați de hanul İslâm al III-lea Ghiray. Bătălia a avut loc la Zboriv, localitate aflată în zilele noastre pe teritoriul Ucrainei (Regiunea Ternopil). După seria de înfrângeri suferite în vara anului 1648, liderii polonezi au hotărât să rupă armistițiul și, în primăvara anului 1649, au declanșat un atac în inima Ucrainei. Comandanții polonezi au hotărât să îi atace simultan pe rebelii cazaci pe două direcții. Principele lituanian Janusz Radziwiłł a avut sarcina să îi atace pe
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
aflată în zilele noastre pe teritoriul Ucrainei (Regiunea Ternopil). După seria de înfrângeri suferite în vara anului 1648, liderii polonezi au hotărât să rupă armistițiul și, în primăvara anului 1649, au declanșat un atac în inima Ucrainei. Comandanții polonezi au hotărât să îi atace simultan pe rebelii cazaci pe două direcții. Principele lituanian Janusz Radziwiłł a avut sarcina să îi atace pe cazaci prin Belarus și să cucerească orașul Kiev. Aliații cazaco-tătari au hotărât la râdul lor ca în iunie 1649
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
atac în inima Ucrainei. Comandanții polonezi au hotărât să îi atace simultan pe rebelii cazaci pe două direcții. Principele lituanian Janusz Radziwiłł a avut sarcina să îi atace pe cazaci prin Belarus și să cucerească orașul Kiev. Aliații cazaco-tătari au hotărât la râdul lor ca în iunie 1649 să lanseze o ofensivă pe două direcții. Principala forță condusă de Bogdan Hmelnițki urma să atace spre vest, iar o forță cu efective mai mici condusă de polcovnicul Kicevski urma să asigure protecția
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
cazacii au reușit să învingă puternicele trupe poloneze conduse de principele Jeremi Wiśniowiecki, nevoite să se retragă în cetatea Zbaraj (aflată în zilele noastre în Regiunea Ternopil - Ucraina), unde au fost asediate de efective net superioare. Regele Ioan Cazimir a hotărât să pornească din Lublin în fruntea unei armate de aproximativ 30.000 de soldați în sprijinul asediaților de la Zbaraj. Hetmanul Hmelnițki a fost înștiințat de iscoadele sale cu privire la deplasarea armatei conduse de regele polonez și a hotărât să o atace
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
Ioan Cazimir a hotărât să pornească din Lublin în fruntea unei armate de aproximativ 30.000 de soldați în sprijinul asediaților de la Zbaraj. Hetmanul Hmelnițki a fost înștiințat de iscoadele sale cu privire la deplasarea armatei conduse de regele polonez și a hotărât să o atace prin surprindere. Fără să ridice asediul Zbarajului, lăsându-l la comandă pe polocovnicul Ivan Ciornota, Hmelnițki a pornit în întâmpinarea armatei regale, pe care le-a interceptat pe maul râului Stripa. Pe 5 august, pe când se aflau
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]