KorAP: Find »[drukola/base=tocmai & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2640 2641 2642 ...2654 >

66,337 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

acea perioadă, era și din ce În ce mai nemulțumit de Israel: În ciuda tendințelor sale vag socialiste, era clar că noul stat nu intenționa să devină aliatul sovieticilor În regiune. Mai rău, statul evreiesc manifesta tendințe proamericane alarmante Într-un moment delicat: blocada Berlinului tocmai Începuse, iar conflictul cu Tito intra În faza acută. La 21 septembrie 1948, Pravda a publicat un articol de Ilya Ehrenburg, indicând clar schimbarea liniei față de sionism. Din ianuarie 1949, În Pravda au Început să apară articole ce atacau „cosmopoliții

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
era la strâmtoare, cineva trebuia să fie de vină. Cum altfel puteau fi explicate greșelile unui Lider infailibil? Candidați erau destui: Slánský era antipatizat deopotrivă În interiorul Partidului Comunist Cehoslovac și În afara lui. Stalinistul Rajk fusese un ministru de Interne neîndurător. Tocmai pentru că puseseră În practică măsuri nepopulare al căror eșec era vizibil, toți liderii și miniștrii comuniști erau victime potențiale. Așa cum În războaiele revoluționare franceze generalii Învinși erau acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate de ei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
când războiul s-a terminat, Jean-Paul Sartre avea 40 de ani, Simone de Beauvoir 37, iar Albert Camus, cel mai influent dintre ei, doar 32. Din generația veche, numai François Mauriac (născut În 1885) se bucura de o influență comparabilă, tocmai pentru că nu fusese pătat de colaborarea cu Vichy. Dintr-o generație anterioară de personalități italiene rămânea doar filosoful napolitan Benedetto Croce (născut În 1886). În Italia postfascistă, Ignazio Silone, născut În 1900, era printre cei mai vârstnici dintre intelectualii influenți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
culturală În Anglia (și, În mai mică măsură, În restul Regatului Unit) era centrată pe un subiect intern: apăruseră primele indicii ale unei anxietăți durabile pe tema „declinului” național. E simptomatic pentru dispoziția ambivalentă a Angliei postbelice faptul că țara tocmai câștigase un război de șase ani Împotriva dușmanului ei de moarte și se angajase În experimentul fără precedent al capitalismului social - Însă tot ce vedeau comentatorii culturali erau semnele eșecului și dezintegrării. În Note pentru o definiție a culturii (1948

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
scurt, un partid-satelit de Încredere, chiar dacă oarecum rigid: un vehicul perfect pentru ideile și practica staliniste. Generația de studenți de după război, sedusă de lideri și directive, de disciplină și de perspectiva acțiunii cot la cot cu „muncitorii”, a fost atrasă tocmai de rigiditatea PCF - cel puțin În primii ani, la fel cum partidul ceh sau polonez i-a entuziasmat inițial pe tinerii din Est. Dar intelectualii francezi consacrați se vedeau amenințați zilnic, În vederile lor progresiste, de fervoarea cu care comisarii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Scriitorii, profesorii, artiștii, Învățătorii și jurnaliștii Îl admirau adesea pe Stalin nu În ciuda greșelilor sale, ci din cauza lor. Persoana și cultul său erau mai seducătoare când ucidea oameni la scară industrială sau când procesele-spectacol dezvăluiau fațeta teatral-macabră a comunismului sovietic. Tocmai distanța uriașă dintre retorică și realitate Îi fascina pe oamenii de bună-credință aflați În căutarea unei Cauze 10. Comunismul aprindea imaginația intelectualilor Într-un fel cu care nici Hitler și (cu siguranță) nici democrația liberală nu puteau concura. Comunismul avea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În țara lui Stendhal, „falusul e pe cale să devină o zeitate”. Trei ani mai târziu, editorii creștini ai revistei Esprit le reaminteau cititorilor că „noi am avertizat Încă de la Început că integritatea națională e periclitată de cultura americană, care atacă tocmai fundamentele coeziunii psihologice și morale a popoarelor europene”. Între timp, un insidios artefact american se răspândea pe continent. Între 1947 și 1949, compania Coca-Cola a deschis fabrici de Îmbuteliere În Olanda, Belgia, Luxemburg, Elveția și Italia. În cinci ani de la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
un lucru foarte prețios: senzația de continuitate, calm și siguranță Într-un univers care se schimbase violent În ultimul deceniu și avea să se transforme și mai spectaculos În anii următori. Biserica Catolică a câștigat În acești ani de tranziție tocmai pentru că era asociată cu vechile rânduieli și se Împotrivea ferm modernității și schimbării. Bisericile protestante din nord-vestul Europei nu se puteau lăuda cu o influență comparabilă. În Germania, un segment semnificativ al populației necatolice se afla sub regimul comunist și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
vestici să semneze pacea cu inamicii. Trupele aliate urmau să rămână În Republica Federală pentru a Împiedica o recidivă germană, dar numai În cadrul unei prezențe europene și conform unui acord reciproc. Francezii nu aprobau unanim aceste planuri, dar cum refuzaseră tocmai alternativa pe care tot ei o propuseseră, nu mai puteau protesta, deși Germania de Vest a obținut termeni mai avantajoși prin tratatele din 1954 decât conform Planului Pleven. Franța era din nou propriul său dușman În disputele internaționale privind Germania

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
alianță pentru „prietenie, cooperare și ajutor reciproc”, sub control unic. Moscova abrogase alianțele Încheiate În timpul războiului cu Franța și Marea Britanie și, acceptând inevitabilul, proclamase suveranitatea deplină a Republicii Democrate Germane, incluzând-o În Pactul de la Varșovia. Problema germană nu era tocmai soluționată, dar cum ambele părți erau acum perfect integrate În respectivele alianțe internaționale, ea putea fi uitată pentru o vreme; curând i-a luat locul o altă dilemă, cea a fostei capitale divizate, Berlin. Acum, când viitorul imediat al Germaniei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mai degrabă În ciuda sistemului decât datorită lui. și totuși, stabilitatea politică a Italiei postbelice a fost condiția crucială pentru progresul economic al țării și transformarea socială care i-a urmat. Iar acea stabilitate se baza, oricât de paradoxal ar părea, tocmai pe aranjamentele instituționale neobișnuite descrise mai sus. În Italia nu exista o majoritate clară de partea unui partid sau program, iar sistemul electoral complicat de reprezentare proporțională genera parlamente prea divizate ca să poată promulga legi majore sau controversate: Constituția republicană

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
administrației-prin-Proporz au ajuns să definească viața publică austriacă. La prima vedere, soluția austriacă și cea italiană la instabilitatea politică erau diferite; la urma urmei, o prăpastie politică Îi separa În Italia pe comuniști de catolici - a căror juxtapunere nu e tocmai „postideologică”14. Dar cele două cazuri erau În realitate similare. Togliatti și partidul său se distingeau prin importanța acordată, de-a lungul deceniilor postbelice, stabilității politice, păstrării și consolidării instituțiilor din viața publică democratică - chiar dacă, astfel, comuniștii pierdeau În credibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
inima istorică și geografică a unui imperiu maritim. Pentru insulari, numele de orașe, râuri și figuri politice din colonii și dominioane erau la fel de familiare ca și cele din Marea Britanie. Britanicii pierduseră „primul” lor imperiu din America de Nord; următorul, deși obținut nu tocmai „Într-un moment de neatenție”, nu era nici pe departe fructul unui proiect rațional. Menținerea ordinii, Întreținerea și administrarea sa costau mult; ca și În cazul imperiului francez din nordul Africii, cei care Îl prețuiau și apărau cu cea mai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și numai simbolic, rolul de protectoare a părții agresate, Franța și Marea Britanie au distribuit Uniunea Sovietică Într-un rol În care ea va improviza cu aplomb În deceniile următoare. Datorită crizei Suezului, diviziunile și retorica Războiului Rece vor fi importate tocmai În Orientul Mijlociu și Africa. Consecințele erorii din Suez au fost resimțite cel mai acut de Marea Britanie. Au trecut mulți ani până când au fost dezvăluite public toate ramificațiile conspirației Împotriva lui Nasser, deși mulți le-au bănuit Încă de la Început. În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Angliei insulare se afla de mult sub asediu. Dezastrul din 1956 n-a făcut decât să accelereze prăbușirea acesteia. Semnalul simbolic dat de eșecul echipei naționale de cricket a Angliei În fața unei echipe din Indiile de Vest (În 1950 și tocmai pe „pământ sfânt”, În casa spirituală a jocului: terenul de cricket Lord’s din Londra) a fost dureros Înțeles trei ani mai târziu, când echipa de fotbal a Angliei a fost Învinsă de echipa modestei Ungarii, chiar pe stadionul național

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și dezvoltarea intereselor locale care Împinsese statele Europei spre izolaționism Înainte de 1939 le aducea acum mai aproape unele de altele. Dispariția piedicilor și lecțiile trecutului recent au fost probabil cei mai importanți catalizatori ai schimbării. Olandezii, de exemplu, nu erau tocmai Încântați de perspectiva tarifelor externe mari ale Comunității Economice Europene, care aveau să ducă la creșterea prețurilor locale, și, la fel ca vecinii lor belgieni, erau Îngrijorați de absența britanicilor. Cu toate acestea, ei nu puteau risca să rămână izolați

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
stalinistă a Ungariei fusese Înlocuită (la inițiativa Moscovei) cu un comunist reformist, Imre Nagy. Ca și Gomu³ka, Nagy fusese eliminat din conducerea partidului și Închis, așa Încât nu purta o mare responsabilitate pentru perioada de teroare și proastă guvernare prin care tocmai trecuse țara sa; de fapt, prima sa acțiune ca lider de partid a fost să propună, cu sprijinul lui Beria, un program de liberalizare. Lagărele de internare și muncă forțată urmau să fie Închise, iar țăranilor să li se permită

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
constant, În timp ce prețul mărfurilor fabricate a continuat să crească. Pe parcursul celor trei decenii de comerț privilegiat, inegal, cu Lumea a Treia, Occidentul s-a umplut practic de bani2. Cu toate acestea, trăsătura specifică a avântului economic din Europa Occidentală este tocmai gradul de integrare europeană de facto cu care s-a soldat. Chiar și Înainte de Tratatul de la Roma, viitoarele țări membre ale Comunității Economice Europene aveau schimburi comerciale În primul rând unele cu altele: În 1958, 29% din exporturile Germaniei (ca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pentru produsele sale -, fără a suferi dezavantajul competiției sau al costurilor de cercetare, dezvoltare și retehnologizare. Compania primise resurse inepuizabile Înainte de 1939. Nazismul, războiul și ocupația militară au trecut cu bine pe lângă ea, guvernul militar aliat privind Volkswagen cu Îngăduință, tocmai din cauza capacității sale de producție perfect puse la punct dinainte de război, care putea acum să funcționeze fără eforturi suplimentare. Când s-a dezlănțuit cererea pentru mașinile mici de familie, produse În masă, nu exista o competiție locală serioasă pentru VW

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
era mare diferență Între impozit progresiv, concediu de paternitate și control forțat al reproducerii cetățenilor „defecți”. O concluzie posibilă ar fi că lecțiile morale ale celui de-al doilea război mondial nu erau atât de clare cum s-a presupus - tocmai (și nu Întâmplător) În țări precum Suedia, cu o conștiință colectivă aparent fără pată. În afara Scandinaviei, o altă țară mică, neutră, situată la marginea Europei de Vest, aproxima idealul social-democrat: Austria. Similaritatea era atât de mare la suprafață, Încât mulți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Avea așadar un caracter mai puțin ideologic, dar și vederi mai Înguste. Purtătorii de cuvânt ai Partidului Laburist subscriau cu plăcere la obiectivele de ansamblu ale social-democraților de pe continent, Însă interesele lor erau mult mai practice și cu caracter local. Tocmai din cauza stabilității inerente a culturii politice britanice (sau cel puțin engleze) și mulțumită bazei muncitorești tradiționale (aflată, ce-i drept, În scădere), Partidul Laburist nu era interesat de măsurile inovatoare ce au caracterizat statul asistențial din Scandinavia și din țările

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Biserica Catolică. Încă din 1870, de la primul Conciliu Vatican, Întrunit sub influența și auspiciile unui papă mărturisit reacționar, Pius al IX-lea, Biserica Catolică adoptase o viziune cuprinzătoare și absolut dogmatică a responsabilităților sale ca stâlp moral al turmei păstorite. Tocmai pentru că statul modern Îl deposeda treptat de influență politică, Vaticanul era de neclintit În exigențele lui față de adepți. Pontificatul lung și - retrospectiv - controversat al lui Eugenio Pacelli, Pius al XII-lea (1939-1958), nu numai că a reafirmat autoritatea spirituală a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
placă (nimeni nu a spus vreodată despre Truffaut sau Malle, cum se șoptea despre opera ulterioară a lui Rivette sau Godard, că a viziona filmele lor e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se pe pereți). Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain Resnais Hiroshima mon amour (Hiroshima dragostea mea, 1959) a stârnit o reacție ce sugerează că filmul francez devenise vehiculul preferat al dezbaterii etice internaționale. Astfel, când 26 de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
inspirat din opera lui Godard și a prietenilor săi11. Ce admirau Truffaut, Godard și ceilalți la filmele americane alb-negru din tinerețea lor era lipsa „artificiului”. Ce invidiau alții la cineaștii francezi, creatori de variațiuni geniale pornind de la realismul american, erau tocmai subtilitatea și rafinamentul intelectual: capacitatea tipic franceză de a Învesti interacțiunile umane cele mai banale cu semnificații culturale epatante. În Ma nuit chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969) de Eric Rohmer, Jean-Louis - un profesor de filosofie din provincie interpretat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
chiar și acolo piața prezenta nuanțe semnificative. Străinii cu pretenții Își umpleau casa cu mobilă stilată din Suedia sau Danemarca: deși relativ fragilă, era foarte „modernă”. Aceiași consumatori erau atrași de automobilele suedeze Volvo, În ciuda lipsei lor evidente de stil, tocmai pentru că păreau indestructibile. Ambele calități Însă - „stilul” și „durabilitatea” - erau acum sinonime cu Europa, adesea În opoziție cu Statele Unite. Parisul a rămas capitala modei pentru vestimentația feminină. Dar Italia, cu costuri de producție mai mici și neîngrădită de raționalizarea textilelor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]