67,111 matches
-
vedere al rezultatelor obținute. Pompa se implantează în partea stângă a peretelui abdominal, sub mușchiul drept abdominal stâng. Aceasta primește sânge pasiv din ventriculul stâng printr-o canulă apicală și îl ejectează printr-o canulă în aorta ascendentă. Novacor este acționat electric, respectiv energia electrică generată de sursa de curent este convertită în energie mecanică, cu ajutorul căreia un ansamblu format din două pistoane acționează asupra camerei de sânge, determinând ejecția sângelui în aortă, cu un volum maxim de 70 ml. Fluxul
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
ventriculul stâng printr-o canulă apicală și îl ejectează printr-o canulă în aorta ascendentă. Novacor este acționat electric, respectiv energia electrică generată de sursa de curent este convertită în energie mecanică, cu ajutorul căreia un ansamblu format din două pistoane acționează asupra camerei de sânge, determinând ejecția sângelui în aortă, cu un volum maxim de 70 ml. Fluxul unidirecțional este menținut prin prezența a două valve biologice (pericard bovin). Unitatea externă de control și sursa de curent electric sunt conectate cu
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
-
apa sau diferite substanțe nutritive; - acțiunile factorilor biotici: prioni (agenți infecțioși neconvenționaliă, virusuri, bacterii, fungi și paraziți. B. Cauzele intrinseci sunt reprezentate prin starea constituțională și ereditară cât și prin modificările morfofiziologice impuse de vârstă. TANATOLOGIA 27 Factorii cauzali pot acționa: - brutal, în cazul traumatismelor - moartea post-traumatică; - violent sau fulgerător, în cazul electrocutării, înecului, inhalării de gaze nocive, intoxicării cu stricnina - moartea subita sau apoplectiforma; - treptat, cum se constată în majoritatea proceselor patologice - moartea lentă. Cauzele morții sau factorii tanatoetiologici, mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
post-traumatică; - violent sau fulgerător, în cazul electrocutării, înecului, inhalării de gaze nocive, intoxicării cu stricnina - moartea subita sau apoplectiforma; - treptat, cum se constată în majoritatea proceselor patologice - moartea lentă. Cauzele morții sau factorii tanatoetiologici, mai ales în cazul morții lente, acționează în cascadă, realizând lanțul tanatogenerator. Unii factori pot constitui cauze principale ale morții, alții pot fi factori predispozanți, favorizanți sau declanșanți. Vom putea vorbi astfel de: - factori tanatogeneratori sau tanatopromotori, care reprezintă cauza inițială, principala sau chiar unică a morții
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă desfășurându-se la 37-400C cât și de pH-ul organelor, optimul fiind pH 4,0-6,7 (Mihăilescu M., 1942Ă. Ca urmare a autolizei, organele se decolorează, își reduc
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pot fi: acute, subacute și cronice. Unii cercetători admit și existența unor inflamații supraacute. Delimitarea lor morfopatologică este mai dificilă, căci așa cum elementele morții se instalează din primele momente ale vieții, si multitudinea factorilor care participă la răspunsul inflamator acționează concomitent sau succesiv de la începutul procesului și până la sfârșitul lui, în două direcții: apărarea organismului și refacerea acestuia, cu menținerea echilibrului specific organismului în cauză și supraviețuirea lui. Deși răspunsul inflamator este cel mai important sistem de apărare, nu trebuie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
importanță o au caspazele 1 și 5, care împreună cu proteinele Pycard și NALP -1 formează platforma moleculară numită de Martinou și colab. (2002Ă inflamazom. Proteinele Pycard și NALP-1 sunt proteine cu multe domenii expresate de celulele sistemului imunitar. Inflamazomul ar acționa asemănător cu Apaf-1 (apoptotic protease-activating factoră după eliberarea citocromului C din mitocondrii (Chamaillard și colab., 2003Ă. ROLUL SISTEMULUI COMPLEMENT Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fracțiunile complementuluiă. Acțiunea lor este inhibata de antiproteaze, dintre care cea mai cunoscută este alfa 2 - macroglobulina activă pentru toate cele patru clase. Mai menționam: inhibitorul alfa 1 - proteinază, inhibitorii activatorului de plasminogen, antitrombina III, etc. După substratul asupra căruia acționează și a pH-ului la care se activeaza, se cunosc patru clase de proteaze: serinproteazele, metaloproteazele, cisteinproteazele și asparticproteazele. Serinproteazele - cea mai mare clasa de proteinaze de la mamifere, servesc la degradarea matricei extracelulare la pH diferit. În cadrul lor se cuprind
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
antigen și apoi fagocitate împreună cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMHĂ clasa a II-a. De remarcat că activarea completă a celulelor B necesită costimularea lor de către celulele Ț helper. Acestea secretă un amestec de citokine, dintre care majoritatea acționează asupra celulelor B, inducând diferențierea sau activarea lor. Pe primul plan se situează ÎL - 4 și ÎL - 5 (Tizard, 2004Ă. Sistemul celular limfoplasmocitar Includem în cadrul sistemului celular limfoplasmocitar: 1.Celulele limfoide B; 2.Linia terminală imuna a acestora: plasmocitele; 3
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
membri (IL-IF1-10Ă dintre care: 4 majori (ÎL-1 alfa/ ÎL-1F1Ă; (ÎL-1 beta/ ILF-1F2Ă; (ÎL-1RA/ÎL- 1F3Ă și ÎL-18 (ÎL-1F4Ă cu funcții bine definite și alți 6 membri (ÎL-1F5.....ÎL-1F10Ă bine identificați, dar cu funcții încă insuficient clarificate. ÎL-1 alfa sau ILF-1F1 acționează asupra celulelor Ț, B, NK, granulocitelor neutrofile și eozinofile, celulelor dendritice, fibroblastelor, celulelor endoteliale și hepatocitelor . ÎL-1 beta sau ILF- 1F2 este sinonima cu caspaza 1, care trebuie clivată pentru a fi activată. În familia ÎL-1 au fost identificați și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau ILF- 1F2 este sinonima cu caspaza 1, care trebuie clivată pentru a fi activată. În familia ÎL-1 au fost identificați și 9 receptori, dintre care cei mai importanți sunt CD 121a și CD121b. Primul este receptor de semnalizare, secundul acționează că antagonist al ÎL-1. În general membrii familiei ÎL-1 au rol crucial în rezistență la infecții, în producerea febrei, în activarea, proliferarea și diferențierea celulelor B, în secreția de limfokine de către celulele Ț activate și de către fibroblaste, în degradarea matricei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
factorul de stimulare a coloniilor de granulocite (E CSFĂ; factorul de stimulare a limfocitelor B (BSFp-1Ă; factorul de fuziune al macrofagelor (MAFĂ; factorul de creștere a mastocitelor (MCGF2Ă, etc. Este produsă de celulele Th2 activate, mastocite și granulocite bazofile activate. Acționează asupra celulelor B, Ț, macrofagelor, celulelor endoteliale, fibroblastelor și mastocitelor determinând: stimularea creșterii și diferențierii celulelor B; producerea de către celulele B a IgE, ceea ce este de importanță majoră în reacțiile alergice. Are efecte complexe asupra macrofagelor . Induce formarea celulelor gigante
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
BCGF-1Ă; factorul p-1 de stimulare a limfocitelor B (BSFp-1Ă; factorul de fuziune al macrofagelor (MFFĂ; factorul de activare a macrofagelor (MAFĂ; factorul de creștere a mastocitelor (MCGF2Ă, etc. Este produsă de celulele TL2 activate, mastocite și granulocitele bazofile activate. Acționează asupra celulelor B și Ț, macrofagelor, celulelor endoteliale, fibroblastelor și mastocitelor determinând: stimularea creșterii și diferențierii celulelor B; producerea de către celulele B a IgE, ceea ce este de importanță majoră în reacțiile alergice. Are efecte complexe asupra macrofagelor. Induce formarea celulelor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL-14 este produsă de celulele Ț și celulele activate B. Inhiba producerea de imunoglobuline și stimulează creșterea unor subpopulații de celule B. Interleukina - 15 ÎL-15 este analoaga funcțional cu ÎL-2. Este produsă de macrofagele activate, celulele dendritice, endoteliale și fibroblaste. Acționează asupra celulelor dendritice, endoteliale și fibroblaste. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 103 Acționează asupra celulelor Ț, B și NK. Induce expresarea de chemokine și receptori; sporește proliferarea celulelor Tc și Th și este chemoatractantă pentru granulocitele neutrofile, NK și limfocite la sediul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
producerea de imunoglobuline și stimulează creșterea unor subpopulații de celule B. Interleukina - 15 ÎL-15 este analoaga funcțional cu ÎL-2. Este produsă de macrofagele activate, celulele dendritice, endoteliale și fibroblaste. Acționează asupra celulelor dendritice, endoteliale și fibroblaste. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 103 Acționează asupra celulelor Ț, B și NK. Induce expresarea de chemokine și receptori; sporește proliferarea celulelor Tc și Th și este chemoatractantă pentru granulocitele neutrofile, NK și limfocite la sediul inflamației. Este esențială pentru prelungirea vieții celulelor cu memorie. ÎL-15 întârzie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pentru ÎL-18 (ÎL-18RĂ care este expresat mai ales in splina, timus, leucocite, ficat, pulmon, cord, intestin, rinichi, pancreas (Cristea V. și colab., 2002Ă. Interleukina - 19 ÎL-19 este expresată de monocitele activate din papilele dermice și o populatie distinctă de keratinocite. Acționează asupra acestora pentru producerea de ÎL-6, THF alfa (Rømer și colab., 2003Ă. Interleukina - 20 ÎL-20 este produsă de monocite și keratinocite și cooperează cu acestea pentru producerea inflamațiilor cutanate. Interleukina - 21 ÎL-21 este produsă de celulele Ț activate și reglează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL-29 are o structură omoloaga cu ÎL-28 în proporție de 81%. Are activitate antivirala inferioară interferonului de tip 1. Interleukina - 30 ÎL-30 este o componentă a ÎL-27 și acțiunile lor sunt asemănătoare. Se constată în celulele dendritice activate prin LPS. Acționează asupra celulelor TCD4 și este implicată în promovarea creșterii celulelor Th1. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 105 Interleukina - 31 ÎL-31 este produsă în special de celulele Th2. Expresarea ei este asociată de unele stări de hipersensibilitate implicate în mecanismele fiziopatologiei dermatitelor. Interleukina
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la nerozătoare și CD48 numai la rozătoare. CD2 are abilitatea de a lega hematiile de oaie cu LT și a forma rozete caracteristice. Interacțiunea cu CD58 induce creșterea aderentei celulelor Th. CD3. Designația colectivă a unui set de proteine care acționează că semnal al moleculelor de transducție a TCR; glicoproteine prezente numai pe celulele Ț. Complexul TcR/ CD este responsabil de transmiterea semnalelor externe spre interiorul celulei (Herold C. și colab., 1995Ă CD4. Receptor specific pentru moleculele CMH clasa II-a
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
La oaie este expresat pe hematii, care prin legare de celulele Ț formează rozete E, așa-numitul fenomen de rozetare din Imunologie. CD59 Este o glicoproteină mică, expresată pe leucocite, endoteliul vascular și celulele epiteliale. Este numită și protectină și acționează că inhibitor al caii terminale a complementului prin legare de C8 și C9 blocând complexul de atac membranar. CDw60 Puțin cunoscut, expresat pe celulele Ț helper și Ț citotoxice. CD61 Este integrina Beta3 care asociată cu CD41 leagă proteinele matricei
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
B formează complexe cu CD19, CD21 și Leu13 și este implicat în costimularea celulelor Ț. CD85 O familie de receptori leukocyte Ig - like (LIRsă sau Ig - like transcripts (ILTsă, expresați pe macrofagele prezentatoare de antigen, celulele dendritice și celulele B. Acționează că receptori pentru moleculele CMH clasa I. CD86 Numit și B7-2. Este expresat pe macrofagele prezentatoare de antigen, pe celulele B activate și celulele dendritice. Liganzii lui sunt CD28 și CD152 (CTLA-4Ă. Asemănător cu CD80 este receptor pentru interacțiunile dintre
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe leucocite și keratinocite. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 113 CD130 Lanțul beta al ÎL-6 și ÎL-11R este o glicoproteină expresată pe celulele B și în cantități reduse pe majoritatea leucocitelor, celule epiteliale, hepatocite și fibroblaste. CD131 Proteină transmembranară de tip I. Acționează cu lanțul beta al ÎL-3 (cu CD123Ă, ÎL-5 (cu CD125Ă și GM - CSN (cu CD123Ă. CD132 Lanțul gamma comun al ÎL-2 (cu receptorii CD25 și CD122Ă, ÎL-4 (cu CD124Ă, ÎL-7 (cu CD127Ă, ÎL-9 (cu CD129Ă și ÎL -15. Este o
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
caracteristic al inflamației difuze a mucoaselor cunoscut sub denumirea de catar seros. În evoluția ulterioară, exsudației seroase i se adaugă hipersecreția glandelor și a celulelor mucoase, care imprimă exsudatului un caracter mucos sau mucinos. Atât exsudatul seros cât și mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele infectate de acestă cât și inducerea de citokine de către celulele gazdă. În centrul răspunsului de faza acută sunt monocitele și macrofagele, care, activate eliberează citokinele de alarmă (ÎL-1 și TNF alfaă, ce mediază efectele locale și sistemice. Ele vor acționa asupra celulelor stromale locale determinând un nou val de chemokine care vor atrage mai multe fagocite în zona de infecție și vor amplifica răspunsul inflamator. Granulocitele neutrofile sunt prezente numai în primele 24 ore ale infecțiilor virale, după care sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unindu-și vârfurile formează o vezicula ce va fi internalizată în citosol - așa-numita vacuola fagocitică, heterofagozom sau fagozom (Diculescu I. și colab., 1971Ă. Prin unirea fagozomului cu lizozomii primari se formează fagolizozomii. În tot acest parcurs ionii de Ca2+ acționează că mesageri secunzi participând la activarea fagocitelor, respectiv emiterea pseudopodelor, mișcarea intracelulara a diferitelor organite, reducerea consistentei citosolului. Simplă perturbare a plasmalemei granulocitelor neutrofile declanșează așa-numita explozie respiratorie (respiratory burst phagocytosisă, cu generarea de produși toxici ai oxigenului. 3
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
la baza unui demers teoretic. footnote>, lucrarea va avea ca obiectiv nu numai, și nu în primul rând, să arate cum să tratăm oamenii în diferitele tipuri de instituții, ci cum să înțelegem modul în care oamenii gândesc, doresc, simt, acționează, fiecare separat și în grupurile din care fac parte, de ce depinde modul în care oamenii reacționează (diferit) față de măsurile luate pe linie managerială, de ce se practică diferite concepții de management al resurselor umane, cum să evaluăm eficacitatea societală a unei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]