66,268 matches
-
ei au fost cât pe ce să treacă în tabăra inamică, fără știrea sârbilor. Cu o zi înainte de începerea celui de-al Doilea Război Balcanic, la prânz, Seferi a atacat cu o trupă de 1.000 de oameni posturile de frontieră sârbe. Erau înarmați cu arme de foc care le fuseseră furnizate de către Serbia, în timpul Revoltei Albaneze din 1909. Albanezii au realizat această acțiune militară după ce au înțeles că regiunile populate cu albanezi ar putea fi împărțite între Serbia și Grecia
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
acțiune militară după ce au înțeles că regiunile populate cu albanezi ar putea fi împărțite între Serbia și Grecia; folosirea armelor și banilor de proveniență sârbă împotriva sârbilor a înfuriat armata sârbă. Unitățile militare sârbe s-au îndreptat în grabă către frontieră și i-au alungat pe albanezi, apoi luptătorii partizani sârbi (cetnici) au bombardat și distrus postul lor cel mai avansat, după care albanezii s-au retras. În perioada următoare au fost realizate atrocități împotriva populației albaneze, cel mai adesea de
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
suprafață cu o singură față. Prin deplasarea pe ea se poate reveni în punctul de plecare „cu capul în jos”. Alte exemple de astfel de suprafețe sunt banda Möbius și planul proiectiv real. În timp ce banda Möbius este o suprafață cu frontieră topologică, sticla lui Klein nu are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
pe ea se poate reveni în punctul de plecare „cu capul în jos”. Alte exemple de astfel de suprafețe sunt banda Möbius și planul proiectiv real. În timp ce banda Möbius este o suprafață cu frontieră topologică, sticla lui Klein nu are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă prost, drept "Kleinsche Flasche", („sticlă Klein
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
capul în jos”. Alte exemple de astfel de suprafețe sunt banda Möbius și planul proiectiv real. În timp ce banda Möbius este o suprafață cu frontieră topologică, sticla lui Klein nu are frontieră (prin comparație, o sferă este o suprafață orientabilă fără frontieră). a fost descrisă pentru prima oară în 1882 de matematicianul german Felix Klein. Inițial s-a numit "suprafață Klein" (), care ulterior a fost înțeleasă prost, drept "Kleinsche Flasche", („sticlă Klein”), care formă a fost adoptată inclusiv în limba germană. Pătratul
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
partea laterală a cilindrului. Asta generează un cerc de autointersectare — asta este „imersiunea sticlei lui Klein în spațiul tridimensional. Imersiunea este utilă pentru a vizualiza e serie de proprietăți ale sticlei lui Klein. De exemplu, sticla lui Klein nu are "frontieră", unde suprafața s-ar termina, și este neorientabilă, cum rezultă din imersiunea unică. Un model fizic se realizează asemănător. Muzeul de Științe din Londra prezintă o serie de sticle Klein în diverse variante topologice. Sticlele au fost realizate în 1995
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
1] × [0,1] la care laturile sunt definite de relațiile pentru și pentru . Ca și banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață bidimensională neorientabilă. spre deosebire de banda Möbius, sticla lui Klein este o suprafață "închisă", adică o suprafață compactă, fără frontieră. În timp de banda Möbius poate fi cuprinsă în spațiul tridimensional euclidian R, sticla lui Klein nu poate fi. Ea poate fi cuprinsă în R. poate fi văzută ca o fibrată a cercului "S", cu fibra "S" după cum urmează: una
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
spațiul de bază "B" este intervalul unitate în "y", modulo "1~0". Proiecția π:"E"→"B" este dată de π(["x", "y"]) = ["y"]. Sticla lui Klein poate fi construită (în sens matematic, deoarece nu se admite autointersectarea suprafeței) prin alăturarea frontierelor a două benzi Möbius, cum a fost descrisă într-o limerick de Leo Moser: Construcția inițială a sticlei lui Klein prin identificarea laturilor opuse a pătratului arată că sticla lui Klein este un CW complex cu o 0-celulă "P", două
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
a sticlei lui Klein prin identificarea laturilor opuse a pătratului arată că sticla lui Klein este un CW complex cu o 0-celulă "P", două 1-celule "C", "C" și o 2-celulă "D". Caracteristica sa Euler este deci 1-2+1 = 0. Homomorfismul frontierei este dat de ∂"D" = 2"C" și ∂"C"=∂"C"=0, prin urmare grupul homologic al sticlei lui Klein "K" va fi H("K",Z)=Z, H("K",Z)=Z×(Z/2Z) și H("K",Z) = 0 pentru "n">1. Șase
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
cu 180° la dreapta iar cealaltă la stânga (în imagine este prezentată cea răsucită la dreapta). Intersecția reprezentată în figură nu este reală. Pentru a construi „imaginea 8” sau „covrigul” sticlei lui Klein, se pornește de la o bandă Möbius, a cărei frontieră se aduce (curbează) spre linia mijlocie. Deoarece frontiera este unică ea se va suprapune singură, trecând prin această linie. Ea are o parametrizare simplă de tip "figură-8", un tor răsucit pe jumătate: pentru 0 ≤ "θ" < 2π, 0 ≤ "v" < 2π și
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
imagine este prezentată cea răsucită la dreapta). Intersecția reprezentată în figură nu este reală. Pentru a construi „imaginea 8” sau „covrigul” sticlei lui Klein, se pornește de la o bandă Möbius, a cărei frontieră se aduce (curbează) spre linia mijlocie. Deoarece frontiera este unică ea se va suprapune singură, trecând prin această linie. Ea are o parametrizare simplă de tip "figură-8", un tor răsucit pe jumătate: pentru 0 ≤ "θ" < 2π, 0 ≤ "v" < 2π și "r" > 2. În această imersiune, cercul care se
Sticla lui Klein () [Corola-website/Science/336053_a_337382]
-
a fost proclamata în 1855; cunoscută deasmenea sub numele de Codul lui Danilo. În 1910, Muntenegru devenise regat iar apoi, ca rezultat a Războaielor Balcanice din 1912 și 1913 (războaie în care otomanii au pierdut toate cuceririle din Balcani), o frontieră comună cu Șerbia și cu Shkodër (care s-a alăturat, mai tarziu, Albaniei) a fost stabilită. În Primul Război Mondial în 1914, Muntenegru s-a aliat Șerbiei împotriva Puterilor Centrale, suferind o înfrângere la scara larga către Austro-Ungaria la începuturile
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
în Insulele Britanice și în Europa de Vest, ei prădând, cucerind și colonizând unele părți ale Angliei, iar primele lor colonii includeau Danelaw, Irlanda și Normandia. La începutul secolului al VIII-lea, imperiul creștin al lui Carol cel Mare se extinsese până la frontiera de sud a danezilor, și sursele francilor ne oferă primele dovezi istorice legate de danezi. Acestea menționează un rege Godfred, care venise în Holsteinul de astăzi cu o flotă în anul 804, pentru a purta tratative diplomatice cu francii; în
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
al IV-lea a atacat Suedia în cadrul Războiului de la Kalmar (1611-1613), dar nu a reușit să își atingă obiectivul principal, acela de a obliga Suedia să revină în uniunea cu Danemarca. Acest război nu a dus la vreo schimbare de frontiere, dar Suedia a fost obligată să plătească Danemarcei o indemnizație de război în valoare de 1 milion de "riksdaler" de argint, această sumă fiind cunoscută ca "răscumpărarea Älvsborg". Regele Christian a folosit acești bani pentru a fonda mai multe orașe
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
vilayetul Diyarbekir, 67.718; vilayetul Erzurum , 134.967; vilayetul Izmir, 15.105; vilayetul Izmit, 48.655; vilayetul Kastamonu, 2.647; vilayetul Mamure-ul-Azil, 79.128; vilayetul Sivas, 170.433; vilayetul Trapezunt , 47.200; vilayetul Van, 79.998) Pe măsură ce Rusia avansa către frontiera sa de sud, ea a devenit din ce în ce mai implicată în afacerile otomane. Rusia a fost un rol esențial în obținerea independenței României și Serbiei. Rusia și viața rusă i-a atras pe armeni. Mulți armeni au fost educați și au adoptat
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
integrității teritoriale a statului, astfel că guvernul de la Budapesta prin reprezentanții săi, adresându-se tuturor cetățenilor - contrar curentului general, a încercat să obțină un jurământ de fidelitate față de statul maghiar. unda dintre măsuri a fost aceea de a orpi la frontieră toți soldații care se întorceau de pe front, pentru a-i pune să jure pe steagul ungar și a-i încadra și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
Războiul polonez de succesiune (1587-1588). Castelul a decăzut în secolul al XVI-lea. Incendiul din 1616 și daunele din timpul potopului din 1657 a dus la distrugerea sa continuă. Cetatea a fost reparată periodic, dar ca urmare a schimbărilor de frontiere și a relațiilor dintre Polonia și vecinii săi, și-a pierdut mult din importanța sa. După împărțirea Poloniei, Będzin a revenit sub controlul Prusiei și castelul a devenit proprietate a familiei de Hohenzollern . În 1807, terenurile din apropiere au fost
Castelul Będzin () [Corola-website/Science/336214_a_337543]
-
ales de către cavalerii teutoni în 1252 pentru a înființa castelul "Memelburg" și orașul Memel — numit oficial Klaipėda în 1923-39, când teritoriul Memel a fost separat de Germania, și, din nou după 1945, când a devenit parte a RSS Lituaniană. Ca frontieră interbelică nouă a fost ales râul care se varsă în laguna Curlandei lângă Rusnė (în ). Partea de 120 km din Germania a fost numite "die Memel" de către Germani, în timp ce partea superioară situată în Lituania a fost cunoscută sub numele de
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
superioară situată în Lituania a fost cunoscută sub numele de Râul Nemunas. Granița a separat și peninsula din apropierea micuței stațiuni de vacanță Nida din Lituania (în ); partea de sud a cordonului și laguna au rămas în Germania până în 1945. Această frontieră rămâne astăzi ca graniță între Lituania și Rusia, ca și după al doilea război mondial, partea de sud a cordonului și partea din zona germană de sud a râului — compenentă a Prusiei Răsăritene cu orașul Königsberg situat în Sambia — au
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
puterile aliate au baricadat Siria în timpul Campaniei Siro-Libaneze, Generalul Charles de Gaulle a vizitat Siria. Când puterile aliate nu au reușit să își respecte promisiunea făcută în fața sirienilor, a încercat să contacteze naziștii din Turcia, dar a fost oprită la frontieră și trimisă în Liban. A fost, de asemenea, posibil ca Asmahan să fi avut nevoie de bani, deoarece soțul său nu îi mai asigura cheltuielile și astfel, să fi încercat să ajungă la germani pentru a putea obține fonduri. Pe
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
de delimitare a zonei de contact dintre trupele Antantei victorioase și cele ale Ungariei învinse - ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Această linie a avut un scop strict militar de separare geografică provizorie, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera) să fie fixată prin tratativele de pace ulterioare. Evoluția liniei de demarcație între trupele ungare și cele române a consemnat 4 aliniamente succesive, deplasate progresiv spre vest. Contextul a fost reprezentat de obiectivele postbelice fundamental antagonice ale politicilor taberelor maghiară
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată prin tratativele de pace. Menținerea integrării teritoriale a Ungariei și în mod deosebit păstrarea Transilvaniei au reprezentat obiectivul fundamental firesc al politicii taberei maghiare la sfârșitul Primului Război Mondial, tabără constituită din guvernele
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
respectiv în necunoștință de cauză privind prevederile teritoriale ale Tratatului de la București din anul 1916. Refuzând să facă o distincții între „vechii” maghiari și „noii” maghiari de după război, d’Esperey a trasat o linie de demarcație aproape centrată pe vechia frontieră, linie care a fost operă a unui militar, nu a unui politician. Suplimentar, această Convenție a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz, deoarece a prevăzut ca administrația din teritoriul evacuat să rămână sub controlul guvernului budapestan, aliații urmând
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
așteptarea acestora, românii din teritoriu s-au grabit sa organizeze Gărzile Naționale. Într-o Proclamație semnată pe 26 noiembrie, șeful Marelui Cartier General - generalul Constantin Prezan, a specificat țelurile politice naționale ale demersului militar aflat în curs, anume integrarea în frontierele statului român a teritoriilor dintre Tisa și Dunăre, astfel cum fuseseră ele stipulate în Tratatul din 1916. Divizilor 7 Infanterie - concentrată la Piatra Neamț sub comanda generalului Traian Moșoiu și 1 Vânători - concentrată la Comănești și Asău sub comanda generalului Aristide
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe 18 decembrie generalul Constantin Neculcea solicitând părăsirea acestuia de către trupele ungare, iar Divizia 1 în a înaintat în direcția Alba-Iulia, Teiuș, Aiud. Începând cu data de 23 decembrie 1918 tot teritoriul transilvănean aflat între linia de demarcație și vechea frontieră cu Regatul României a fost decretat ca fiind o zonă a armatei. La 24 decembrie soldații români au intrat în Cluj, moment în care a fost înființat un comandament unic al trupelor române din Transilvania, încredințat generalului Traian Moșoiu. Comandamentul
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]