66,303 matches
-
aprobat de către AASHO pe 11 noiembrie 1926. Acest plan a inclus mai multe rute cu variante, mai multe rute discontinue (între care , si ), si cu unele terminându-se la limita de stat. În momentul în care s-a publicat primul jurnal de rute în aprilie 1927, deja se făcuseră operațiuni majore de renumerotare în Pennsylvania, pentru a alinia rutele cu traseele auto existente. În plus, drumul a fost extins și prin statul Virginia. Multe din criticile primite inițial de sistemul UȘ
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
în acest mod, AASHO consideră că acestea ar trebui să fie eliminate de câte ori este posibil, prin absorbția uneia dintre rutele opționale într-un alt traseu. În 1934, AASHO a încercat să elimine multe dintre rutele divizate prin scoaterea lor din jurnal, și prin denumirea uneia din fiecare pereche ca număr de trei cifre sau că ruta alternativă, sau într-un caz . AASHO își descria conceptul de renumerotare în numărul din octombrie 1934 din "American Highways":„Ori de câte ori o rută alternativă nu poate
Drumurile numerotate din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/336785_a_338114]
-
Marea Britanie și l-a întrebat pe Maxim Gorki dacă i-ar putea obține iertarea din partea autorităților sovietice. Permisiunea de a reveni în URSS i-a fost acordată în 1932. După ce l-a văzut în Rusia, Virginia Woolf a scris în jurnalul ei că "în curând îi va trece un glonț prin cap". Mirski a revenit în Rusia în septembrie 1932. Cinci ani mai târziu, în timpul Marii Epurări, el a fost arestat de către NKVD. Arestarea sa ar fi fost cauzată de o
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
fost publicată în cele din urmă în Rusia, reputația lui Mirski în țara sa natală nu este una precis stabilită. Korney Chukovsky a realizat un portret plin de viață al lui Mirski într-o însemnare din 27 ianuarie 1935 din jurnalul său: L-am plăcut enorm: vasta erudiție, sinceritatea, talentul literar, barba ridicolă și chelia ridicolă, costumul care, deși făcut în Anglia, îi atârna pe el, ponosit și ros, modul în care scotea sunetul simpatic ee-ee-ee (ca țipătul gutural al unui
D. S. Mirsky () [Corola-website/Science/336932_a_338261]
-
și co-fondator, în 2001, al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI), și-a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național. Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești, precum Jurnalul Național, Evenimentul zilei și Cotidianul. În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax. A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și , fotografiile fiindu-i
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
Mircea Curticeanu, Editura Dacia, Cluj, 1970-1973, 575 și 463 pagini) o parte esențială a operei învățatului transilvănean, precum și un volum de corespondență între Ion Breazu și Lucian Blaga ("De amicitia Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență - Addenda: Ion Breazu - Note de jurnal. Carte gândită și alcătuită de Mircea Curticeanu", [Imprimeria „Ardealul”], Cluj-Napoca, 1995, 348 pagini).
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
absolut: Tinerimea Moldovei, 1979. Debut editorial: Mihai Eminescu. Opere, în trei volume, ediție critică și adnotată (în colaborare), Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1981. A publicat articole și studii în revistele: Basarabia, Sud-Est cultural, Contrafort, Semn, Columna, Observatorul, Sfatul Țării, Flux, Jurnal de Chișinău, Literatura și arta, Noi, Caiete critice, Vatra, Vatra veche, Familia, Observator cultural ș.a. „Apariția volumului Poeți de pe vremea lui Eminescu certifică și capacitatea conștiinței estetice actuale din Basarabia de a se detașa de eminescianism, de a-1 privi
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai liber decât stăpânul său devenit rob al pasiunilor sale. În lucrarea "De vorbă cu mine însumi", Marcus Aurelius se definește pe sine ca împărat și realizează un jurnal de reflexie filozofică. Consideră libertatea ca o expresie a pasivității, a unei servituți absolute în raport cu destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
multe plante și ciuperci (astfel a descris în volumul 2 al lucrării sale principale între alte specia Agaricus velutipes). din domeniul Londrei. Lucrarea i-a adus multă onoare dar pentru mulți ani nici un câștig. Altfel s-au dezvoltat lucrurile cu jurnalul "Botanical Magazine", publicat de el pentru prima oară pe 1 februarie 1787, unde în fiecare ediție au fost prezentate trei ilustrații de plăci colorate manual, completate de descrieri minuțioase și vândut pentru un Șiling. Jurnalul s-a dovedit foarte rentabil
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
s-au dezvoltat lucrurile cu jurnalul "Botanical Magazine", publicat de el pentru prima oară pe 1 februarie 1787, unde în fiecare ediție au fost prezentate trei ilustrații de plăci colorate manual, completate de descrieri minuțioase și vândut pentru un Șiling. Jurnalul s-a dovedit foarte rentabil. Pentru crearea plăcilor Curtis a angajat diverși gravori și coloriști cu renume. Cunoștința cu el era acum curtată de fiecare naturalist eminent. În urma morții lui Curtis în 1799, fiul său Thomas Curtis a preluat revista
William Curtis () [Corola-website/Science/337204_a_338533]
-
al acestuia în 1898, dar a murit la scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny. Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat "Jurnalul Astrofizic", care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent. Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler. El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii. Keeler a fost primul care
James Edward Keeler () [Corola-website/Science/337287_a_338616]
-
această lucrare prin publicarea de două cărți, una, în care a demonstrat posibilitatea păstrării unui întreg popor de această boală, alta despre secretul medicinei - prezervația împotriva variolei, urmărite de mai multe alte cu această tematica. În 1776, a inițiat publicarea jurnalul medicinal "Gazette de sânte" (apoi preluat, din 1804, de Mărie de Saint-Ursin (1763-1818). Tot în 1776, Paulet a publicat cercetările sale istorice și fizice privind bolile epizootice. Lucrările lui despre ergotism au fost publicate în "Memoriile Academiei de Medicină" alături de
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
întârzierea de cinci ore cu care a Corpul XIX a atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform ordinelor generalului [[Paul Ludwig Ewald von Kleist|Ewald von Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer a fost ținută în rezervă în timpul atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan din mai multe direcții pozițiile aliate. Dacă atacul
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
de studii și eseuri - filosofie, București, 2013 • „Iisus și Proiectul Asaltul Cerului”, Editura Paideia, colecția emblematic, cărți de referință - filosofie, București, 2014 • „Iisus, Pavel și Al Doilea Isaia”, Editura Paideia, colecția emblematic, cărți de referință - filosofie, București, 2016 • Constantin Țoiu, „Jurnal intim”, versiune de "", Editura Paideia, București, 2015 Aureliu Goci, „Reactualizarea dosarului Miorița”, în „Helis”, septembrie 2006, p. 1 Theodor Codreanu, „Românitate și occidentalizare”, în vol. „A doua schimbare la față”, Princeps Edit, Iași, 2008, pp. 115-123 Ion Roșioru, „Cazul eternei
Alexandru Bulandra () [Corola-website/Science/337323_a_338652]
-
pot, de asemenea, să țină de acest domeniu. Boucovolas citează Breccia (1971), ca un exemplu timpuriu de arta transpersonala, și susține că, la momentul apariției articolului său, teoreticianul integral Ken Wilber a avut recente contribuții în acest domeniu. Mai recent, Jurnalul de Psihologie Transpersonală, în 2005, Volumul 37, a lansat o ediție specială dedicată mass-mediei, care conținea articole despre critica de film, care pot fi integrate acestui domeniu. Mai multe domenii academice au o puternică legătură cu domeniul psihologiei transpersonale. Domeniile
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]
-
realizarea de experimente științifice open-source pentru educație și cercetare. Oferă o listă de echipamente esențiale pentru realizarea de experimente de știință și inginerie. Poate funcționa și ca un osciloscop, generator de unde, numărător de frecvențe, voltaj programabil, dar și ca un jurnal pentru datele obținute. Proiectul este scris în Python și a fost inspirat inițial din ExpEYES. Engelsystem este o aplicație de management pentru evenimente scrise în PHP, la îneput pentru conferințele CCC din Germania. A fost ulterior adaptată pentru utilizare în cadrul
FOSSASIA () [Corola-website/Science/337359_a_338688]
-
și actorul american de comedie Rob Delaney în sitcomul "Catastrophe", un serial de comedie în șase episoade, pentru canalul britanic Channel 4 Cartea de memorii a lui Fisher "The Princess Diarist", a apărut în noiembrie 2016. Cartea se bazează pe jurnalele pe care le-a ținut în timpul filmărilor la trilogia "Star Wars", la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80. Fisher a confirmat în martie 2013 că va relua rolul Prințesa Leia în ; într-un interviu ce a urmat anunțului că
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
2016). Corpaș este licențiat în Jurnalism și Master în Politici Publice Europene, la Universitatea din Oradea. Corpaș și-a început cariera de jurnalist în 2002, atunci devenind colaborator al cotidianului Crișana din municipiul Oradea. În 2003, devine reporter la cotidianul Jurnal Bihorean din Oradea, unde debutează scriind despre probleme sociale și cele din sistemul de sănătate. Ulterior, jurnalistul Corpaș devine redactor la Jurnal Bihorean și portalul regional Bihor Online (www.bihon.ro), remarcându-se ca jurnalist în probleme politice și politic-administrative
Călin Corpaș () [Corola-website/Science/337410_a_338739]
-
jurnalist în 2002, atunci devenind colaborator al cotidianului Crișana din municipiul Oradea. În 2003, devine reporter la cotidianul Jurnal Bihorean din Oradea, unde debutează scriind despre probleme sociale și cele din sistemul de sănătate. Ulterior, jurnalistul Corpaș devine redactor la Jurnal Bihorean și portalul regional Bihor Online (www.bihon.ro), remarcându-se ca jurnalist în probleme politice și politic-administrative locale. Astfel, devine unul dintre numele de referință ale presei locale din județul Bihor, a ultimilor ani]. semnează articole în presa locală
Călin Corpaș () [Corola-website/Science/337410_a_338739]
-
de ani. Nepoata lui Budisavljević, Silvija Szabo, scria că, întrucât un articol apărut în ziarul "" în anii 1980 o descria drept simplă activistă a Partidului Comunist în cadrul Crucii Roșii, ceea ce știa ca nu este adevărat, s-a hotărât să citească jurnalul bunicii ei în 1983 pentru a afla ce anume a făcut aceasta în timpul războiului. În 2003, directorul , Josip Kolanović, a editat și a publicat jurnalul Dianei Budisavljević din timpul războiului, tradus din germană în croată de Silvija Szabo. Un studio
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
Comunist în cadrul Crucii Roșii, ceea ce știa ca nu este adevărat, s-a hotărât să citească jurnalul bunicii ei în 1983 pentru a afla ce anume a făcut aceasta în timpul războiului. În 2003, directorul , Josip Kolanović, a editat și a publicat jurnalul Dianei Budisavljević din timpul războiului, tradus din germană în croată de Silvija Szabo. Un studio de film din Zagreb, Hulahop, a produs un documentar despre ea intitulat "Dianina lista", realizat de Dana Budisavljević și Miljenka Čogelja, film ce a câștigat
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
schimbat, acum în "Pholiota", anume de către botanistul francez Claude Casimir Gillet (1806-1896), iar numai cinci ani mai târziu soiul a fost redenumit de savantul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) în "Rozites caperata" (în onoarea micologului francez Ernst Roze), publicat în jurnalul "Bidrag till kännedom af Finlands natur och folk", fiind apoi folosit ca nume binomial până în anul 2002. Atunci buretele a fost replasat la genul "Cortinarius" sub denumirea lui Fries pentru a documenta mai bine apartenența. De a lungul timpului s-
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
al Societății Muzeului Boemiei, unde a fost adunată colecția de documente cu privire la istoria Boemiei, cu scopul de a redeștepta interesul național pentru studierea istoriei naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825 de către noul "Časopis Českého musea" („Jurnalul Muzeului Boemiei”), al cărui prim editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
documente cu privire la istoria Boemiei, cu scopul de a redeștepta interesul național pentru studierea istoriei naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825 de către noul "Časopis Českého musea" („Jurnalul Muzeului Boemiei”), al cărui prim editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o funcție modestă de arhivar al contelui Sternberg și în 1829
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
și în țări terțe. Eforturile comune ale Reprezentanței României la Bruxelles și cele ale Ministerului Agriculturii și ANSVSA (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor — n.r.) au dat în sfârșit roade. Decizia se va aplica din momentul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv în cel mult 15 zile de la aprobare. Deblocarea exportului de porci vii în spațiul comunitar prin trecerea țării în anexa I a Deciziei europene va oferi producătorilor români posibilitatea de a intra și pe alte
Decizie de la Bruxelles pentru România, așteptată în ultimii 13 ani by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103934_a_105226]