67,138 matches
-
a cărui cunoaștere nu ne poate veni decât pe calea Revelației”<footnote A. MICHEL, Mystère, în Dictionnaire de Théologie Catholique, Tome X, 2ᵉ Partie, Paris, 1928, col. 2586. footnote>. În același sens, Mântuitorul Hristos le vorbea ucenicilor despre taina Împărăției cerurilor (Mc. 4, 11), iar Apostolul Pavel despre taina ascunsă de veacuri care s-a revelat prin Iisus Hristos (Rom. 16, 25; Col. 1, 26; Efes. 3, 9). Misterul suferinței ne este dezvăluit pe cruce. Suferința ne este revelată într-o
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
să vină asupra lor diferite boli, să le accepte cu mulțumire și rugăciune către Dumnezeu, cu răbdare, fără cârtire, ca pe o binecuvântare cerească. Căci „calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi, căci nimeni nu s-a suit la cer cu răsfăț (cu tihnă). Calea tihnei știm unde sfârșește, iar pe cel ce se scufundă pe sine în Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu să fie niciodată fără grijă. Însă el trebuie să fie cu grijă pentru adevăr. Dar și din
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată de sensul mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
fiasco total, în condițiile în care, după inaugurare, infrastructura menționată a furnizat doar 20% din cantitatea de apă scontată, iar din cauza lipsei utilizatorilor finali care să pună în valoare terenurile din apropierea coastei mediteraneene, apa este stocată în rezervoare artificiale sub cerul liber de unde se evaporă. Rețeaua de apeducte din Levant este cea mai interesantă din punctul de vedere al politicilor regionale de securitate. Aici se detașează interesele concurente ale Israelului și statelor arabe din vecinătate pentru accesul la resursele de apă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
sunt complementare și presupun o participare activă a fiecărui om la îmbunătățirea acestora. Oricum, cultura umanistă e vitală pentru orice democrație. Politicienii și intelectualii români ar fi util să înțeleagă că această democrație a Atenei antice nu a venit din Ceruri și s-a născut din înfrângerea Politikului prin Cultură 17. Democrația reprezentativă modernă este o formă redundativă de exercitare a puterii și ea nu încurajează decât minoratul (în gândire) și pasivitatea civică, dogmatismele mediatice și politice. Ideea de civic moare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
infantile). În viziunea sănătoasă a lui Foucault, natura umană și ale sale patologii nu pot fi înțelese decât printr-un raport istoric 27 al individului nebun în relație cu ceilalți. Nimeni nu înnebunește de la sine, iar nebunia nu vine din ceruri! Ea trebuie căutată într-un raport istoric al omului cu societatea, cu practicile (perverse) ale unui Social și ale unui Politik. Condițiile personale și condiționările social-politice sunt aspecte importante ale producerii nebuniei. Boala mentală se situează la interferența dintre geneza
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lor, deși filosofia dialecticii ne mistifică și ne face să înțelegem și să acceptăm că... devenirea realității trece prin opoziții, prin contradicții și prin confruntări de forțe. Etica sexuală și cea politică a Europei Occidentale nu a fost dăruită de Ceruri. Ea s-a constituit gradual. Aceste norme de comportament sexual și politic au fost elaborate de către o serie de spirite a căror experiențe de viață au fost contrare teoriilor acestora. Să ne amintim de Sf. Augustin sau de Machiavelli! Pe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
era posibil în secolele XVII-XVIII, pentru că "funcția Psi" nu era formată, era chiar o himeră în devenire. Sufletul este o realitate concretă, aflat dincolo de mitologia modernă despre el, care-l vede non-material și invizibil, îl vede dincolo de materie și... în Ceruri! Acesta este un element prelucrabil, iar prin trup și prin nevoile acestuia se exercită puterea din interior spre exterior. Sufletul este parte constitutivă din anatomia politică a puterii! Lecția victimelor și a torționarilor ne oferă nenumărate exemple ale relațiilor putere-contraputere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de semnificare a limbajului cu lucrurile a fost readusă în atenție de către literatura secolului al XIX-lea180, mutație epistemică ce a făcut posibilă întemeierea semioticii de către Saussure. Ar fi bine să înțelegem reprezentarea nu ca pe un produs original picat din Ceruri, ci ca pe o serie de condiții (epistemice, sociale, politice, istorice, personale) în care "autorul" este prins între ele. Toată această "prindere între condiții", deopotrivă personale și social-politice, creează reprezentarea ca originalitate și ca posibilitate multiplă de a spune/ arăta
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
metoda problematizantă a lui Galileo și cele ale lui Marx și Școala Analelor, în speță, Febvre. În viziunea mea, științele, disciplinele moderne privesc și împrumută unele de la altele, ele se dezvoltă într-o aceeași realitate. Nu există știință dăruită de Ceruri sau creată într-un turn de fildeș, dincolo de realitatea lui a fost sau cea din prezent. Știința și cunoașterile din jurul ei sunt permanente dialoguri între un trecut și un prezent al domeniului în dezbatere. Și nu văd, așa cum vedea I.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
de exilat, mereu în căutarea unei înrădăcinări și cu tristețea imposibilității ei. Două jurnale, incitante prin bogăția informației și remarcabile pentru calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
ed. (Cu de Gaulle în România), tr. Rodica Chiriacescu, București, 1994; Bruine de nulle part, Mortemart, 1993; Nori peste balcoane (Jurnal din exilul parizian), tr. Micaela Slăvescu, București, 1996; ed. (Au Balcon de l’exil roumain à Paris), Paris-Montréal, 1999; Ceruri nomade (Jurnal din exilul parizian. 1990-1996), tr. Micaela Slăvescu, București, 1999; ed. (La Roumanie revisitée. Journal 1990-1996), Paris, 2001; Maison pour un mirage, [Paris], 2003. Traduceri: John Hersey, Un clopot pentru Adano, București, 1946; Remus Luca, Ana Nucu, București, 1955
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
fabulosului boreal. Fiorul liric este autentic și câteva poeme despre iarnă sunt notabile: „Ninge cum n-a mai nins de-o viață, / Lerui-ler, lerui-ler,/ Ning peste sănii călătorite în ceață; /săniile ruginesc la poarta raiului,/ Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial, cu „râuri de benzină” sau de neon, cu „ceruri de ciment”, în care „dorm pustiurile de beton sub stelele de fum”, iar insul este și el depersonalizat, redus la statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
liric asemănător clovnului, prins între „ficțiune și realitate”, capătă un accent parodic: „Iar mă vizitează zeul/ Îi fac o cafea tare, îi ofer cea mai productivă insomnie a mea/ Ne privim ochi în ochi și nici unul nu clipește/ Când din ceruri se desface o panglică/ E chiar panglica acestei mașini de scris/ Și o fată blondă o înghite, el se ridică grăbit, își uită chiar pălăria/ de sub ea iese un măr ionathan/ din care mușc cu poftă/ când și când”. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu particularitățile lui etnografice și sociale, ci satul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
scrisului lui B. o dimensiune nebănuită în anii ‘50 ai secolului trecut. Baconsky credea în superioritatea artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
A. Evans Cel mai vechi Crez (sau mărturisire a credinței) oficial al Bisericii creștine este Crezul Apostolic a cărei formulare actuală datează probabil din secolul al III-lea. Crezul, care ne este familiar, afirmă: Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului și al pământului și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat; s-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morți; s-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vie să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Cred în Duhul Sfânt; Sfânta Biserică Catolică; împărtășirea sfinților, iertarea păcatelor; învierea morților și viața veșnică. Amin Miezul Crezului se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din Vechiul Testament, ambele referitoare la judecată. Cuvintele „Fiul Omului” și „venind pe norii cerului” sunt luate din Dan 7,13, iar expresia „stând la dreapta puterii” provine din Ps 110,1. Atât
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două pasaje din Vechiul Testament, ambele referitoare la judecată. Cuvintele „Fiul Omului” și „venind pe norii cerului” sunt luate din Dan 7,13, iar expresia „stând la dreapta puterii” provine din Ps 110,1. Atât Dan 7 cât și Ps 110 reprezintă scene în care dușmanii lui Dumnezeu vor fi judecați. Noi, astăzi, nu sesizăm foarte clar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
așa cum îl cunoaștem din surse care nu-l au la inimă (de exemplu, Filon sau Josephus). Încă o dată, „ei” - adică mulțimea (cf. Mc 15,11) - ca și mai marii preoților, își fac simțite cu voce tare cererile adresate lui Pilat. Cer cu insistență eliberarea lui Baraba, iar cu privire la Isus strigă: „Răstignește-l!”. Nu-l vor pe Isus în închisoare, dar cer pedeapsa supremă: răstignirea. Moartea lui Isus le dă speranța că mișcarea sa va lua sfârșit și, inevitabil, îi va descuraja
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]