67,638 matches
-
și profiluri (1983) sau în articolele din Un om pentru istorie (1985), având în centru „personalitatea unică” a lui Nicolae Ceaușescu ș.a. Studiile și eseurile lui Z. au ca trăsătură comună evaluarea rolului culturii române în aria ortodoxiei și în context european, realizată dintr-o perspectivă comparatistă. Încă de la prima sa lucrare de amploare, Ortodoxie și romano-catolicism în specificul existenței lor istorice (elaborată în 1956 ca teză de licență, dar publicată în volum abia în 1992), se arată preocupat „de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va vedea mai departe, analiza documentelor privind râul Jiu, și numele său, ne poate informa asupra felului cum era privit cursul său în trecut, asupra punctelor de traversare și podurilor sale în contextul vechilor drumuri de comerț, și chiar asupra unor aspecte ale evoluției principalei așezări de pe cursul său, Craiova. Jiul nu poate fi identificat între afluenții Dunării indicați de Herodot pe stânga fluviului: Porata - Prut, Tiarantos - Siret, Araros -, Naparis - Ialomița, Ordessos - Argeș
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
acțiune în plasmalema fibrelor miocardice contractile. După cum am detaliat mai sus, aceste potențiale sunt produse de către generatorul de ritm (pacemaker, reprezentat fiziologic în cadrul cordului uman de celulele P din nodulul sinoatrial) și se autopropagă în membrana sincițiului miocardic. In acest context funcțional, activitatea cardiacă poate fi explorată pe baza modificărilor electrice care survin în cursul ciclului cardiac. Această explorare, numită electrocardiografie, se realizează în mod obișnuit cu electrozi plasați la suprafața tegumentului. Distribuția neuniformă a sarcinilor electrice într-un spațiu (volum
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
endotelin este reprezentativ. Astăzi implicațiile endoteliului în hemodinamică prin controlul calibrului vascular sunt din ce în ce mai mult privite prin prisma unității morfo-funcționale pe care acesta o realizează cu mușchiul neted vascular și cu elementele de inervație prezente la nivel parietal. In acest context importanța factorilor derivați din endoteliu în geneza și evoluția unei largi varietăți de boli este recunoscută și intens investigată, atenuarea eliberării de EDRF fiind asociată cu evoluția ateroslerozei, diabetului, cancerului, etc. Un rol funcțional important al endoteliului este implicarea sa
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
cele două foițe pleurale rămân strâns solidarizate una de cealaltă. Orice mișcare a diafragmului și a peretelui toracic atrage după sine creșterea sau scăderea volumului de aer din plămân. Funcția esențială a plămânului este schimbul de gaze respiratorii; în acest context este foarte important de discutat despre bariera care separă sângele din capilarele pulmonare de aerul alveolar. Această barieră are o grosime mai mică de ½ µm și este alcătuită din celule epiteliale alveolare (acoperite de surfactant), spațiu interstițial și celule endoteliale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
categoriei de religie pentru evidențierea diferențelor și particularităților Într-o Împletire dialectică a tendinței de asimilare cu tendința de diferențiere, nu tocmai ușor de Înțeles și cu atât mai puțin de explicat, dar care, din când În când, În diferite contexte istorice, trebuie redusă În mod concret și eficace. 3. RELIGIE ȘI MODERNITATETC "3. RELIGIE ȘI MODERNITATE" Oricum s-ar defini, o religie se configurează În fiecare caz ca o realitate condiționată istoric. Este posibil, așa cum nu puțini susțin, ca istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema analogiilor, iar recurgerea la aceste analogii nu pretinde rezolvarea problemei de fond, pe care orice cercetare de istorie a religiilor trebuie să o Înfrunte - mai ales În analiza fenomenelor religioase, dincolo de referirea la contextul lor originar, ba chiar În sine și pentru sine, În particularitatea lor de neînlăturat -, tocmai științele religiilor au ajutat la plasarea În mod diferit a acelei „ecuații imposibile” care constă În Încrucișarea sub forma cea mai echilibrată și convingătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerabil al unei neutralități de invidiat, Într-o situație atât de delicată din punct de vedere hermeneutic cum este aceea a studiului religiilor - nu e, printre altele, În măsură să redea istoria complexă a religiilor care, apărute Într-un anumit context istorico-geografic, și-au extins, ca urmare a dinamicii lor interne, propria influență pe diferite continente. La fel, un criteriu cronologic se confruntă, printre altele, cu o dificultate analoagă, deși de semn contrar: o contextualizare istorică riguroasă și coerentă, dacă permite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-o cercetare istovitoare asupra diferiților copaci, care Împiedică observarea pădurii. De asemenea, este evident că astăzi, În câmpul particular al istoriei religiilor, atenția tinde să se concentreze mai ales asupra prezentului, În cadrul unei Înclinații dominante de dezistoricizare, care marchează contextul sociocultural actual, favorizată fie de impunerea diferitelor interese convergente din nevoia de a cunoaște mai bine situația religioasă actuală, fie de impunerea În paralel a metodelor neistorice. Istoria, pe de altă parte, acționează În funcție de mulți factori oscilanți. Astfel, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dovezi Încărcate de greutatea timpului. Mai mult, tehnicile de care dispunem astăzi pentru a obține date Îndepărtate În timp sunt numeroase și eficiente; la fel și tehnicile capabile să aducă la lumină și să indice acțiunile „fosilizate” ale omului, În contextul lor natural și social complex. Din acest punct de vedere, arheologia modernă a fost integrată În cadrul științelor antropologice. Să ne Întoarcem la preistorie. Un alt aspect al identității sale este durata extraordinară. Inventarea comunicării prin simboluri grafice, apoi a scrierii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei Îndrăzneți și evitat de cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor arheologice rituale și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe ale trecutului, În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar Întrucât ritul este prin definiție repetitiv, nu i se poate afirma existența decât prin eliminarea oricărei ipoteze ( Întâmplare, scop utilitar, modă) și apoi prin demonstrarea naturii sale repetitive În spațiul unui context cultural clar. A fost relevată, pe bună dreptate, o legătură privilegiată Între religie și „arte” (vezi subcapitolul 8). Mai dificil este să discutăm despre gândirea religioasă acolo unde lipsesc vestigiile iconografice sau „artistice”, acolo unde un astfel de fir al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de peșteră provin dintr-un comportament ritual uman, mai ales acum când se cunoaște felul În care acționează hienele și carnivorele mari asupra cadavrelor și ce se Întâmpla fără nici o intervenție umană În gropile frecventate și devastate de urși. În ceea ce privește contextul vestigiilor cultuale, K. Flannery (1976, cap. 11) a efectuat un experiment bazându-se pe modelul lui Rappaport, citat În subcapitolul 3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Rappaport, citat În subcapitolul 3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile tribale și cu economia și separă actele religioase În clase funcționale capabile să opereze În contexte diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de ansamblu. Flannery a arătat că se pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile tribale și cu economia și separă actele religioase În clase funcționale capabile să opereze În contexte diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de ansamblu. Flannery a arătat că se pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un context domestic sau „amical
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
separă actele religioase În clase funcționale capabile să opereze În contexte diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de ansamblu. Flannery a arătat că se pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un context domestic sau „amical” sau public și, În sfârșit, de cele ce țin de nivelul interacțiunii ideologico-politice În comunitate. A ajunge la un astfel de rezultat nu Înseamnă, desigur, reconstruirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de ansamblu. Flannery a arătat că se pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un context domestic sau „amical” sau public și, În sfârșit, de cele ce țin de nivelul interacțiunii ideologico-politice În comunitate. A ajunge la un astfel de rezultat nu Înseamnă, desigur, reconstruirea „unei religii” moarte, dar constituie o contribuție care aduce lumină Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fenomenelor istorice care cuprind sute de mii de ani, factorii timp și mediu sunt cruciali. Nu există nici un act cultural, incluzând religia, care să nu fie Încadrat cu acuratețe În timpul și În peisajul epocii, Înțelegând prin acesta din urmă atât contextul social și cultural, cât și pe cel ecologic. Pentru o relatare cronologică sumară, referitoare la una dintre părțile cele mai cercetate ale lumii, este de precizat că, În Europa, paleoloiticul ar fi putut Începe acum un milion de ani (anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gândirii referitoare la morți. Aceste Înmormântări au avut loc În peșteri, În timpul unor șederi Întrerupte. Nu este neverosimil ca tocmai aceste decese să fi dus la abandonarea locului, lucru de altfel obișnuit și În timpurile cunoscute la grupurile de vânători-culegători. Contextul ne arată că acești oameni din paleolitic adunau cochilii de pe țărm și le scobeau pentru a face podoabe și amulete. Zgâriau chiar și bucăți de argilă roșie ca să coloreze; dar ce anume? Corpuri, obiecte? Este imposibil să nu observăm aici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descompus al unui urs brun. Totul era acoperit de pietre mici și mari. Din păcate, săpăturile nu au fost făcute cunoscute În detaliu, deci trebuie să fim rezervați În privința asocierii omului cu animalul. Totuși, am menționat situl pentru că, În acest context, ursul a fost un subiect de interes irezistibil pentru unii cercetători; mai ales ursul de peșteră, marele urs dispărut, care hiberna În grote. Timp de cincizeci de ani, presupusul „cult al ursului” din lumea musteriană a trezit cele mai fervente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat preocuparea pentru crearea unei cronologii de forme și de stiluri pe baze insuficiente și preconcepute și pentru extragerea unei religii prin confruntarea intuitivă cu lucrări și culte ale „sălbaticilor” de astăzi. Mulți cercetători
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ex novo interpretarea acestor arte, analizându-le atributele interne și raportul cu locurile neschimbate care le conțin: peșterile. Astfel, frecvența reprezentărilor, relațiile și asocierile efective, evoluția semnelor, suprapunerile, distribuția spațială În peșteră, Însăși topografia peșterilor și, În anumite limite, studiul contextului complex au Început să vorbească. Așa s-a demonstrat că În aceste reprezentări artistice apar recurențe și scheme care nu pot fi explicate nici În baza unui canon estetic, nici ca simple practici magice pentru fecunditate sau vânătoare. Imaginile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv pentru care este bine să descriem separat ariile culturale identificate arheologic.) În această arie vastă, o serie de manifestări iconografice și non-iconografice permite adunarea Într-un context a manifestărilor religioase care devin mai clare. După cum am arătat deja, se observă o dezvoltare Însemnată a unor obișnuințe din paleoliticul timpuriu: folosirea pigmenților, adunarea de curiozități naturale, Împodobirea persoanelor. Noile podoabe cuprind ace, brățări, inele, broșe, diademe făcute din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atlantică. Un al patrulea pol ar putea fi și India Împreună cu Brazilia. Ne aflăm deci În fața unui fenomen legat de ariile marginale, situate departe de centru. Grafismul elaborat, ca, de exemplu, ornamentele personale sofisticate, ar fi putut apărea pretutindeni, În contextul unei concurențe active din punct de vedere economic și ceremonial, Între grupuri care ocupă regiuni dotate cu resurse mai mult decât suficiente (Hayden, 1993). Studierea manifestărilor grafice din afara Europei dezvăluie multe lucruri. Motive abstracte de tip „entoptic” indică folosirea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
originea unui homo sapiens de tipul nostru. Cele mai vechi urme religioase se găsesc, de fapt, și la neanderthalieni, și la oamenii asemănători cu noi; de exemplu, capacitatea gândirii religioase, precum și alte capacități latente, existente cu mult Înainte de găsirea unui context sociocultural În care să-și dobândească propria funcție și dezvoltare. O altă concluzie care se poate desprinde este că religia urmează dezvoltarea umană doar În linii mari. Comportamentul religios pare să fi dobândit o complexitate din ce În ce mai mare, ca, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]