67,036 matches
-
am găsit soluții întotdeauna satisfăcătoare, am scris uneori cu strîngere de inimă „ascuns“, „tenebros“, „oneros“. Poate că Subterana ar trebui luată drept un antonim al Zidului, ca o modalitate de subminare, de depășire a acestuia. Se știe că, înainte de apariția armelor de foc, cetățile medievale erau cucerite prin săparea de tuneluri pe sub ziduri. Guralivul din această scriere dostoievskiană încearcă să se plaseze într-o situație de vorbire care să-i asigure libertatea absolută. Această libertate, refuzînd lumea, plasîndu-se în afara ei, rezumîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
constant de explozii de bombe. Anarhiștii care le lansau trebuie să fi fost la fel de numeroși ca și prostituatele sau birjarii. Unii dintre dușmanii ordinii sociale aveau să păstreze îndelung pentru mine, în propriile lor nume, un bubuit exploziv sau zgomotul armelor: Ravachol, Santo Caserio... Da, pe străzile acelea bubuitoare ni s-a dezvăluit una dintre ciudățeniile acelui popor: întotdeauna revendica ceva, niciodată mulțumit de status quo-ul dobândit, gata, în fiecare moment, să se reverse pe arterele orașului pentru a detrona, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a morții ducelui de Orléans sub ferestrele frumoasei Isabeau. Nu, acum porneam în urmărirea ucigașului său, a lui Ioan fără de Frică, căruia trebuia să-i reconstitui ascendența, să-i stabilesc faptele de vitejie din război, să-i cunosc veșmintele și armele, să-i localizez domeniile... Aflam cât de mare era întârzierea diviziilor mareșalului Grouchy, cele câteva ore în plus, fatale pentru Napoleon la Waterloo... Desigur, biblioteca, prizonieră a ideologiei, era foarte inegal înzestrată: n-am găsit acolo decât o singură carte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pălăriile lor cu boruri mari. Erau ultimii bărbați valizi într-o mișcare populară de masă, deja înghițită de război. Nu reținusem titlul tabloului, dar cuvântul „ultimii” figura în el. Erau ultimii care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea, am crezut la început că dănțuia în fața mesei. Îmbrăcată într-o tunică și o fustă kaki, cu un chipiu pus pe buclele roșcate, își unduia trupul în ritmul exercițiului. Probabil se antrenase mult ca să poată mânui corpul lunecos al armei cu atâta îndemânare. Am privit-o uluit. La ea, totul era atât de simplu și atât de viu! Șoldurile, răspunzând mișcării brațelor, i se legănau ușor. Picioarele pline și aurii fremătau. Se bucura de propria ei agilitate, care îi permitea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngropat în nisip, se inserează parcă pe veci în peisajul pustiu. Un firicel roșu îi străbate tâmpla stângă. Dar e în viață. Glonțul a ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lagăr. Parcurgeam paginile acelea ca pe ale unei cărți știute pe de rost. Lagărul, cedrii pe care îi doborau prizonierii, cufundându-se în zăpadă până la brâu, cruzimea zilnică, banală a gardienilor, bolile, moartea. Și dragostea cu sila, sub amenințarea unei arme sau a unei norme de lucru inumane, și dragostea cumpărată cu o sticlă de alcool... Copilul adus pe lume de femeia aceea executa pedeapsa mamei, așa era legea. În acel „lagăr de femei”, exista o baracă aparte, prevăzută pentru nașterile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de sinteză, pentru a vedea efectul acestora asupra insectelor. In 1938 el a descoperit că DDT (diclor difenil tricloretană este foarte toxic pentru insecte, dar relativ netoxic pentru animalele domestice și pentru om. La începutul anilor 40, DDT-ul reprezenta arma magică de luptă împotriva dăunătorilor din mai multe motive: era un produs foarte ieftin un pesticid cu un spectru foarte larg era persistent (nu se degrada ușor în mediu), oferind o protecție de lungă durată. Productivitatea recoltelelor a crescut semnificativ
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
Beckerel, 1896Ă și utilizarea pe scară largă de către om a substanțelor radioactive, a sporit considerabil pericolul poluării ecosferei cu izotopi radioactivi. Sursele de radioactivitate artificială care au sporit fondul terestru de radiație sunt: extragerea și prelucrarea minereurilor radioactive; experiențele cu arme atomice în aer, apă, sol; exploatarea reactorilor nucleari; existența și acumularea deșeurilor radioactive rezultate de la centralele nuclearo-electrice; -sterilulu radioactiv, provenit din minerit;8 utilizarea izotopilor radioactivi în diferite ramuri ale economiei (cercetare științifică, medicină) Dintre ele, acumularea deșeurilor radioactive precum și
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
pentru că nu se putea ști care buchet putea ascunde vreo grenadă de mână. Asemenea știri - din cauza cenzurii circulau din gură în gură - făceau ca, în cercul ofițerilor și ostașilor, să existe o tendință ca rezolvarea conflictelor să se facă cu arma în mână, în chip de represalii. Literatura română de specialitate (mai ales reprezentanții ei orientați spre istoria partinică, aflați la vârf prin anii optzeci), pe de o parte pe baza știrilor românești, pe de altă parte (mai târziu) pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
amintirile neobișnuit de voalate și inexacte ale șefului Secției 2 din conducerea statului-major ungar, colonelul Kádár Gyula (De la Academia Ludovicană la Steinambrűckl - A Ludovikától Sopronkőhidáig, 1978). În decursul marșului, asupra vânătorilor de munte s-au dezlănțuit mai multe atacuri cu arme de foc. Cineva a deschis focul asupra lor din clopotnița bisericii și din casele mărginașe ale micului sat locuit în majoritate de români. Locotenent-colonelul Ákosy Károly, comandant de batalion, a ordonat asaltul pentru ocuparea parohiei și uciderea atacatorilor. Din cauza atacului
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
unor gospodari maghiari. A doua zi au întreprins razii în sat, în decursul cărora au ucis nenumărați civili - printre care copii, bătrâni și femei -, rănind și câțiva localnici maghiari. Conform istoriei orale, preotul ortodox (sau fiica lui) a tras cu arma asupra ostașilor. Că a fost vorba de represalii sau nu, ceva s-a întâmplat, totuși: practic, maghiarii dispăruseră din sat încă în timpul războiului (de pildă, în 1943 nu mai rămăseseră decât un număr de 63) și, deși tribunalul poporului, după
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
urmări - nu părea dispus să se execute. Atunci colonelul Antal, înșfăcându-l de haine, l-a făcut proxenet pe referentul de la primărie, iar, în clipa în care grupul voia să părăsească locul, și-a scos pistolul, obligându-l (sub amenințarea armei) pe Szacsvay să-l urmeze la autorități, dar, mai întâi să se legitimeze. Ceea ce s-a și întâmplat. Domnii și-au schimbat cărțile de vizită. Două zile mai târziu, cei doi și martorii aferenți s-au întâlnit și au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
sau În adunările publice, pentru că esența - și geniul - acestui tip de discurs este să depășească avantajele fizice, politice sau materiale ale celor care sunt obișnuiți să le folosească În acest tip de Înfruntare. Armă a celui slab - sau, mai exact, arma celor a căror putere nu vine din formele convenționale și hegemonice de putere -, logos este deschis unei mari varietăți de lecturi care reflectă interesele sau simpatiile celor care Îl urmăresc sau Îl comentează (B. Lincoln, 1996, pp. 10-11). Ceea ce conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nenorociri precum bolile, catastrofele naturale sau fenomenele meteorologice defavorabile (secete, inundații) sau războaiele, fie pentru a reuși Într-un proiect - Începerea unei construcții, declanșarea unei confruntări, inaugurarea unei expediții În zone necunoscute sau nefavorabile, consacrarea unor obiecte (de la temple la arme). În sfârșit, sacrificiile pot viza expierea unei greșeli (considerată a fi cauza unei pedepse divine): sacrificiile ar intra aici Într-un ciclu ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și băuturi (produse speciale, precum coliva În ceremoniile funerare ortodoxe, sau produse alimentare obișnuite; fructe sau cereale; băuturi și alte lichide, de obicei consacrate, precum uleiurile, băuturile alcoolice sau apa sfințită); c) bunuri vegetale, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii, iar aceasta este expulzată În afara teritoriului atic. În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actualizează această conversie (vezi pe larg discuțiile din volumul colectiv Violent Origins, editat de R.G. Hamerton-Kelly, 1987). Walter Burkert pornește de la observația că, spre deosebire de strămoșii săi (primatele), omul este carnivor și vânător. Aceasta presupune că oamenii primitivi trebuiau să construiască arme ca să suplinească lipsa unor colți sau gheare ucigătoare și trebuiau să se organizeze pentru a putea suplini lipsa de forță a fiecărui individ În parte. De aici, primele forme de diviziune a muncii, În care masculii colindă prin păduri și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi et alii, 1987): a) separarea de mediul familiar, izolarea În anumite zone considerate non-sociale (păduri, munți stâncoși, mlaștini, deșert etc.); b) interdicții privind consumarea anumitor animale sau plante, utilizarea uneltelor și armelor obișnuite, comunicarea cu ceilalți tineri, contacte sexuale etc.; c) schimbarea aspectului prin vopsire, măști, deghizări (În sensul identificării cu figuri considerate sacre, precum animalele-totem, sufletele strămoșilor, anumite divinități, eroii fondatori etc.); d) supunerea față de un „maestru”, deseori identificat simbolic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secrete” care marchează diferența dintre statutul anterior și noua ipostază socială: aceste cunoștințe au un caracter paradoxal, deoarece ele nu pot fi aplicate În afară, nu pot fi comunicate celor neinițiați; f) numeroase teste și probe (postul Îndelungat, vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea unor sacrificii, depunerea unor jurăminte; h) rituri consacratoare, care dramatizează finalizarea inițierii prin metafore ale morții și renașterii rituale (performarea ceremoniilor funerare și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile de Învigorare exprimă renașterea forțelor binelui și victoria lor asupra duhurilor malefice. Frecvent, acest mesaj este transmis prin punerea În scenă a bătăliei mitice dintre divinitățile primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru dezarmare la bazele militare de la Greenham Common, din Anglia: În vara lui 1981, sute de femei au venit să stea la Campusul Femeilor pentru Pace din jurul bazei militare de la Greenham Common, protestând Împotriva plasării rachetelor de croazieră și a armelor nucleare În general. ș...ț Campusul de la Greenham Common a fost un loc liminal și utopic. Femeile din Greenham au contrazis geografia comună a spațiului public, bazată pe deosebiri de gen: ele erau femei care ieșiseră din spațiul lor privat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au contrazis geografia comună a spațiului public, bazată pe deosebiri de gen: ele erau femei care ieșiseră din spațiul lor privat și care trăiau, ca persoane particulare, În spațiul masculin, public, În mod evident non-domestic, al unei baze militare cu arme nucleare. Acest efect a fost amplificat de o cuvertură mediatică intensă. Greenham era Însă rupt de modelul vieții casnice cu contactele ei normale cu mass-media: În campus nu era curent electric, nu erau televizoare, deși se citeau ziarele și se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
constituit ca două tipuri separate de discursuri. Geografia normalității, care susține ierarhiile simbolice ale perspectivei mass-media, a fost, ea Însăși, Întoarsă pe dos la Greenham Common. Insistând asupra faptului că vor să acționeze și să vorbească acolo unde se află armele nucleare și nu acolo unde, de obicei, se dezbate asupra lor (Westminster, studiourile de televiziune), femeile de la Greenham au pus sub semnul Îndoielii ideea că dezbaterile naționale eficiente sunt posibile fără a trăi În vecinătatea fizică a acestor arme; În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]