67,138 matches
-
asupra familiilor regilor nelegiuiți Ieroboam (1Reg 14,11) și Ahab (1Reg 21,24). Conform avertismentului profetic, pe oricine din aceste familii moare în oraș „câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului” (1Reg 21,23-24). Izabela însăși este mâncată de câini și devine „ca gunoiul pe suprafața câmpului” (2Reg 9,33-37); adică a fost mâncată și defecată. Nu va mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
suprafața câmpului” (2Reg 9,33-37); adică a fost mâncată și defecată. Nu va mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își previne propria generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele câmpului și nu va fi nimeni care să le alunge [...] nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
creștini folosesc astăzi cuvântul „înviere” în sens foarte vag și îi atribuie cuvântului un înțeles pe care nu-l avea în primul secol. Deseori, e folosit astăzi pur și simplu ca un fel de a vorbi înflăcărat despre „mersul în cer când mori”. Multe cărți despre înviere sfârșesc prin a vorbi mai degrabă doar despre viitorul glorios care ne așteaptă imediat după mormânt, decât despre viitorul ultim și despre învierea însăși. Pe deasupra, am observat că multe omilii de Paște trec de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
În orice caz, mulți teologi și scriitori din ultimul secol au încercat să demonstreze că nu acesta era sensul pe care creștinii îl gândeau într-adevăr. Ei susțin că primii creștini credeau că Isus a murit și a mers în cer într-o formă glorificată pentru ca apoi să utilizeze terminologia învierii ca să exprime această convingere, iar în cele din urmă, pe această bază, să inventeze diferite povestiri. Într-una din cărțile mele, Învierea Fiului lui Dumnezeu, am dezvoltat în detaliu acest
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
creștini țineau cu tărie la o viziune a speranței viitoare, care avea în centru ideea învierii. Ei nu credeau pur și simplu în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în viața de după moarte petrecută într-un fel de sferă platonică, în care sufletele drepților morți mergeau în cer și, într-o beatitudine platonică, stăteau la taclale toată ziua despre filosofie. De fapt, primii creștini rareori vorbesc despre intrarea în cer după moarte. Căutând în Noul Testament, vom găsi puține dovezi despre această idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a merge pentru a fi cu Cristos” (de exemplu, Fil 1,23). Avem promisiunea pe care Isus o face
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
promisiunea despre „multe lăcașuri” pregătite în casa tatălui său (In 14,2). Dar, încă o dată, accentul nu se află pe unde vom fi imediat după moarte, ci unde vom fi în noua lume a lui Dumnezeu, în noua creație, în cerurile noi și în pământul nou. Răspunsul dat este că, în acea lume, vom avea o identitate înnoită trupește. La fel ca fariseii, primii creștini susțineau cu tărie o dublă credință despre viitor: mai întâi va fi o perioadă provizorie de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
după aceea. A patra mutație surprinzătoare a viziunii creștine despre înviere este aceea că învierea, ca eveniment, s-a desfăcut în două. Evreii care credeau în înviere socoteau că aceasta va avea loc în ultima zi, când Dumnezeu va crea ceruri noi și un pământ nou și toți împreună vor avea parte de ea. Nimeni nu-și imagina că acest eveniment final ar putea fi anticipat în cazul unei persoane în prezent. Înainte de Paște, toți iudeii se așteptau ca învierea să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi spus niciodată că el este Mesia decât în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva extraordinar, ceva capabil să-i convingă pe ceilalți că Dumnezeu l-a reabilitat - ceva mai impresionant decât simplul fapt de a merge în cer, de a dobândi o stare glorioasă de exaltare. Aceasta credeau ei că s-a întâmplat martirilor și reușeau să vorbească despre acest lucru în multe moduri. Sunt aproape sigur că ei ar fi spus că Isus va învia din morți
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
consumat” materia trupului răstignit - de aceea mormântul este gol; în egală măsură, el vine și pleacă prin ușile închise; nu e mereu recunoscut; în cele din urmă dispare complet în spațiul lui Dumnezeu (care corespunde cu ceea ce noi gândim despre „cer”). Acest fel de povestire este fără precedent. Niciun text biblic nu prezice că învierea va presupune acest fel de trup. Nicio teologie speculativă n-a trasat această cale pe care evangheliștii să o urmeze în moduri atât de diferite. În
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Luca și Ioan au încercat să ne spună: „Iată! El a fost într-adevăr o persoană în carne și oase”. Cu toate acesta, în aceleași relatări Isus apare și dispare, trece prin ușile închise și, în final, se înalță la ceruri. Aceste povestiri sunt extrem de neobișnuite și particularitatea pe care o au nu poate să fi fost inventată. E ca și cum scriitorii evangheliilor s-ar sforța să descrie o realitate fără să dispună de un limbaj adecvat acesteia. A patra și ultima
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dar evangheliile nu afirmă nimic de tipul: „Isus a înviat, atunci există viață după moarte” (nu erau mulți evrei din primul secol care se îndoiau de existența sa); sau „Isus a înviat, de aceea, când vom muri, vom merge în ceruri” (mulți oameni credeau oricum în ceva asemănător); sau, mai bine: „Isus a înviat, de aceea, și noi vom învia la sfârșit”. Nu: conform interpretării din Matei, Marcu, Luca și Ioan, el are un înțeles foarte „intra-pământesc” cu privire la ceea ce se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
al întregii lumi; de aceea, noi, cei care îl urmăm, avem o misiune de îndeplinit: trebuie să lucrăm ca mesageri ai săi vestind domnia sa lumii întregi”. Mesajul lor nu este de tipul: „Isus a înviat; de aceea, privește cu admirație cerul cu gândul că într-o zi vei merge acolo cu el”. Multe imnuri, rugăciuni și predici creștine au încercat să îndrepte povestirea pascală în acea direcție, dar linia de gândire proprie evangheliilor este aceasta: „Isus a înviat. Așadar a început
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost lipsa de continuitate între actele guvernelor care se succed la conducerea statului. Fără să țină seama de interesele generale, fiecare nouă înjghebare ministerială sabotează opera predecesorilor, modificând și abrogând legile în ființă așa cum, vorba lui Caragiale, interesele partidului o cer. De la pilda anulării în bloc a operei Parlamentului marghilomanist, anulare dictată de superioare rațiuni de stat, s-au inspirat aproape toate guvernele pentru a trece cu buretele peste legislațiunile care nu le aparțin, dovedind cu acest sistem că preocuparea de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
rămân să dea acum socoteală acei care, părăsind tradiția de demnitate a PNL au făcut cu putință o guvernare atât de nenorocită. Cuprinzând în judecata voastră pe făptuitori și pe părtași, veți ști să dați hotărârea dreaptă pe care o cer, grija intereselor obștești și viitorul țării. În ce ne privește, ne înfățișăm, ca și anul trecut, cu fruntea sus și cu conștiința curată. Neputându-se constitui un guvern de concentrare sub președinția d-lui Titulescu, n-am voit să luăm
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o plăcere copilărească și cu o profundă emoție, neputându-i pomeni pe atâția alții care au însemnat la fel de mult și prin care a dăinuit Franța, transcriu aici numele lor adevărat (...)” Marcel Proust Timpul regăsit „Oare siberianul o să-i pretindă cerului măslini sau provensalul răchițele?” Joseph de Maistre Serile din Sankt-Petersburg „L-am întrebat pe scriitorul rus care e metoda lui de lucru și m-am mirat că nu-și făcea el singur traducerile, căci vorbea o franceză foarte pură, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și nici nu încerca să scape. Înainte de a-l prinde, am avut timp să-i zăresc petele albe de pe spate, faimosul cap de mort. N-am mai vorbit despre femeia în pufoaică... Am urmărit cu privirea zborul sfinxului eliberat - pe cer, el s-a despărțit în doi fluturi și am înțeles, așa cum poate să înțeleagă un copil de zece ani, de ce fuseseră uniți. Tulburarea bunicii mele îmi părea acum logică. Capturarea sfincșilor împerecheați mi-a readus în minte două amintiri foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi fusese așa de bine explicată) adorm pentru totdeauna. Ca îndrăgostiții din cântec? Dragostea și moartea alcătuiau un amestec ciudat în mintea mea crudă. Iar frumusețea melancolică a melodiei nu făcea decât să-mi sporească tulburarea. Dragostea, moartea, frumusețea... Și cerul acela de seară, vântul, mireasma aceea de stepă, pe care, datorită cântecului, o simțeam de parcă viața mea începuse în clipa aceea. A doua amintire nu putea fi datată, atât era de îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
destul de crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prost sau ce? „A ieșit...” Dar acolo sus nu este nimic unde să poți ieși. E ca și cum ai sări din avion fără parașută. Discuția aceea ne-a readus la realitate. În jurul nostru se întindea imperiul enorm, deosebit de mândru de explorarea cerului de nepătruns de deasupra capetelor noastre. Imperiul cu armata lui de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neliniștite - nu arareori vedeai printre tulpini, la fereastra deschisă, fața lată a „scandalagiului”. Capul lui parcă ieșea din pământ. Dar în clipele acelea de contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul greu al luminatorului. În zare, un incendiu înspăimântător încingea stepa, iar fumul avea să eclipseze în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]