67,638 matches
-
ale istoriei egiptene, Înainte de a discuta despre ceea ce le caracterizează pe fiecare În parte. Este deci oportun și chiar necesar să identificăm unele elemente de „limbaj” al religiei, Înainte de a ilustra valorile schimbătoare pe care le-au dobândit acestea În contextul larg al momentelor ulterioare din istoria egipteană. 1. ZEII EGIPTULUITC "1. ZEII EGIPTULUI" Pentru egipteni, zeul - În măsura În care e zeu - este prezent neîncetat În lume și În ceea ce se Întâmplă În ea: natura, societatea, istoria se prezintă impregnate sau chiar identificate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de credință. Imul reapare În versiuni destul de asemănătoare În mormintele Înalților funcționari regali care se laudă că au urmat „Învățătura” regelui, ca o garanție a loialității și ortodoxiei lor. Pentru a-l Înțelege pe deplin, imnul trebuie privit Într-un context În Întregime nou. Un rege, ultimul descendent sigur al casei care a luptat cu hicsoșii și care Îl proslăvise pe Amonxe "Amon" ca zeu personal, se hotărăște să inițieze o reformă religioasă - sau, mai bine zis, o revoluție. Divinităților solare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu le cunoaștem (probabil fictive) și care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Orientul Mijlociu - referitoare mai ales la Anatolia, dar valabile și pentru Mesopotamia - sunt următoarele trei: 1) Cultul „zeiței-mamă” (sau „mama-pământ”), atestat de existența multor statuete feminine de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În alte părți. Acestea, În noul context neolitic al agriculturii, fac referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței-mamă” (sau „mama-pământ”), atestat de existența multor statuete feminine de lut, găsite la Çatal Hüyük, Hacilar și În alte părți. Acestea, În noul context neolitic al agriculturii, fac referire la fecunditate. Statuete aducătoare de fertilitate pot fi considerate În același context și cele ale taurilor, berbecilor etc. 2) Cultul taurului, specific sitului Çatal Hüyük (al șaselea nivel), având legături clare cu creșterea animalelor domestice. Se găsesc capete de taur (cranii), acoperite cu ghips; uneori, craniile de taur se află alături de piepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsește În mitul deja menționat En¿ma eliș (tab. VI, 1-50). În acest mit nu se vorbește despre carnea și sângele unui zeu ucis, ci numai despre sânge: sângele este În mod clar elementul cel mai important al binomului, În contextul concret al creării omului. Ideea de a crea omul Îi aparține lui Mardukxe "Marduk", care i-o comunică tatălui său Ea (tab. 5-10): Vreau să fac un amestec de sânge, vreau să fac un schelet, vreau să realizez primul născut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
imperiului, cu câteva variații neesențiale, listele zeilor invocați ca martori În tratatele semnate de suveranii hitiți cu regii vasali din Anatolia și din Siria, precum și cu unii suverani din Orientul Mijlociu. Dacă listele tratatelor anterioare ale imperiului 2, apărute Într-un context politic de dimensiuni reduse, menționează doar marile tipuri de divinități, fără zeii locali (inclusiv zeița Soarexe "Soare" din Arinnaxe "Arinna"), acum scribii și preoții, În cadrul unui proces important de sinteză teologică Între marii zei „naționali” și zeii locali, creează „grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
D7.7.BI („Heptada”). Fiind așadar vorba despre un panteon compozit, alcătuit din divinități de origini diferite (indo-europene, hatice) sau necunoscute, este greu să Înțelegem care a fost geneza sa. În concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În fiecare caz În parte originea unei divinități și atribuția acesteia Într-un anumit mediu istorico-religios. Panteonul hitit apare deci ca un panteon eterogen, În care figurile divine nu rezultă Întotdeauna clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viața cetății și a teritoriului acesteia. Mai presus de orice, absența aproape totală a miturilor de tradiție locală (care, În mod cert, trebuie să fi existat) pune cele mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon propriu și divinități tutelare proprii, puse În contextul unei tradiții care ne autorizează să vorbim despre o „religie feniciană”. Relativa diversificare locală a cultelor constituie, de fapt, un mijloc de individualizare culturală, prin care fiecare cetate Își afirma identitatea proprie specifică, pe fondul unei moșteniri comune și Împărtășite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult specific, administrat de preoți și sărbătorit În contexte solemne, precum templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de devoțiune personală pentru a fi auzit. În cultul privat, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi auzit. În cultul privat, mai puțin solemn, zeii erau percepuți ca fiind mai aproape și mai disponibili să primească cereri care priveau sănătatea indivizilor, a fiilor acestora, bunăstarea materială, necazurile zilnice. O astfel de devoțiune populară se afirma În contexte simple, În mici sanctuare rurale sau În capele domestice modeste. Religia feniciano-punică a fost deschisă și cultelor străine, care s-au integrat fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și amintirea celor vii. Chiar dacă nu este atestat În mod direct, un cult al strămoșilor pare destul de probabil, mai ales În lumina tradițiilor siro-palestiniene privitoare la Rapi/aumaxe "Rapi/auma". 2. Arameiitc "2. Arameii" a. Epoca cea mai străveche În contextul profundelor transformări care marchează trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului, o atenție deosebită merită, În regiunea Siriei și Palestinei, fenomenul constituirii statelor cu configurație națională, care substituie sau se contrapun fostelor state teritoriale. Aceste state naționale posedă o structură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase locale. Dacă, așa cum, de altfel, este probabil, profetul Baalam menționat În Vechiul Testament (Numeri 22-24) și În inscripția murală descoperită la Deir-Alla, era de origine amonită, atunci și zeul El ar putea intra În acest panteon; În același timp, Întregul context divinatoriu și oracular presupus de personaj constituie un exemplu prețios pentru practicile și credințele religioase din mediul cultural căruia Îi aparțin amoniții. În final, trebuie să menționăm o descoperire arheologică ce aparține epocii bronzului cu numeroase implicații istorico-religioase, chiar dacă legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiilor lui Saul de către ghibeoniți (2 Samuel 21,1-14). În orice caz, tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea În discuție, reunite cu dovezile arheologice, Întăresc posibilitatea ca templul să fi fost destinat uciderii ritualice de persoane, În contexte puțin clare și pentru destinatari de neprecizat. O ultimă Însemnare cu privire la cutumele funerare și concepțiile escatologice ale amoniților: cele dintâi atestă indicii care ne fac să ne gândim la venerarea defuncților; În același timp, transpare credința Într-o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
J.-P. și Vidal-Naquet, P. (1972), Mythe et tragédie en Grèce ancienne, Paris ștrad. it., Mito e tragedia nell’antica Grecia, Torino, 1976ț. Winkler, J.J. și Zeitlin, F.I. (coord.), (1991), Nothing to do with Dionysos? Athenian Drama in Its Social Context, Princeton (N.J.). Zunino, M.L. (19929, „Il sacerdote greco”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche,Torino, pp. 85-100. Misterii, misticism și erezie Burkert, W. (1972), Lore and Science in Ancient Pythagoreanism, Cambridge (Mass
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care reprezintă un obiect al unor interpretări controversate, a unor materiale din epoca de fier (secolele IX-VII Î.Hr.) În săpăturile făcute În alte sanctuare etrusce din epoca istorică, chiar și extraurbane, la Veii și În aceeași Tarquinia: grație acestui context sacral atât de vechi ne-a fost În sfârșit documentată În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu de identificat din cauza normalei absențe printre materialele arheologice a unor „semne” specifice ce țin de sfera sacrală, făcând, evident, excepție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre aceste figuri este evident rolul de „mesageri ai destinului” care trec dintr-o lume În alta ducând rotuli cu fataxe "fata" individuale sau colective ce apar atât În foarte populatul Hadesxe "Hades" etrusc din epoca elenistică, dar și În contextele mitice grecești (de exemplu cu Aiaxxe "Aiax" și Amphiarausxe "Amphiaraus"). În schimb, pentru altele (Qalnaxe "Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altcuiva de la Întemeierea Romei 1. Pontificatul tatălui nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse fără religie, rămânând În cadrul tradiției sociale sau al formării filozofice (Lucilius, 1326-1338). Aceste indicații despre situarea religiei În contextul civilizației romane și oscilația funcțiilor (morală, critică a societății, caritas În sensul de binefacere) Între religie și celelalte segmente ale instituțiilor civile și culturale (Înțelepciune, mos, filozofie, drept, prevederea statului: cura, providentia) arată că orice clasificare a religiei romane În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit definitiv În antichitatea târzie, aceste texte au supraviețuit ca un bun cultural, iar mai târziu s-au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2. Surprinzător este faptul că, În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și apoi sub Imperiul Roman. Pentru o Înțelegere adecvată a fenomenului, pentru care cercetarea istorică va trebui să evalueze de la caz la caz modalitățile concrete de dezvoltare și diferitele manifestări, este necesară mai Întâi o analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu conținut monoteist și măcar de tendință universalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunităților mai mult sau mai puțin numeroase care sunt depozitarele lor și care primesc În ele o componentă esențială a propriei identități culturale, Împreună cu limba și cu ansamblul instituțiilor socioeconomice și politice. Întrucât aparțin unor populații de cultură Înaltă, respectivele contexte religioase pot fi definite, mai bine decât etnice, naționale, fiind, În măsuri diferite, după caz, Înzestrate cu constante și linii de tendință comune, care, dincolo de particularismele locale, așa cum e cazul numeroaselor poleis grecești, conferă o omogenitate substanțială vieții religioase a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spațiul limitat al acestei abordări, să pretindem că oferim un cadru exhaustiv, ca să nu spunem complet. Cu toate acestea, din cauza deosebitei lor importanțe și specificități, unele componente ale acestuia se vor dovedi referențe utile pentru definirea Întregii fizionomii a unui context religios, care - prin densitatea conținuturilor, În Îmbinarea elementelor practico-rituale și mitice, pe de o parte, și a unor reflecții la nivel teologic, cosmologic și antropologic, de cealaltă parte, acolo unde Însăși filozofia greacă a fost mereu antrenată În diferite moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimbarea unor uzanțe rituale și a unor Întregi cadre ideologice tradiționale. Fenomenul poate fi exemplificat În legătură cu două complexe mitico-rituale care, prin amploarea răspândirii și profunzimea pătrunderii În ansamblul religios grec, par cei mai utili parametri pentru verificarea aspectelor convergente ale contextului analizat. Este vorba despre cultul frigian al Cybelei, Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor elenistice. Situația este valabilă și pentru acel cult misteric ce a marcat În profunzime viața religioasă a lumii antice târzii și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]