67,036 matches
-
află armele nucleare și nu acolo unde, de obicei, se dezbate asupra lor (Westminster, studiourile de televiziune), femeile de la Greenham au pus sub semnul Îndoielii ideea că dezbaterile naționale eficiente sunt posibile fără a trăi În vecinătatea fizică a acestor arme; În fapt, ele au pus sub semnul Întrebării axioma oricărei dezbateri de televiziune: că audiențele pot participa În mod adecvat doar stând și privind din casele lor (N. Couldry, 2000, p. 158). Un alt punct de vedere este cel pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ș...ț Acesta era urmat de către miliția orășenească, pe jos, grupată În două secțiuni și Îmbrăcată În diferite veșminte; În mijlocul acesteia venea cavaleria ș...ț, urmau doi cavaleri din care unul era Îmbrăcat din cap până În picioare În zale și arme, pe un cal Înalt. Acesta purta steagul orașului, numit și banderium, pe care se puteau vedea două săbii sub o coroană de aur. Celălalt cavaler, purtând o cască aurită, ducea steagul lui Albert Huet, iar după el urma restul cavalerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele mai diverse aspecte ale lumii cunoscute: mișcarea astrelor și anumite fenomene meteorologice, un munte cu o Înfățișare aparte, o specie utilă sau otrăvitoare de plante, formele și deprinderile unor animale, apariția unor forme specifice civilizației umane (vânătoarea cu anumite arme, stăpânirea focului, interdicția incestului, riturile de inițiere etc.), instituirea unei anume dinastii etc. Deși a format obiectul a numeroase dezbateri (vezi sinteze În O. Bârlea, 1981; D. Ben-Amos, 1976; A. Dundes, 1967; G. Kirk, 1970), distincția dintre mit etiologic și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Înspre subuman și chiar non-animalic este sugerată și de faptul că sătenii credeau că Botoque a murit, nu doar că s-a pierdut În pădure. Pe de altă parte, statutul inițial, inferior, precultural, al eroului, este exprimat și prin necunoașterea armelor și a tehnicilor de vânătoare: el pleacă la chemarea cumnatului să prindă niște păsări cu mâna goală sau, În absența acestora, să „culeagă” ouăle rămase În cuib. Jaguarul vede umbra eroului pe pământ; Încearcă zadarnic să o prindă, ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
C. Lévi-Strauss, 1995, p. 94) Transferul de tehnici vânătorești (jaguarul Îl Învață cum să folosească arcul și săgețile) Îl transformă pe Botoque din victimă slabă și neputincioasă (maștera Îl zgâria și alunga În pădure), În războinic sângeros: prima utilizare a armelor și a tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Botoque un arc nou și săgeți, Îl Învață să se servească de ele și-l sfătuiește să le utilizeze Împotriva mașterei, dacă este nevoie. Botoque o ucide pe aceasta cu o săgeată În piept. Înspăimântat fuge, luând cu el armele și o bucată de carne friptă. Ajunge noaptea În satul lui, găsește culcușul mamei pe pipăite, se face recunoscut, nu fără greutate, fiindcă era crezut mort. Își istorisește povestea, Împarte carnea. Indienii se hotărăsc să obțină focul. Când ajung la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apud C. Lévi-Strauss, 1995, p. 96) Mitul de față explică, printr-o singură poveste, apariția mai multor elemente culturale și naturale: a) descoperirea focului de către oameni; b) descoperirea tehnicilor culinare bazate pe coacerea cărnii; c) descoperirea tehnicilor de vânătoare cu ajutorul armelor; d) comportamentul agresiv al jaguarului față de oameni. În analiza sa, Lévi-Strauss (1995, p. 349) arată că miturile Ge și miturile Bororo aparțin aceluiași grup tematic, iar trecerea de la un ansamblu de mituri la altul se face prin procese complexe de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Romei antice), Cuchulainn din mitologia irlandeză, Arthur și cavalerii săi din mitologia celtică etc. Cel mai adesea, eroii au parte de o naștere ieșită din comun, dovedesc puteri aparte Încă din copilărie, beneficiază de sprijinul unor divinități, animale sacre, arme vrăjite, se luptă cu monștrii apelor și uscatului, cu animale cu o putere ieșită din comun, cu armate dușmane sau cu alți eroi, descoperă noi teritorii și Întemeiază cetăți și au parte de o moarte extraordinară (L. Raglan, 1965). În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alți eroi, descoperă noi teritorii și Întemeiază cetăți și au parte de o moarte extraordinară (L. Raglan, 1965). În esență, miturile eroilor arată cum un obstacol pentru umanitate (monstru, cataclism, lipsa accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a scenariilor ceremoniale. Unele elemente narative pot fi asociate cu acțiuni rituale: retragerea În natură și imitarea Înfățișării (prin acoperirea cu blană) și a comportamentului unui animal carnasier, metaforă a vânătorului și războinicului (prin consumul de carne crudă, vânătoarea fără arme sofisticate, atacarea satului); răgetele Înfiorătoare, cursele nocturne, transa și moartea și renașterea rituală (vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu liminal, Între natură și cultură, Între comportamentul domesticit social și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterile Îi sunt amplificate fără limite: „Este vorba despre o furie transfigurantă, de o frenezie prin care omul se depășește, schimbându-și comportamentul și uneori chiar forma, devenind un fel de monstru neobosit, insensibil și chiar invulnerabil, infailibil În mânuirea armelor și cu o privire de neînfruntat” (G. Dumézil, 1942, p. 17; vezi și M. Eliade, 1986, pp. 159-160). De obicei, Înainte de luptă, el doarme un somn greu, de netrezit, mănâncă și bea enorm; se Îmbracă În piei de animale, folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cu o privire de neînfruntat” (G. Dumézil, 1942, p. 17; vezi și M. Eliade, 1986, pp. 159-160). De obicei, Înainte de luptă, el doarme un somn greu, de netrezit, mănâncă și bea enorm; se Îmbracă În piei de animale, folosește arme „sălbatice” precum măciuca, arată Înfiorător și are puterea de a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Săptămâna literară” (în mai multe numere), un medalion închinat publicistului D. Tomescu sau „celui mai mare poet al neamului”, Mihai Eminescu, uneori cronica artistică ori cea literară, unde figurează cu cronici la volumele de poezii ale lui G. Tutoveanu La arme și Albastru. Gazeta include și versuri de același G. Tutoveanu (La Putna, Cuza-Vodă etc.) sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
Femeia din sicriul de aur, București, 1967 (în colaborare cu Constantin Velichi); Orlin Vasiliev, Haiducul, București, 1970; Lada Galina, Culoarea izvoarelor, București, 1972; Ștefan Dicev, Rali, București, 1972; Gheorghi Mișev, Matriarhat, București, 1975, În depărtare, București, 1989; Slav Hr. Karaslavov, Arme pentru cei vii, București, 1977; Pavel Vejinov, Noaptea cu cai albi, București, 1979, Bariera, București, 1982, Balanța, postfață Sanda Anghelescu, București, 1985; Liuben Dilov, Drumul lui Icar, postfață Adrian Rogoz, București, 1983; Andrei Guleașki, Casa cu scară de mahon, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a se instaura semnificativ în suprarealism și în teatrul avangardei postbelice. Dacă în țările aflate în comunism în secolul trecut, satira era modalitatea tradițională a comicului, impusă și cultivată cu predilecție atât ca armă ideologică anticapitalistă, cât și, prin ricoșeu, ca bumerang critic al realităților glorificate, în restul lumii deriziunea care "constă mai cu seamă în a te distra pe seama lumii, în maniera ținerii ei la distanță"11, devine soluția pentru nevoia în creștere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se respectă și sunt foarte respectați, aș încheia povestirea mea astfel[...] dar [...] fiindcă nu sunt unul dintre acei autori prefer să vă spun drept: după scandalul de la bancher, nu știu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu și cu madam Popescu". Arma parodică țintește schelăria osificată specifică structurării materialului epic în lucrări facile, fabricate prin inserția arbitrară de clișee narative. Ironia, asociată parodiei, accentuează tendința de ieșire de sub incidența unor încorsetări inutile, dar și dorința de evidențiere a propriei individualități prin detașarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi buștean când o întreagă istorie posibilă a țării trecu la dosar") și noblețea și eroismul lipsit de ostentație al profesorului neamț Vogelbach, presupus "dușman al poporului". Spre surprinderea unui bun
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Antonescu. De ce? Toate astea păgubesc populația...Dacă 'uiți' să pui gămălie bețelor de chibrit, amărăști viața oamenilor nevoiași, tunurile germane se aprind cu altceva... Mă abțin de a merge mai departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme de la Lăculețe și s-a liniștit. Până azi nu știu dacă n-am mințit.177 De prisos să insistăm asupra dimensiuniii "moftologice" a "rromânilor", extrem de bine captată de un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bețelor de chibrit, amărăști viața oamenilor nevoiași, tunurile germane se aprind cu altceva... Mă abțin de a merge mai departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme de la Lăculețe și s-a liniștit. Până azi nu știu dacă n-am mințit.177 De prisos să insistăm asupra dimensiuniii "moftologice" a "rromânilor", extrem de bine captată de un astfel de observator lucid. Procedeul ironic al dizlocării convenției narative este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acum înainte o va săvârși constant. Așa cum va proceda în dramaturgia de mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care nu doar că nu este sesizată ca atare, ci chiar tinde să se extindă nestingherit. Caragiale însuși, așa cum am văzut, era intrigat să observe familiarizarea cu absurdul și reacționează față de încetățenirea acestuia printr-o abilă demascare uzând de armele comicului, cele mai eficiente și, de altfel, la îndemână. Dintre motivele comice valorificate magistral în piesele sale (perechea comică, păcălitorul pacălit, pierderea identității), cel al "lumii pe dos" este investit clar cu funcția de evidențiere a absurdului. Având o vechime
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
variolă, gripă, scarlatină, pojar, sifilis ș.a.). 195 Ibidem, p. 42; G.Iaru, op. cit., p. 14-15. 196 Iulius Lips, Obârșia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Editura Științifică, București, 1960, p. 310. 197 H.Matei, op. cit., p. 151. 90 UNELTE ȘI ARME Trăsăturile comune aborigenilor erau: viața nomadă, locuințe și unelte simple, Îmbrăcăminte redusă.. Nu cunoșteau olăritul, semănarea plantelor și domesticirea animalelor cu excepția câinelui dingo 198. Ca unelte foloseau toporul și cuțitul de piatră dură șlefuită (cuarțul, cremenea, dioritul, granitul, bazaltul), ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
croite grosolan. Hrana o frigeau la foc sau o coceau În cenușa fierbinte (B. Danielsson, op. cit., p. 68-69). 91 formă de economie din istoria omenirii, felul lor de trai nu-i așează totuși nicidecum la Începutul Începuturilor culturii 199. Ca arme utilizează sulița de lemn, măciuca și bumerangul, și un fel de scuturi de lemn. Cea mai răspândită armă este sulița, confecționată din lemn, piatră (cremene), os (dinte de rechin, oase de pește), lungimea variind de la o regiune la alta, de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
91 formă de economie din istoria omenirii, felul lor de trai nu-i așează totuși nicidecum la Începutul Începuturilor culturii 199. Ca arme utilizează sulița de lemn, măciuca și bumerangul, și un fel de scuturi de lemn. Cea mai răspândită armă este sulița, confecționată din lemn, piatră (cremene), os (dinte de rechin, oase de pește), lungimea variind de la o regiune la alta, de la un trib la altul, Între un metru și jumătate și trei metri. Se remarcă sulița de lemn cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
se realizează cu ajutorul unei rășini extrem de adezive. Pentru lansarea sulițelor ușoare se recurge la propulsor, un dispozitiv special, „aruncător” de suliță, care poate mări distanța de zbor a suliței până la o sută și chiar o sută cincizeci de metri Sulița, armă cu utilizări multiple (lupte, vânătoarea de canguri, pescuit, ritualuri), este vopsită În ocru și Împodobită cu desene și simboluri, realizate cu ajutorul unui dinte de crocodil, bine fixat de o scândură, demonstrând gustul pentru frumos al aborigenilor. Bumerangul reprezintă cea mai
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]