67,638 matches
-
orice caz, În acele texte interesul se Îndreaptă cu totul spre problemele existenței pământești și spre mijloacele de a o face mai sigură și fericită, fără nici un indiciu despre acele perspective escatologice și soteriologice care, dimpotrivă, apar ca centrale În contextele ermetiste cu conținut filozofico-religios. Pe de altă parte, este important faptul că În interiorul ermetismului „popular” s-a format schema literară a Învățăturii dată de la maestru la discipol, structurându-se ca transmitere a unei Înțelepciuni secrete de la tată la fiu, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV, 52). Semn al răspânditei prezențe, În atmosfera spirituală a secolului al II-lea, a unor elemente neoplatonice care - deși În ambientele culte acționează cu amploare și incidență diferite - ating și sfera religiozității populare și pătrund În cele mai variate contexte culturale este viziunea onirică evocată de Aristides: contemplând un punct al cerului pe care un tovarăș i-l indica spunând: „Asta este ceea ce numește Platon «Sufletul lumii»”, el Îl vede pe „Asclepiosxe "Asclepios" din Pergam așezat pe tron” (IV, 56
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comuniunii cu divinul. În realitate, cele două obiective coincid, dată fiind noțiunea de prezență În om a unui element de natură divină (daimon-intelect), omolog deci al principiului divin. Omul care a atins acest grad de perfecțiune nu se desprinde de contextul social, ci, dimpotrivă, se propune ca „reformator” religios, educator și „salvator” al poporului, fie prin Învățătura lui, percepută ca o revelație a tainelor divine la care el ia parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace, care eliberează de numeroasele rele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a Înzestra păgânismul - Înțeles ca albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie proprie care, departe de a se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor mai Înalte culmi ale divinului. Interferența profundă Între interese speculative, tensiuni etice și preocupări religioase caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor. Atent la valorile acelei bios pitagoreice (Viața lui Pitagora), este foarte interesat de practicile teurgice și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Widengren, 1938, pp. 366 sqq. și 1955, pp. 65 sqq. etc.), atât În lumina comparației indo-iraniene (cf. vedicului marya și, probabil, titlului nobiliar maryannu, folosit În regatul Mitannilor: cf. Mayrhofer, 1974, p. 16 și nota 24), cât și Într-un context istorico-religios mai amplu (Eliade, 1959, pp. 181 sqq.); dar dacă elementele care ar trebui să dovedească existența unui „Männerbund” sunt vulnerabile, după cum a demonstrat recent M. Boyce (1987), există, În schimb, indicii puternice care arată rolul important jucat de etica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu putea să apară decât În epoca În care monarhia fusese deja instaurată. Această uzanță a reprezentat probabil o inovație și este greu de presupus că s-a desprins din apariția unei etici religioase reale. Este semnificativ În acest context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiul lui Vivasvantxe "Vivasvant", precum și cel al primului om Gay½-maretanxe "Gayo>-maretan", „Viață muritoare”, pare să fi apărut dintr-o concepție comună indo-iraniană după cum o demonstrează confruntarea cu vedicul M³rt³ñĂa „Sămânță muritoare” (Hoffmann, 1975). Trăsături comune evidente, deși prezente În contexte ce conțin diferențe relevante, Înfățișează mai multe figuri eroice, dintre care, cele mai multe aparțin, În Iran, dinastiei mitice Paradh³taxe "Paradha>ta" „cei creați primii”, anterioară dinastiei kayanizilor, căreia Îi aparținea Kavi Vișt³spaxe "Kavi Vișta>spa", protectorul lui Zoroastru. Dintre aceștia se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să explice prezența Răului În creație ca pe o consecință a „asaltului” dezlănțuit din afară, adică din lumea spirituală, de către puteri spirituale malefice, potrivnice lucrării divine. Ansamblul acestor concepții, care au fost elaborate cu atenție de tradiția religioasă posterioară, În contextul speculațiilor despre cele două condiții ale existenței, m¶n½g și g¶tșg (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3), a avut fără Îndoială premise gathice (Gnoli, În curs de publicare). În ceea ce privește cele două principii opuse, redate În funcție de semnificația lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană”, subcapitolul 2.4 ) sunt deja prezente aici: acela al podului sufletelor, „podul Despărțitorului” (åinvantxe "c^invant": pentru o explicație, printre cele mai verosimile - Ch. Bartholomae) și cel al imaginii tinerei femei psihopompe (da¶na: literal „viziune”, dar În aceste contexte escatologice are mai degrabă sensul de „conștiință”). Într-un fragment din Uștavaitș G³th³, poetul Își exprimă dorința de a putea traversa podul Împreună cu toți cei care, „bărbați și femei”, au făcut fapte bune prin mijlocirea Gândului Bun și au Întărit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
escatologică originală care Își are rădăcinile În dualismul său specific și În puternica inspirație etică. Chiar și ideea unei mari bătălii Între două armate potrivnice, incompatibile una cu alta (sp³d³ anaoåanh³), menționată În Uștavaitș G³th³ (Yasna 44, 15) Într-un context caracterizat de lupta Între adepții Adevărului și cei ai Minciunii, a fost probabil concepută În perspectivă escatologică. De altfel, nu degeaba, s-a ajuns să se vadă În Zoroastru primul „apocaliptic” al Orientului antic (Nyberg, 1938, p. 267; Duchesne-Guillemin, 1948
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din Avesta târzie. Referirea la Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" și la „alți zei care există” din inscripțiile de la Bisutun (IV, 60 sqq.) trebuie Înțeleasă ca fiind adresată divinităților supreme ale popoarelor din imperiu (Gnoli, 1983; 1989a, p. 97), În contextul atitudinii etico-religioase determinate de necesitățile politice corespunzătoare realității formării unui stat multinațional și aspirațiilor universaliste ale suveranului persan. Mai puțin clar este cazul lui Xerxes. Formulele din inscripții par să ateste venerarea altor divinități (baga), chiar dacă semnificația cuvântului baga nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța de atracție pe care a avut-o iranismul. Nu este foarte important să reconstituim cu exactitate procentul iranicității reale a uneia sau a alteia dintre doctrine, ci, În contextul nostru, este mai semnificativ faptul că pecetea lui Zoroastru constituie o garanție autoritară de veridicitate și seriozitate. Acest lucru este valabil și pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care vor deveni principala religie misterică a Imperiului Roman, răspândită mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanide, În timpul primilor cinci suverani ai noii dinastii, adică până la Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea (277-293 d.Hr.) (cf. supra, subcapitolul 1.3). Există, de asemenea, și efigii ale lui Kerdșr pe basoreliefuri, atât alături de inscripții, cât și În contextul reprezentărilor de la Curte a familiei lui Bahr³m al II-lea (Hinz, 1969, pp. 189, sq.), pe lângă alte informații provenite din literatura maniheică, partă, medio-persană (Henning, 1942c, pp. 948-953) și coptă (Polotsky, 1934, pp. 44 sq.), care Îl prezintă pe preotul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consangvine (khw¶d½dah). Aceasta din urmă, În special, este un element important În Înțelegerea orientării zoroastrismului sasanid, chiar dacă acest obicei matrimonial este, cu siguranță, mai vechi. Faptul că marele preot Kerdșr se laudă că a promovat khw¶d½dah, Într-un context În care declară că i-a convertit pe necredincioși (anastaw³n), este semnificativ pentru tendința către o Închidere aproape endogamică a societății sasanide, mai ales prin sacerdoțiul ereditar care a dus la revalorizarea unui obicei despre care există mărturii În Iranul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comportament nereligios și inuman. În general, opinia publică vedea În celți expresia a tot ceea ce era negativ, crud, barbar, necivilizat, chiar neghiob, irațional, animalic adesea, aceste judecăți se reduceau la prezentarea anumitor obiceiuri analizate Într-un mod complet scos din contextul lor cultural sau interpretate arbitrar și incorect. Să analizăm mai ales câtva dintre mărturiile legate de acest fapt. Se spunea că celții nu se tem de nimic; Însă curajul lor imens era Înțeles În mod constant ca expresie a iraționalității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deci În cadrul unor credințe de natură pur religioasă: credința În metempsihoză, plasarea sufletului În creier și posibilitatea, care decurge de aici, de a bloca procesul de renaștere și eliberare. Informația că druizii predicau metempsihoza este furnizată de Cezar Într-un context În care acestora le sunt recunoscute vaste cunoștințe În domeniul astronomic, geografic, natural, teologic. De aici, a apărut suspiciunea că este vorba despre un izvor care vrea să-i prezinte pe celți Într-o lumină foarte favorabilă și care, printre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă, într-o altă lume, într-o altă cultură, pentru a răspunde la întrebările acestei lumi antice, care se află însă la originea credinței și culturii noastre creștine. Numai după ce am luat această distanță și am așezat fiecare lucru în contextul său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să punem întrebări corecte pentru a primi răspunsuri corecte. După aceea, firește, putem „actualiza” mesajul său. Ar fi o iluzie primejdioasă, și chiar aceasta este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
teologilor și poeților. Modul de a proceda este însă identic: plecând de la ceea ce observă în universul său, încearcă să-l înțeleagă și să-i reconstruiască originea. De aceea este oportun să înțelegem mai bine intenția povestirii, să o așezăm în contextul său istoric. Pentru majoritatea exegeților, din mai multe rațiuni, acest text a fost conceput și scris în timpul sau, probabil, imediat după exil (586-536 î.C.). Una dintre ele este imposibilitatea de a interpreta Gn 2 fără a sesiza influența mitologiei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și murit. În Negheb există destul de multe sanctuare care datează din diferite timpuri și e posibil ca „Moise”, probabil un bărbat de origine egipteană (cf. numelui său), să-și fi petrecut viața într-unul dintre ele. În orice caz, acest context este plauzibil. Așadar, cadrul în care un personaj precum Moise și-ar fi putut exercita activitatea există. Însă aceste reflecții nu ne permit încă să spunem că l-am găsit pe Moise. Putem doar afirma că arheologia trasează un cadru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea se dovedește exactă și egală, având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din Voivodina (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
obiectivelor evaluării, de la obiective de ordin informativ (verificarea volumului de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care lea achiziționat elevul) la obiective de ordin formativ (evaluarea competențelor funcționale ale elevului, respectiv gândire critică, independentă și originală, aplicarea cunoștințelor și deprinderilor în contexte noi, prelucrarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe). Tensiunea și frustrarea care însoțesc actul evaluativ nu pot fi decât dăunătoare exprimării creativității elevilor.
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei analize minuțioase, în care contextul larg al literaturii europene servește drept fundal. Lucian Blaga este celălalt mare poet român căruia îi închină o monografie, si aceasta precedată de câteva studii semnificative. Contributions à l’histoire de la versification roumaine. La prosodie de Lucian Blaga (1972) plasează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
studii privind originea italo-greacă a versificației românești, problemele generale ale prozodiei din zona dunăreana, periodizarea istoriei versului românesc, G. își sintetizează cercetările într-o amplă Introducere în istoria versului românesc (1971). Potrivit unei concepții proprii, autorul examinează versificația românească în contextul culturii europene, stăruind asupra realizării unei istorii comparate a versificației. Lucrarea debutează cu un capitol despre poezia populară și se încheie cu un capitol despre Lucian Blaga. G. a tradus în limba maghiară din poezia lui Mihai Eminescu, Al. Vlahuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
Blau nota că „nu poate fi formulat niciun argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară.” [Blau, 1975, p. 401]. Totuși, în (1976), Sen formula un argument în direcția restricționării acestei condiții: „o utilizare mecanică, indiferent de context, a condiției Pareto, pare chestionabilă.” [Sen, 1976, p. 219]. „Faptul că până și o garanție minimală a libertății individuale este imposibilă, este văzută ca fiind o consecință” (a folosirii necondiționate a criteriului paretian). [Sen, 1976, p. 235]. Voi prezenta, în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]