66,337 matches
-
neștiind adevărul, că acesta Îi dorea doar pământurile. Capitol al doilea, „Zvârcolirea”, evocă momentul când Ion se se trezește din somn, dormise Îmbrăcat cu hainele de sărbătoare. S-a schimbat și a plecat să muncească la o fășie de pământ, tocmai În inima hotarului. Aici este vizitat de Florica, fata pe care el o iubea, dar era foarte săracă. Din Întâmplare, Ana Îi vede pe cei doi Îndrăgostiți cum se Îmbrățișează. Vasile Baciu Îi interzisese Anei să se mai Întâlnească cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să-l sperie pe Ion. În acest timp Titu Herdelea pleacă În Principate. Ajuns la destinație, reușește să-și facă prieteni. În acest timp Ion Își dădea intâlniri cu Florica, fapt știut de George. Odată a venit mai repede acasă, tocmai când Florica trebuia să-l Întâlnească pe Ion În curte. Văzându-l, l-a lovit cu sapa, omorându-l. George a fost luat de către jandarmi. Averea lui Ion a rămas În posesia bisericii, astfel Încât preotul s-a simțit dator să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vârste fragede. Cei trei copii din căsătoria cu Catrina, Tita, Ilinca și Nicolae sunt și ei frustrați de starea conflictuală continuă din familia lor. Cauza pornește de la ceea ce urmează să primească fiecare ca zestre din partea familiei și se pare că tocmai copiii din cea de a doua căsnicie sunt avantajați, pentru că ei pot moșteni și o parte din pământul tatălui lor, și pământul aflat În posesia mamei, În urma reformei agrare, În calitate de văduvă de război. Cele 14 pogoane de pământ ale celor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În aceeași măsură trebuie privit momentul când Moromete participă alături de Cocoșilă la serbarea de sfârșit de an școlar. Când Nicolae este chemat de Învățătorul Teodorescu ca să-i Înmâneze premiul I, și când băiatul este cuprins de o criză de friguri tocmai când Își recita poezia, Moromete nu-și mai poate struni emoțiile și iese În grabă după băiat să vadă ce s-a Întâmplat. Nu trebuie ignorate momentele de revoltă Împotriva celor Îmbogățiți pe cale necinstită, așa cum fac fiii lui Aristide la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ca să Împartă banii. Chiar Înainte de sezonul seceratului, Paraschiv și Nilă hotărîseră să fugă și ei la București cu caii, dar Nilă s-a Întors, spre dezamăgirea lui Paraschiv; nu s-a Îndurat să-l lase În drum pe tatăl său, tocmai atunci când avea mai mare nevoie de cai și căruță. Având un comportament de-a dreptul revoltător față de toți cei ai casei, chiar un comportament violent de cele mai multe ori, nemaiînțelegându-se cu nimeni, Într-o dimineață devreme, Moromete ia un par
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
meritele politice neavând nici o șansă În viața politică Numararea steagurilor de către Ghița Pristanda este una din primele situații comice, aceasta deschizând, cum s-ar zice, seria celorlalte; din ea reiese că polițaiul fura din avutul statului, deși misiunea lui este tocmai aceea de a-l apăra, fiind Încurajat și de către prefect, În calitatea lui de conducător politic al județului (actul I, scena 1). Una dintre cele mai sugestive situații comice este aceea În care, Trahanache, după ce fusese la Cațavencu și văzuse
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
excepțională a compoziției, ea Îl particularizează pe Caragiale În literatura națională. Pe lângă conflictul fundamental, pierderea scrisorii, care dă operei unitate de acțiune și compoziție, se manifestă si alte conflicte secundare, cum ar fi anunțarea numelui candidatului de la Centru (Agamemnon Dandanache), tocmai când Zoe hotărâse alegerea lui Cațavencu și situația părea rezolvată. Din momentul pierderii scrisorii de amor, complicațiile se amplifică din ce În ce, situațiile fiind construite gradat, procedeu artistic cunoscut sub numele de tehnica bulgărelui de zapadă. Repetiția În crearea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un făgaș, putând să-l proiecteze către vocația lui universală, aspirație junimistă, legat fiind de această mișcare o bună parte din exixtența lui de creator. De altfel, după cum s-a putut observa, opera dramatică a lui Caragiale a fost creată tocmai În perioada când contactul lui cu Junimea și Titu Maiorescu a fost cel mai apropiat. Autorul „Scrisorii pierdute” Își făcuse ucenicia În lumea teatrului cu mult Înainte de a scrie capodoperele care l-au impus. Dar să nu se uite faptul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și a ideologiei dezvoltării prin modernizare. Teza de bază a teoriilor modernizării este aceea că un contact, cât de ocazional între societățile relativ modernizate și cele relativ nonmodernizate acționează ca o cauză care imprimă schimbărilor sociale o direcție unică fixată tocmai de modelul societății modernizate și efecte de ireversibilă dezvoltare (So, 1990). Modernizarea apare ca un fel de solvent universal și, totodată, ca un factor al dezvoltării. Din păcate, influențele modernizatoare au dovedit, în cazul majorității societăților neoccidentale, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre funcțiile acestea: instituția corporatistă a preluat funcția ocupațională; școala publică sau privată furnizează școlarizarea pentru copii; guvernul îndeplinește funcția de bunăstare etc. În acest cadru teoretic, dezvoltarea, ca proces de modernizare, ca tranziție de la tradițional la modern, este asimilată tocmai procesului de diferențiere structurală progresivă. Dar, cum reiese chiar din modelul lui Smelser, tranziția în sine nu poate garanta nașterea și consolidarea ordinii, adică nu asigură de la sine coerența noilor funcții ivite prin diferențiere, astfel că, pentru a preîntâmpina dezordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
metodă proiectivă - testul „povestirii”. Într-un cadru mai general de analiză el a utilizat, pentru testarea proiectivă, cântece populare, cărți umoristice, poeme, povești pentru copii, folosite în manuale publice, și a codificat gradul incidenței acelor elemente prin care se exprimă tocmai „impulsul spre sporirea capacităților”, adică nevoia de competență (need for achievement) în cuprinsul fiecăreia dintre narațiunile analizate. Ideea axială a fost aceea că literatura populară, poveștile populare „sunt reflectări ale spiritului popular la o națiune”, altfel n-ar fi devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma „valurilor succesive” sau a „cascadei în trepte”: începutul de secol este al crizei sale în estul Europei, criza răbufnește în anii ’30 în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole coloniale pentru orașele provinciale, care, la rândul lor, au orașe locale ca sateliți. (So, 1990, p. 96). A.G. Frank enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul economic din satele lumii a treia spre capitale locale, spre capitale regionale, spre cele naționale și, în fine, spre metropolele țărilor occidentale. (So, 1990, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lui Alvin J. So. Marea transformare s-a petrecut între 1600 și 1868 - în perioada Tokugawa. În religia Tokugava, salvarea a fost raportată la acțiunea morală (ca semn al salvării): munca stăruitoare, vrednicia, atitudinea ascetică în consum devin valori centrale tocmai grație sistemului religios care le-a putut promova. Iată maximele din cadrul acestui sistem spiritual (precizând că ele au trecut asupra comportamentului noii clase întreprinzătoare din Japonia): - gândește-te întotdeauna la protecția divină; - nu neglija activitatea și hărnicia; - fii temperat în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fără profit; - nu juca jocuri de noroc; - ia mai puțin, nu te întinde la mai mult” (So, 1990, p. 44). Sistemul religios a influențat și relația cu instituția politică, căci mai ales în cadrul relației politice a triumfat etica samurailor or, tocmai categoriei acesteia a samurailor i se datorează modernizarea Japoniei, ne spune Bellah. Valorile cardinale care au triumfat așadar în relația politică au fost: a) loialitatea samurailor față de stăpân; b) subordonarea față de imperativul creșterii puterii naționale (epoca Restaurației Meiji). În fine
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Roma cu termenul problematica mondială (the world problematique). identificarea și analiza problematicii mondiale dintr-o perspectivă interdisciplinară și pe termen lung focalizată pe acele politici sociale ce au un impact hotărâtor inclusiv asupra generațiilor viitoare (întrucât Clubul a realizat că tocmai o asemenea perspectivă este neglijată de guvernele și factorii de decizie preocupați de propriile interese limitate și pe termen scurt). Asemenea obiective și principii, ferm respectate de la origini și până în prezent, pot fi regăsite în recenta „Declarație a Clubului de la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu cea industrială, iar pentru comunismul politic această schimbare bruscă de direcție a avut efectul de a pune clasa politică în fața unei alegeri dificile: sau accepta diminuarea drastică a bazei sale sociale - dominația numerică și socioeconomică a proletariatului industrial - în favoarea tocmai a acelor categorii sociale care erau mai dispuse să conteste dominația politică a partidelor comuniste (intelectualitate tehnică și umanistă, funcționarii etc.), sau accepta pierderi semnificative la nivelul bunăstării populației. În Europa Centrală și de Est comunismul politic a refuzat o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o nouă bază socială pentru partidele comuniste. Dar, în vreme ce comuniștii chinezi au reușit să condiționeze formarea noii elite capitaliste chineze de sprijinul acordat de aceasta Partidului Comunist Chinez, încercarea lui Gorbaciov de a întemeia sprijinul social acordat Partidului Comunist Sovietic tocmai pe cei care contestau comunismul ideologic și politic a eșuat, iar postcomunismul european s-a reformat, invers decât cel chinez, în primul rând politic și abia apoi economic. Iar democrația politică a devenit principalul instrument de organizare capitalistă a societăților
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
către capitalism, intelectualitatea occidentală ar fi avut resursele și cunoștințele necesare pentru a construi un proiect de societate capitalistă, lăsând proiectul tranziției la latitudinea interacțiunii dintre clasa politică occidentală și cea a societăților în tranziție. Dar comunismul s-a prăbușit tocmai într-un moment în care capitalismul însuși era „la răscruce”, adică într-o dispută destul de aprigă cu privire la formele pe care urmează să le ia - și care sunt acceptabile socialmente - atât în economie, cât și în societate. „Disputa capitalismelor” (Albert, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
postcomuniste și după parțiala clarificare a dilemelor dezvoltării capitalismului occidental, intelectualitatea occidentală și, împreună cu ea, politica occidentală încep să treacă la un alt tip de abordare a tranziției postcomuniste. Și nu este deloc întâmplător că începuturile acestei noi abordări apar tocmai la nivelul instituțiilor internaționale însărcinate cu gestionarea - între altele - a tranziției postcomuniste (Stiglitz, 1999). Era necesară autoritatea unei instituții precum Banca Mondială pentru a legitima o astfel de schimbare de abordare. Este suficient de radicală pentru a o considera o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în societatea românească prin aportul altor categorii sociale, ceva mai „revoluționare” decât clasa mijlocie a fostei societăți socialiste, deși mai puțin vocale. Ele au reușit să schimbe societatea românească mai dramatic și mai profund decât oricine altcineva, prin mijloace nu tocmai ortodoxe, este adevărat, și împotriva teoriilor economice care afirmă că schimbarea „de sus în jos” a societății și a economiei nu e posibilă (Ionete, 2003). Sociologia românească s-a ocupat prea puțin de ei până acum și încă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se fi orientat spre teorii mai apropiate de cele ale lui Weber și Schumpeter. La zece ani de la apariția cărții sale atât de influente în prima etapă a postcomunismului, Kornai (2001), recunoaște că unul dintre fundamentele teoriei sale a fost tocmai convingerea că țările postcomuniste au nevoie de câteva zeci de mii de întreprinzători de felul celor descriși de Schumpeter. Nu-i mai puțin adevărat că, pentru a-i obține, el a recomandat o metodă inspirată din paradigma instituțională, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de salariați, o diferență care nu impresionează), dar nu a fost în stare să creeze o clasă de capitaliști. Ceea ce le lipsea acestor oameni, cel puțin o parte dintre ei fiind, probabil, purtători ai ethosului capitalist (Sandu, 1996, 1999), era tocmai capitalul. Către jumătatea primului deceniu al tranziției, România crease o economie de piață, dar nu una capitalistă. Aproape 40% din populația ocupată a societății românești lucra în agricultură, în sistem privat. Cea mai mare parte a consumului populației era asigurat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ei, prin efortul motivat ideologic al unor lideri politici „neocomuniști”, susținuți la putere de o populație „nostalgică” după securitatea societății socialiste. În realitate, niciodată nu au fost societatea și economia românești mai dinamice și mai bogate în schimbări esențiale decât tocmai în această perioadă acuzată a fi fost „de așteptare”. Fosta agricultură socialistă și, pe urma ei, întregul rural, în care trăia aproape jumătate din populație, este transformată radical prin desființarea CAP-urilor și refacerea micii gospodării țărănești a perioadei interbelice
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ani se întărește și începe să producă „vârfuri” de dimensiuni semnificative nu numai la nivel național, ci inclusiv la nivel regional. În a doua jumătate a primului deceniu de postcomunism, România începe să se diferențieze de alte țări foste socialiste tocmai prin această particularitate - capitalismul românesc are capitaliștii săi. Este adevărat că denumirea li se potrivește doar parțial, căci au o serie de particularități. În primul rând, fluturele capitalist care ieșise din gogoașa economiei socialiste mai are încă nevoie de stat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]