67,638 matches
-
tumorală. Avantajul determinării CTC constă în faptul că nu există rezultate fals pozitive, CTC fiind absente la subiecții sănătoși și în patologia pancreatică nemalignă [78]. Evaluarea CTC este considerată echivalentul surogat al biopsiei, având avantajul neinvazivității [69], iar într-un context mai restrâns reprezintă un marker surogat pentru prezența metastazelor [75]. Determinarea numerică a CTC are valoare și în urmărirea preși postoperatorie a pacienților cu CP. În cazurile de rezecție cu intenție curativă, numărul acestora scade, dar crește în cazul recurențelor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
cancerul pancreatic, dar nu ca marker diagnostic, datorită sensibilității și specificității reduse, ci ca marker prognostic și posibil de monitorizare a evoluției bolii [178]. EGTM și NACB nu recomandă utilizarea CA19-9 ca unic indicator pentru diagnosticul CP, ci numai în contextul utilizării și a altor mijloace neinvazive imagistice sau invazive (ERCP, ecoendoscopie cu citologie aspirativă cu ac fin, laparoscopie) [114, 154, 155]. Alți antigeni carbohidrați Deși larg utilizați, mai ales intre anii 1970- 1980, antigenii carbohidrați nu sunt în prezent biomarkeri
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
răspândit marker inflamator este proteina C reactivă (CRP), o proteină de fază acută, produsă de ficat și care face parte din răspunsul inflamator sistemic. Creșterea nivelului seric al CRP reflectă prezența unui tip tumoral mai agresiv și are loc în contextul unei constelații citokinice proinflamatoare, angiogenice și de factori de creștere tumorală. Creșterea nivelului seric al CRP>5 mg/l este un factor independent de prognostic nefavorabil asupra duratei de viață. Existența unui proces inflamator în micromediul tumoral are un rol
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
fi sugestivi pentru anumite localizări ale cancerului. În CP, după excluderea pacienților cu DZ asociat, s-a definit un profil specific metabolomic constând în creșterea nivelului glutaminei, acetonei și 3-hidroxibutiratului, care ar reflecta prezența unor modificări diabetogene latente produse în contextul patologiei neoplazice și care au capacitatea discriminantă față de alte afecțiuni benigne hepatobiliare [240]. Pe aceeași linie se înscrie și evidențierea în ser a creșterii activității purin nucleotidfosforilazei (NP). NP este o enzimă limitantă cu rol în „salvarea” căii metabolice care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
și obezitatea nu se asociază cu un risc scăzut de moarte subită la pacienții cu IC. Una dintre explicații este legată de riscul crescut al acestor pacienți pentru aritmii ventriculare (15). Toate aceste rezultate trebuie privite însă și analizate în context individual, cu atât mai mult cu cât este recunoscut faptul că nu cantitatea de țesut adipos acumulat în exces este importantă, ci mai ales disfuncțio - nalitatea acestuia, în sensul prezenței acelor adipocite active metabolic, ce secretă adipo - citokine cu efecte
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
Pentru că nu sunt în posesia ,,imaginarului colectiv al acelei comunități". Jean-Paul Colleyn făcea trimitere exactă la populația Bambara, dar exemplele se pot multiplica și adapta. Astăzi, observă cu absolută îndreptățire autorii cărții, descoperirea și (re)construcția identității se face în contextul social al unor inedite clivaje și bulversante combinații. Trimiterea precisă a lui Auge și Colleyn este la ,,agricultura chimică, antibioticele, organismele (vegetale și animale) modificate genetic, terapiile genetice, cercetările asupra ADN-ului, clonarea, tratamentele hormonale, grefele de organe și reproducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
arătat că TA diastolică < 60 mmHg se asociază cu o creștere a mortalității globale, precum și a mortalității de cauză cardiovasculară. În plus, studiul a evidențiat o relație invers proporțională lineară între valorile TA și mortalitatea de cauză cardiovasculară (29) . În contextul acestor date, ghidurile actuale recomandă evitarea unei scăderi abrupte a TA diastolice la pacienții vârstnici cu afecțiuni coronariene atero - sclerotice, pentru a preveni o reducere severă a fluxului coronarian. Trebuie avute în vedere efectele secundare ale tratamentului antihipertensiv, respectiv riscul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
Ariyo și colaboratorii săi, care au arătat că la bărbații, dar nu și la femeile peste 65 de ani, valorile crescute ale lipoproteinei A reprezintă un factor de risc cardiovascular (37). În consecință, la vârstnici, profilul lipidic trebuie interpretat în contextul statusului nutrițional, al examenului clinic, precum și al comorbidităților. Terapia hipolipemiantă. Studiile fundamentate pe principiile medicinei bazate pe dovezi recomandă tratamentul hipolipemiant, în special cu statine, pentru toate tipurile de prevenție a bolilor cardiovasculare la pacien ii vârstnici. Astfel, în ultimii
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
la capăt“ (la pasiv „a fi împlinit, limitat“). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras ca fiind cuvântul central al acestei familii, atât prin vechimea sa (homerică), cât și prin bogăția nuanțelor sale și a contextelor în care apare. În Metafizica, Aristotel dă o definiție a lui peras din care rezultă că acesta desemna un concept de identitate spațială a lucrurilor. Însă în primă instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită dezvoltă un tip de dialectică în care sfârșitul se confundă cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
telos-capătul ca împlinire și morphe-forma sunt pentru Heidegger cele trei cuvinte care, în gândirea elină, con lucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a „ființei oricărei ființări“.<ref id=”2”>Heidegger, op. cit., p. 46.</ref> Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în care apare cuvântul peras. Deși trimite constant la cuvântul de la care își împrumută numele, peratologia depășește cu mult ceea ce spune cuvântul ca atare sau ceea ce poate oferi o analiză de concept. Peratologia își întinde raza asupra unor regiuni în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
una peratologică, deși cuvântul peras nu este niciodată invocat în relație cu sophrosyne. Altminteri nu am putea înțelege de ce tema platoniciană a asemănării omului cu divinitatea (syngeneia și homoiosis) este una peratologică, deși cuvântul peras nu apare niciodată în acest context. Ambele teme sunt teme ale „încercării limitei“, ale lui peratos peira (neformulate însă nicăieri ca atare), dintre care prima pune în joc principiul static al rămânerii sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a acestei înfruntări și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în mod paradoxal de pe însuși teritoriul condiției lor finite. Această carte a avut un rol important în devenirea filozofică a lui Gabriel Liiceanu, ea anunțând viitoarea „peratologie“, micul tratat Despre limită scris douăzeci de ani mai târziu. De asemenea, în contextul unei epoci dominate de ideologia marxistă, a scrie o fenomenologie care avea în centrul ei moartea, limita și depășirea a reprezentat neîndoielnic un act cultural insolit. De altfel, în forma apărută în 1975, ea a fost în primă instanță respinsă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mission civilatrice (misiunea civilizatoare) a Franței sau Mesianismul rusesc, care a constituit întotdeauna justificarea morală a expansionismului rusesc. Din punct de vedere cultural, zona aceasta diferă de Occident. Dr. Samuel Johnson nu prea ar putea justifica prezența istoricilor în acest context, și nici măcar Descartes sau Voltaire. Sub imperiul obligației menționate mai sus, pentru un istoric consacrat, a nu-și asuma un rol politic, a se retrage în Turnul de Fildeș de dragul obiectivității abstracte ar fi fost adesea echivalentul trădării. Voia oare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Hugh Seton-Watson numea această regiune "zona de mijloc" și se referea la ea ca la "pămîntul nimănui al Europei". O istorie zbuciumată a creat aici o lume foarte diferită de Occident, atît ca formă cît și în conținut. În acest context, vedem clar definite statele-națiuni confruntate cu cîteva probleme de nerezolvat. Dar aici, practic pe 570 000 de mile pătrate (puțin mai mult decît de două ori suprafața Franței, cu structura ei unitară politică, etnică și religioasă și cu identitatea ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sfatului lui von Clausewitz, care considera că acela care cîștigă bătălia principală a cîștigat și campania. Cei care respectau "Legea supremă" nu puteau deci să greșească în nici o privință. Iorga credea că istoria oricărei națiuni poate fi înțeleasă numai în contextul istoriei universale (și al caracteristicilor permanente ale acesteia). Istoriile naționale și cea universală trebuie deci nu numai studiate în paralel, dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
entitate mai organică decît națiunea. Revoluțiile tind să tulbure și să stopeze acest proces, așa cum sublinia Iorga în timpul conferințelor pe care le-a ținut în America 33. Iorga a încercat să minimalizeze importanța unor asemenea momente de cădere. În acest context, "omul secolului al XIX-lea" ignora însă impactul industrializării. Generalizările au tendința să includă absolut totul; ele nu-și ating țelul dacă sînt lăsate, ca o mătură, într-un colț. Totuși, dacă e să considerăm un naționalist drept un conservator
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scrise în latină. Cumnatul și colegul lui Iorga, Ion Bogdan, l-a ajutat în privința documentelor scrise în limbile slave 48. Iorga nu a aparținut nici unei școli istorice, deoarece era un impresionist care se concentra asupra particularului, interpretînd fenomenele istorice în contextul acestuia. A ajuns la concluziile sale pornind de la un grup de noțiuni înrudite pe care încerca tot timpul să le definească: sol, națiune, religie, instinct, organism, suflet, idee, rasă termeni specifici naționalismului romantic din secolul al XIX-lea. Ca și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dintre simnificativ și important. Uneori este superficial, dar niciodată lipsit de profunzime. Era convins că analiza documentelor, a evenimentelor și a personalităților ca produse ale spiritului culturii este esențială. Indivizii au importanța lor în istorie, dar trebuie totuși înțeleși în contextul timpurilor lor. Cu toate că nu a aparținut nici unei școli istorice, Iorga credea cu tărie în metoda sa istorică pe care o numea istoriologie. Prin urmare, dat fiind că istoria omenirii constituie o unitate, trebuie să căutăm trăsăturile comune reprezentative. Odată găsite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Nici Maiorescu, nici Gherea nu-l egalau. Trebuie să ne amintim că Iorga citea literatură universală încă de cînd avea cinci ani și într-un mod foarte scrupulos. În timpul acestor ani de formare, valorile sale culturale s-au dezvoltat în context occidental, mai ales francez și al valorilor literare clasice, fără să se limiteze la acestea. Cea mai mare parte a ideilor sale critice aveau drept sursă cinci autori francezi: Paul Bourget, J. M. Guyau, G. Séailles, E. Hennequin și H.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sintezei dintre dacii autohtoni și populația romană 198. În secolele următoare, în timpul marilor migrații, regiunea aceasta a fost una dintre cele mai zbuciumate din Europa. Nu există nici un document istoric care să dovedească fără echivoc continuitatea elementului românesc. În acest context devine utilă teoria lui Iorga privind evoluția "organică" a istoriei. Conform acestei teorii, în această perioadă, elementul românesc s-a retras într-un fel de "Românie Populară", s-a ascuns în păduri, crescînd oi și cultivînd pămîntul și devenind, într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că pînă și dezbaterile științifice privind România să nu se desfășoare la nivelul Olimpului. Ele semănau mai curînd cu jurnalismul politic est-european, la care se adăuga influența personală a lui Iorga. El a avut un schimb de opinii în acest context cu Gyula Kornis, profesor la Universitatea de la Budapesta. Kornis era un revizionist învederat. Întregul schimb de păreri s-a desfășurat pe un ton sardonic. Iorga a fost surprins de faptul că profesorul Kornis propunea o mediere italiană între "posesorii unguri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost răspîndită numai de presă, școli și de către intelectualii din cele două tabere. El apela la unguri și români ca să se unească împotriva dușmanului comun: bolșevismul rusesc 214. Reconcilierea oferită de Iorga era bazată pe Sistemul de la Versailles. În acest context, exista o unitate fără nici o fisură între istoricii Noii școli și Iorga. Ungaria se putea opune Sistemului de la Versailles prin unitatea dintre simpatizanții naziști, conservatori, liberali și socialiști (ba chiar și comuniști). Dar acest lucru nu se aplica și României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]