66,337 matches
-
a economiei și societății care asigură dominația capitalului european devin condiții tehnice ale aderării. În felul acesta, inițial prin presiune politică și financiară internațională, iar ulterior prin însăși fixarea obiectivelor strategice ale tranziției, clasa politică românească este silită să acționeze tocmai împotriva celor în folosul cărora intenționa să guverneze - adică în favoarea uneia sau a alteia dintre grupările capitalului național. Loviturile politico-economice pe care capitalul occidental le dă, începând cu 1997, capitalului național se întind pe aproape un deceniu și nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a propriilor interese de afaceri și politice. Al doilea punct de sprijin al capitalului occidental a fost dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
subliniată importanța respectării ansamblului de măsuri comune în domeniul social, în special al ocupării forței de muncă. La nivel european, au fost formulate o serie de argumente pro și contra ideii de model social european. Principalul argument contra a fost tocmai faptul că acest model social european nu este definit oficial. Principalele argumente pro au fost legate de existența acordurilor sociale între statele membre și faptul că directivele sociale comune mai multor state nu pot fi identificate în alte părți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noile structuri administrative consumă o parte din rezervele destinate dezvoltării” (Mărginean, 2003). Soluțiile propuse sunt, de asemenea, opuse. Pe de o parte, susținătorii ideii regionale vorbesc despre întărirea rolului instituțiilor regionale, argumentând faptul că lipsa lor de eficiență este cauzată tocmai de lipsa de libertăți administrative și financiare: „Diferitele modele de organizare din Uniunea Europeană demonstrează faptul că eficiența acestor instituții este dată de gradul mare de autonomie sau chiar de independența de care dispun” (Ghinea, Moraru, p. 9). Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se contopească practic în încercările de dezvoltare la nivel global a țării. Totuși, creșterea unor indicatori naționali de dezvoltare poate ascunde o creștere și mai mare a inegalităților sociale în interiorul statului respectiv, iar politicile de dezvoltare regională au în vedere tocmai echilibrarea acestor situații. Dincolo de gradul de implementare și performanță a politicii regionale, putem constata că într-o perioadă relativ scurtă politicile comunitare au produs politici de dezvoltare regională, instituții și regiuni, mai mult sau mai puțin funcționale, însă au contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
anume bunăstarea bazată pe muncă. Cum în comunism toată lumea avea asigurat un loc de muncă, a ieși de pe piața muncii putea fi considerat un semn de excluziune. Probabil că dorința crescută de a-i sprijini pe șomeri își are baza tocmai în necesitatea de a evita excluderea unei categorii care a devenit tot mai largă în anii tranziției. Totuși, între răspunsul la prima întrebare („Credeți că statul ar trebui să cheltuie mai mult pentruă?”) și răspunsul la a doua întrebare („Care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceste slăbiciuni se referă la insuficienta implicare a femeilor în derularea proiectelor, dificultatea noilor proiecte de a crea locuri de muncă și, consecutiv, rezidualizarea unui astfel de obiectiv în cadrul noilor proiecte, agențiile/grupurile de coordonare a proiectelor pierd din vedere tocmai dimensiunea dezvoltării comunitare și a ameliorării sărăciei și, nu în ultimul rând faptul că o serie de obiective - crearea unor locuri de muncă și combaterea sărăciei - sunt extrem de complexe, fiind legate de o politică economică și socială mai amplă, globală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
infrastructura. Există zone izolate în mediul rural, în care populația nu are acces la dispensare pentru servicii medicale primare sau în care aceste dispensare există, dar nu au medici permanenți și prezintă o dotare foarte rudimentară. Mai grav este că tocmai zonele cu populație săracă mai numeroasă, deci și cu cerințe crescute de îngrijiri medicale au aceste probleme. Nu există politici sanitare eficiente de atragere a medicilor în aceste zone defavorizate, problema acoperirii cu medici de familie fiind foarte presantă în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
fără îndoială, un deziderat continuu: se pune totuși întrebarea ce fel de dezvoltare și cât de durabilă e aceea în care o parte a populației este damnată să trăiască fără a beneficia de minime atribute ale civilizației și modernității, rezultate tocmai ale acestei dezvoltări? Primul raport asupra situației sociale în lume a fost lansat de Națiunile Unite acum 50 de ani, dar, din perspectiva dezvoltării, deosebit de importantă este întâlnirea la nivel înalt desfășurată în 1995 la Copenhaga. Reuniunea are meritul de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala beneficiară a măsurilor de suport din partea statului, dintre care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională, asigurări de pensii și sănătate) de obiectivele statului bunăstării și orientarea (tocmai datorită bunăstării dobândite) spre sisteme private de asigurare. Alunecarea spre individualism este un aspect al societăților moderne dezvoltate pus în discuție și de Giddens (2001). Recursul la schemele private de asigurare, ca și retragerea din sfera publică a unui segment
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sunt destinații care atrag un număr ridicat de indivizii, însă sunt semnificative sub aspectul tipului de deplasare. Plecările de acest tip răspund unor criterii de selecție concepute în conformitate cu evaluarea necesităților țărilor-destinație. Sunt plecări legale, de regulă definitive ca intenție (și tocmai de aceea pot fi plecări ale tuturor membrilor familiei) care beneficiază de scheme de suport (mai mult sau mai puțin elaborate), în funcție de importanța atașată imigrării în momentul respectiv în țara de destinație. Migrației către Canada îi este asociată, pentru acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
surse importante: sunt asociate cu migrațiile existente (indiferent dacă predominant legale sau clandestine) și se bazează, în multe dintre cazuri, pe utilizarea „capitalului de migrație” (indivizi care își asigură singuri un nou contract în virtutea unei experiențe anterioare de migrație și tocmai de aceea plecările au tendița de a se grupa în jurul unui flux existent); sunt asociate cu brain drain și se bazează pe resursele înalte de capital uman. În această categorie se regăsesc slujbele obținute pe Internet, slujbele pentru care tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
recrutați în urma experienței într-o companie multinațională sau străină etc. Destinațiile sunt, probabil, numeroase (deși există state care au dezvoltat programe care garantează facilități speciale pentru această categorie: rezolvarea mult mai rapidă a procedurilor de procesare a actelor, spre exemplu, tocmai în ideea de a atrage acești indivizi). Migrația pentru studii este un tip de deplasare care se instalează în spațiul românesc, în mod firesc am spune, imediat după 1989. Este o migrație legală, care vizează indivizii implicați în niveluri superioare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
degrabă rămânerea în spațiul de referință decât migrația. Este, fundamental, perspectiva economiei neoclasice, care susține că nu se poate ajunge la situații de deficit de forță de muncă. Discuția noastră despre cazul concret al României trebuie să aibă în vedere tocmai particularitățile migrației românești. Dacă ne reîntoarcem la tipurile de migrație care contribuie la scăderea forței de muncă, prima observație va fi legată de probabilitatea ridicată ca o bună parte din deplasări să aibă la bază mecanisme de dezvoltare pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
răspunde însă angajatorii printr-o creștere a salariilor, atâta vreme cât creșterea salariilor înseamnă o reducere a profitului? Răspunsurile la această întrebare sunt dependente de alternativele pe care angajatorii le au pentru a face față acestei presiuni. Nu este oare posibil ca tocmai sub acțiunea acestei presiuni să fie tentați să angajeze forță de muncă din alte zone, antrenând-o în mișcări de tip navetă sau migrație temporară? Sau nu vor fi tentați să-și mute activitatea sau o parte dintre activități în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de activitate, în ciuda faptului că, la nivel general, cumulativ, efectele migrației continuă să fie pozitive. Situația este cu precădere aplicabilă în domeniul construcțiilor (pe de o parte, datorită cererii de persoane calificate în construcții, iar pe de altă parte, datorită tocmai migrației, care stimulează construcția de locuințe). Oferta pentru slujbele care presupun o calificare înaltă, în domenii cu o dinamică accentuată fac obiectul unei discuții ce a suscitat și suscită încă mult interes în migrația internațională. Alături de migrația pentru studii, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a acestor indivizi să nu beneficieze statul de origine (cel care plătește o parte sau întreaga școlarizare), ci statul de destinație. Discuția devine mai nuanțată dacă lucrurile sunt privite în perspectivă, pentru că, pe termen lung, plecările de acest tip afectează tocmai capacitatea de dezvoltare a societății de origine, lipsind-o de o parte din indivizii săi cei mai capabili. Efecte ale banilor trimiși din străinătate de migranți Banii trimiși din străinătate reprezintă unul dintre cele mai discutate și mai mediatizate efecte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lung o situație de dependență economică în raport cu sumele trimise în străinătate și, implicit, în raport cu fluctuațiile migrației (Kearney, 1986). Pe de altă parte, există autori care demonstrează că, și în condițiile orientării către consum, se manifestă un efect de multiplicare, indus tocmai de circulația banilor în economia respectivă (Durand et al., 1996). Este adevărat, în această situație adevărații beneficiari ai banilor trimiși din străinătate nu vor fi direct migranții, ci, indirect, cei ce furnizează/produc bunuri și servicii pe care migranții le
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
migrație este asociat cu un asemenea comportament și că există variații importante asociate ciclului migrației. Migrația pentru muncă cu o componentă preponderent clandestină și migrația pentru muncă în baza unui contract legal sunt asociate cu trimiterea banilor. În mod paradoxal, tocmai migrația către segmentul secundar al pieței forței de muncă a țării de destinație (slujbele mai prost plătite) este cea care antrenează sumele cele mai mari. Migrația definitivă, a celor înalt calificați, care se bucură de sprijinul țărilor de destinație, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de gândire și acțiune”(Bourdieu, 1974, p. 194). Habitusul se formează și se transmite în socializarea primară în cadrul familiei și mai puțin în socializarea secundară în cadrul școlii. Rolul școlii în reproducția socială și, prin aceasta, în prezervarea inegalităților sociale constă tocmai în aceea că selectează și valorizează în mod arbitrar habitusul specific claselor dominante, punând, astfel, într-o poziție de inferioritate (subordonare) cultura claselor de jos. Valorizarea exclusivă a culturii claselor dominante are ca rezultat faptul că elevii proveniți din clasele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
operațiile specifice acestuia; • evaluarea: evaluarea periodică a relevanței unei strategii, a unui plan, program sau proiect, a eficienței și impactului său, atât așteptat, cât și neașteptat, față de obiectivele declarate - evaluarea poate duce la modificări ale strategiei, planului, programului sau proiectului tocmai pentru că se concentrează asupra eficienței globale a acestuia. Tabelul 1. Monitorizarea și evaluarea în termeni comparativi Monitorizare Evaluare Ce? Informații de rutină privind implementarea Oferă o perspectivă mai profundă asupra efectelor generale De ce? Analiza situației curente, respectarea termenelor, indicatori de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Departamentul de Ordine și Siguranță Publică. Lipsa de coordonare între diferitele planuri de acțiune a fost extrem de evidentă în perioada de culegere a datelor. Spre exemplu, multe dintre instituțiile monitorizate nu erau conștiente de implicarea în implementarea obiectivelor PNAinc și, tocmai de aceea, au tratat cu o oarecare indiferență monitorizarea CASPIS. Cu câteva excepții, toate planurile de acțiune includ obiective specifice, care însă doar parțial sunt măsurabile și delimitate în timp. Astfel, din 24 de planuri de acțiune care vizează obiective
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
obiectivelor PNAinc la nivel național. În ceea ce privește subobiectivele PNAinc, majoritatea sunt vizate de programe/proiecte implementate la diferite niveluri. De menționat că șase subobiective fac notă distinctă, fiind implementate la toate nivelurile considerate (național, regional, județean, local, altele). Aceste subobiective sunt tocmai cele care au fost vizate de un număr mare de instituții, strategii, planuri de acțiune, programe și proiecte. Sistemul de implementare Pentru marea majoritate a programelor și proiectelor analizate, instituțiile guvernamentale au creat un sistem instituțional care să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
intervievate au, prin concepție, o orientare preponderent tehnică. În consecință, instituțiile sunt centrate pe realizarea activităților specifice, de natură tehnică, în timp ce efectele sociale ale măsurilor implementate sunt doar marginal luate în calcul. Esențial pentru implementarea cu succes a PNAinc este tocmai dezvoltarea capacității instituțiilor de a identifica, a evalua și a monitoriza efectele de natură socială ale propriilor activități relevante din perspectiva combaterii sărăciei și a promovării incluziunii sociale. Această concluzie se poate generaliza la nivelul tuturor acțiunilor de dezvoltare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
discută în spațiul românesc, Kolankiewicz (1996) aduce alte argumente privind Polonia etc. Așa cum remarcă Cuco i Giner (2000), acesta este unul dintre paradoxurile lumii contemporane: capitalul social relațional e privit ca punct de pornire al dezvoltării economice și politice, însă tocmai relațiile sunt cele care o pot și frâna atunci când conduc la expansiunea neobișnuită a „economiei darului” în detrimentul celei contractuale. Celelalte alegeri posibile erau „destul de importante”, „puțin importante”, „neimportante”. Mai mulți colegi (Gheorghe Socol, Mihai Surdu etc.) mi-au propus sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]