66,853 matches
-
acoliți care îl vor sprijini ulterior. După invazia israeliană a Libanului, Nasrallah se va alătura grupării Hezbollah, proaspăt formată la acel moment, ca o derivare a grupării Amal. În anul 1987, când se intaurează o relativă liniște în Liban, Nasrallah hotărăște să-și continue studiile. Așadar pleacă la Qom, în Iran, de unde va reveni în Liban doi ani mai târziu, la insistențele conducerii Hezbollah. Gruparea decide să-l trimită reprezentant la Teheran pentru a-l ține la distanță de procesul decizional
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
când se deplasa pe fundul mării. În momentul în care se opreau din orice motiv, tancurile aveau tendința să se afunde în nisip. Obstacolele submarine - șanțuri sau stânci de mari dimensiuni - puteau stopa înaintarea tancurilor. Din acest motiv s-a hotărât ca lansarea tancurilor la apă să se facă în timpul fluxului, ceea ce ar fi permis ca blindatele împotmolite să fie recuperate în timpul refluxului. Tancurile submersibile fuseseră proiectate să funcționeze până la o adâncime de 15 m. "Kriegsmarine" făcuse planuri pentru folosirea a
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la capăt. După seria de bombardamente strategice asupra orașelor britanice din septembrie 1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde o atenție tot mai mare atacului împotriva Uniunii Sovietice, iar "Seelöwe" a căzut în desuetudine, fără să se
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim]], căminul familiei lui [[Winston Churchill]], urma să fie folosit ca sediu central al guvernului militar german de ocupație. David Lampe susține în cartea sa „The Last Ditch” că germanii doreau doar să ocupe sudul Angliei și că
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
mult la ajutorul acestuia. Al-Mu'tasim a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din califat, după ce a fost numit guvernator al Egiptului și al Siriei, în 828. Acesta a fost și motivul pentru care al-Ma'mun s-a hotărât să renunțe la ideea de a-l numi pe fiul său, al-Abbas ca succesor, numindu-l în schimb pe al-Mu'tasim. Astfel, al-Mu'tasim s-a remarcat încă dinainte de a deveni calif, prin personalitatea să puternică și dominantă. Al-Mu'tasim
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
a geologiei, ce se ocupă cu legile fizice, care prezidă schimbările operate în forma superficială a Pamântului” și Grigore Antipa ca „știința bunei gospodăriri a planetei noastre și a biosferei”. Principalele tipuri de amenințări asupra geodiversității provin din acțiuni nesăbuite hotărâte din interese sectoriale și pe termen scurt, neținând cont de ansamblul parametrilor geologici, pedologici, hidrologici, ecologici, biologici și economici pe termen lung (gestionarea rațională a resurselor și reducerea riscurilor, mai cunoscută ca „dezvoltare durabilă”). Astfel de amenințări pot fi (Gray
Geodiversitate () [Corola-website/Science/331250_a_332579]
-
buletin al lui Sandu Tudor) Procesul va începe la 29 octombrie 1958. De fapt va fi unul formal și cu ușile închise. Întregul grup de la Antim va fi condamnat la închisoare în urma sumbrei Sentințe numărul 125 din 8 noiembrie 1958, hotărîtă de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară - Colegiul de Fond. Dosarul 2164/1958 se închide în ședința din 29 octombrie 1958, cînd inculpații, sunt acuzați, în majoritate, de „crimă de uneltire contra ordinei sociale și pentru crima de
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
și au ajuns în California. Istoricii au descris episodul drept una din cele mai mari tragedii din istoria Californiei și, în general, a colonizării vestului. În deceniul 1840-1850 Statele Unite au cunoscut o creștere remarcabilă a numărului de pionieri, persoane care hotărau să-și lase casele din est pentru a se stabili în Oregon și în California. Unii dintre ei, ca și Patrick Breen, vedeau California ca un loc în care ar fi fost liberi să trăiască într-un mediu cultural complet
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
și a unui râu ale cărui ape crescuseră din cauza ploilor, dar Tamsen Donner îi scria unei prietene din Springfield: „În realitate, chiar dacă nu am trecut printr-o experiență mai rea decât aceasta, problema cea mai mare a fost să ne hotărâm să plecăm.” De-a lungul drumului s-au alăturat caravanei alte familii. O văduvă, Levinah Murphy, care era capul unei familii compuse din treisprezece persoane, printre care cei cinci fii adolescenți și cele două fiice cu respectivele familii. Familia Eddy
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
că a găsit un traseu nou, mai bun pentru a ajunge în California și că îi va aștepta la Fort Bridger, pentru a-i călăuzi pe noua scurtătură. Ajunși la râul Little Sandy, cea mai mare parte a caravanei a hotărât să urmeze vechiul traseu, care trecea pe la Fort Hall. Un grup mai mic a ales să meargă la Fort Bridger și avea nevoie de un conducător. Majoritatea bărbaților grupului erau tineri emigranți europeni și nu erau considerați potriviți pentru acest
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a întors călare doar pentru a le indica direcția de urmat. Stanton și Pike s-au oprit pentru a se odihni, iar Reed s-a întors la grup la patru zile după ce grupul plecase. Fără călăuza promisă, expediția trebuia să hotărască dacă să se întoarcă pe traseul tradițional, să urmeze traseul făcut de grupul Harlan-Young, s-au să-și croiască propriul traseu în direcția indicată de Hastings. La îndemnul lui Reed, au ales să urmeze traseul lui Hastings. Înaintau acum cu
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
cu biciul un bou al căruțașului lui Reed, Milt Eliot. Când Reed a intervenit, Snyder a ridicat biciul la el; Reed a răspuns lovindu-l mortal cu un cuțit. În acea seară, martorii celor întâmplate s-au reunit pentru a hotărî ce era de făcut; legile Statelor Unite nu se puteau aplica, deoarece se aflau dincolo de cumpăna apelor (care se găsea atunci pe teritoriul mexican), iar în cadrul caravanelor de multe ori se practica justiție sumară. George Donner, conducătorul expediției se afla la
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de foame, membrii expediției Donner au crezut că ce a fost mai rău trecuse. Suportaseră mai mult decât majoritatea emigranților.” Confruntându-se cu o ultimă încercare, printr-o zonă descrisă ca fiind mai dificilă decât Munții Wasatch, grupul trebuia să hotărască dacă să meargă înainte sau să se oprească pentru a-și odihni animalele rămase. În acele zile, William Pike a fost ucis accidental de William Foster, în timp ce acesta din urmă își încărca arma. Acest fapt a decis probabil pentru ei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
s-au pregătit de plecare. Lângă lacul Truckee au rămas cinci persoane: doamna Murphy cu fiul său, Keseberg și micuții Eddy și Foster. Când a aflat că în curând trebuie să sosească o a treia echipă de salvare, Tamsen a hotărât să rămână cu soțul ei; le-a păstrat cu ea și pe fiicele lor Eliza, Georgia și Frances. Drumul de întoarcere spre Bear Valley a fost foarte lent; la un moment dat Reed a trimis doi oameni la primul depozit
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ei, în California. Dar cei doi au dus fetițele până lângă lacul Truckee și le-au abandonat acolo. Astfel după câteva zile au reușit să-l ajungă din urmă pe Reed. Câteva zile mai târziu Clark și Trudeau s-au hotărât să plece împreună; când le-au descoperit pe fetițe lângă lacul Truckee, s-au întors la tabăra de la torentul Adler, pentru a o informa pe Tamsen de cele întâmplate. William Foster și William Eddy, amândoi supraviețuitori ai grupului plecat cu
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodata compania femeilor și nu s-a căsătorit niciodată. Obsesia lui Carol al XII-lea
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
facă rugăciuni de două ori pe zi. Totuși, comportamentul său de adolescent zurbagiu a scandalizat Stockholmul. Desi s-a presupus că se va institui o regență până când tânărul rege va împlini 18 ani, curând s-a constatat că acesta era hotărât să conducă efectiv. Spre groaza suedezilor iubitori de libertate, s-a autoîncoronat public la vârsta de 15 ani. Pradă unor noi excese, Carol bea până cădea lat sau tăia cu sabia capetele oilor vii până când coridoarele palatului se umpleau de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
tăia cu sabia capetele oilor vii până când coridoarele palatului se umpleau de sânge. Cu apetitul alimentat de zvonurile despre netrebnicia regelui imberb, suveranii din Danemarca, Saxonia-Polonia și Rusia au conspirat spre a profita de situație. Toate cele trei țări au hotărât să invadeze Suedia în același timp și să împartă prada. Marele război nordic a început în 1700 cu spectaculoasa victorie a regelui Carol al XII-lea al Suediei asupra țarului Petru cel Mare al Rusiei la Narva, oraș baltic de
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
o epidemie de „orbire albă” instantă. Primii afectați sunt puși în carantină de către autorități într-un spital de boli mintale abandonat unde nou creata "societate a orbilor" se destramă repede. Infractorii și cei puternic fizic îi jefuiesc pe cei slabi, hotărându-le rațiile de alimente și comițând acte oribile. Există, totuși, un martor ocular al acestui coșmar. O femeie a cărei vedere nu a fost afectată de epidemie își însoțește soțul orb în carantină. Acolo, păstrându-și secretul că poate vedea
Alb orbitor (film) () [Corola-website/Science/331311_a_332640]
-
de lucrări. Aici, în colecția de artă se regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară (lunca Siretului, Dobrogea, Nicorești, Agapia etc) și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase în 1914 la Viforâta. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale
Casa - Atelier „Gheorghe Petrașcu” () [Corola-website/Science/331335_a_332664]
-
7 texani s-au dus în Sân Antonio, Texas chiar după ce au evadat. Realizând că fug fără a avea niciun ban la ei, au jefuit un Radio Shack în Pearland, Texas în Greater Houston ziua următoare, pe 14 Decembrie. Au hotărât să jefuiască un magazin cu articole de sport Oshman, în apropiere de Irving, Texas. Pe 24 Decembrie 2000, au jefuit magazinul, au legat și redus la tăcere tot personalul magazinului și au furat cel putin 40 de seturi de muniție
Cei șapte texani () [Corola-website/Science/331394_a_332723]
-
name="Bucuța 10/1935 127-141">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, pp. 127, 141.</ref> În octombrie 1893 romanul nu era terminat, autorul nefiind hotărât dacă să-i căsătorească sau nu pe Sașa Comăneșteanu și pe Matei Damian și solicitând sfatul lui Titu Maiorescu.<ref name="Bucuța 11/1935 299-300">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
a scris în proză, cinci povestiri, "„care l-au făcut pe Baratânschi să necheze și să dea din copite”". În aprilie 1831, poetul citește la Moscova aceste povestiri lui M. P. Pogodin. Pentru a deruta cenzura personală a țarului, Pușkin a hotărât să publice povestirile anonim, dând drept autor un nume fals, pe „răposatul Belkin”. Pușkin a alăturat acestui ciclu de povestiri prefața intitulată „Cuvântul editorului”, scrisă în vara anului 1831. Înainte de a trimite povestirile la tipar, Pușkin a schimbat ordinea lor
Povestirile răposatului Ivan Petrovici Belkin () [Corola-website/Science/334095_a_335424]
-
1572 că mitropolit al Moldovei. El a rămas în scaun și în timpul domniei lui Petru Șchiopul (1574-1577), nepărăsindu-și misiunea nici în timpul domniei efemere a lui Ioan Potcoava (noiembrie - decembrie 1577), care uzurpase tronul. După alungarea uzurpatorului, Petru Șchiopul a hotărât scoaterea din scaun a mitropolitului compromis și l-a readus pe mitropolitul Teofan. Grigore Ureche descrie laconic această schimbare de mitropolit: „Pre acéia vréme Patru vodă déde mitropoliia lui Theofan mitropolitul, cârile la Ion vodă o lașase și fugise prin
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
și statele musulmane din Africa de Nord. În anul 1500, orașul, inițial parte al unui sultanat tuareg, a fost cucerit de către Imperiul Songhai. La scurt timp după acest eveniment, în anul 1515, conducătorul noului imperiu din aceea perioadă, Askia Mohammad I, a hotărât construirea unei mari moschei în acest important punct comercial. Moscheea a fost construită în stil sudano-sahelian, caracterizat prin folosirea ca materiale principale a lemnului și argilei. Arhitecții tuaregi au construit edificiul după ce au învățat noi tehnici și s-au documentat
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]