7,219 matches
-
Cornel Ungureanu, care i-a și scris pe coperta a patra la volum, i-a și dat un premiu. Îi e teamă că s-ar putea să nu se Întâmple așa, că n-o să fie recunoscut: Îi vine să intre Înăuntru, să Închidă ușa librăriei, să-i lase să treacă. Dar Își dă seama c-a fost deja zărit, așa că așteaptă, mai aprinde o țigară. Cei trei sunt la doar zece metri, În șir indian: Ungureanul-Manolescul-Necunoscutul. Ungureanu conduce căci, timișorean fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Bej, du-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-a snopit pe bietul meu prieten. L-a bătut ca la arest, să nu lase urme. Dacă urla de durere, Îl lovea și mai tare. Cam jumătate de oră de tortură. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
loc pe un șezlong de bambus, s-a dus, cică, să-mi prepare ceva de băut, n-a mai venit. Am stat acolo, vrăjit de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mă spre vestiarul fetelor, un etaj mai jos, În spate, lângă budă. Mă piș mai Întâi, clătinându-mă. Apoi bat la ușa vestiarului. Mi se deschide. Mai Întâi, Întredeschide. Prin crăpătură, chipul binevoitor al lui Leac. Mă lasă să intru. Înăuntru, Încă trei bărbați, palizi, ghemuiți În jurul unei oglinzi așezate orizontal pe un taburet. Aplecat peste oglindă, tocând cu o cartelă de telefon praful alb, Adelin, patronul stabilimentului, peștele sufletist, traficantul de cocaină generos cu prietenii, exportatorul de dansatoare În Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altceva. Mă uitam după Leac, stătuse cu Adelin pe lângă bar, acum dispăruseră amândoi. Lipseau deja de câteva minute bune, am intrat În panică, am aruncat-o de pe mine pe Viviana, am coborât spre vestiar, am bătut la ușă, erau amândoi Înăuntru, Leac și cu Adelin, hohotind. Nu mi-au zis nimic, mi-au arătat doar oglinda, Îmi mai rămăsese ceva acolo, mai bine de-o linie. Îmi bătea inima al dracului de tare, simțeam că mă sufoc. M-am aplecat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
picioare, era un pic băut, se clătina zâmbind binevoitor. I-a invitat pe polițiști să intre, să ia loc, civilul l-a rugat să iasă pe terasă. - E cam frig afară, a răspuns prietenul nostru, de ce nu vreți să rămânem Înăuntru? Inspectorul a clătinat din cap, ne-a privit câteva clipe pe toți, a ridicat din sprâncene, apoi a ieșit pe terasă. Până să-l urmeze Leac Își aprinsese deja o țigară. Noi amuțiserăm, Încercam să privim prin geamul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe alee, prima nu nimerește, a doua nu mai apucă s-o arunce, Îi sărim eu și vânjosul de Adelin În spate. Se liniștește greu, Îl ducem Înăuntru, mai rămânem câteva ore, ne facem praf. Dar punem la cale răzbunarea. CAPITOLUL XVII. ÎN CARE DOI MEMBRI AI C.A. FAC O REPETIȚIE GENERALĂ Când am ajuns acasă le-am povestit și celorlalți despre descoperirea noastră. Cătă, care remarcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită de ochi, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu ajuns, pe scări, de Lucian. — Merg și eu cu tine... Aveau să răzbată greu prin tăcerea tenebroasă, alarmați, neregăsind pașii, puterile. Lucian rămase în fața cantinei, neputând continua, așteptându-l pe cel care intrase înăuntru să reapară. Lucian apucase de-acum să se dezvăluie. Reveniți în fața institutului, au văzut-o pe Vera Manole, venită să-și conducă soțul sau pur și simplu să mai sporovăiască cu unul sau altul înainte de încolonarea manifestanților. Lucian se bâlbâi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
La ce? Pfuuh, las’ că văd eu. Am Întins blănurile peste sulițe, Încropind un fel de acoperiș, după care am netezit nisipul de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu un vagon de tren numai că-i ceva mai scurtă și n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bunăvoință? Atunci să ne Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbă de multe ori la viața mea, dar asta n-a avut niciodată asemenea urmări asupra mea.“ „Ba, după cîte văd“ - zice Luke „aveți o sticlă plină cu astfel de vorbe pe masă, În fața voastră.“ Bine, și-atunci am intrat Înăuntru și, ce să-ți mai spun, ședea drept la masă, uite-așa, cu sticla de rachiu În față și se pregătea să-și toarne În pahar. Ei, și să știi că, dacă privirea ar putea ucide, atunci am fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
gînd să fac.“ Ei, și-am pornit-o spre spălătorie. Era aproape, la cîteva străzi mai Încolo de spital, la colțul unei case vechi și mici din cărămidă, și cînd am ajuns i-am văzut, firește, pe cei doi chinezi Înăuntru, călcau rufe cît Îi țineau puterile. „Asta trebuie să fie“ - am zis. „Da, da, asta e, chiar asta e“ - a zis Luke. Așa că am intrat toți și unul din chinezi l-a Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier: sorry, do you have tickets in this compartment? Pekinezii mă fixează neimpresionați. O tânără din grup se hotărăște să mă repeadă: zi pa rumanești ci vrei! Până să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe jumătate putredă și multe altele neterminate sau hârbuite. Numai la Lisabona și la Botoșani ce mai exista un muzeu al trăsurilor. La etaj îmi înjghebasem o crescătorie de porumbei. Într-o duminică, era ziua bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
murea madam Istrate când vedea că mai coboară un nepot încărcat cu catrafuse de sus. Am ajuns pe la opt seara. Tanti Mizi a țipat ca din gură de șarpe: - Clemanza, a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tras după ea ușa de la secretariat. Problema e că se închide automat. - Și ce-i cu asta? se miră olteanul cu părul vâlvoi și mâna dreaptă ridicată spre lustră. - Păi acolo sunt toate formularele de examen, iar cheile sau rămas înăuntru. Acolo e și frigiderul cu înghețata de vanilie pe care ați cerut-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri și castronașe cu salată de vinete, de roșii, de boeuf, de castraveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am înțeles, acum îl trimit pe tatăl lui Sălcioiu să rezolve. Dintr-o sală iese o gogonea - e profesoara de tehnologie a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia! Fac criză de spasmofilie dacă nu beau ceva de roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap pătrat avea motivele lui să graseieze. Deci nu era total nebun. Am intrat într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se ridică însă imediat și se aruncă înainte decis să treacă peste orice obstacol i s-ar fi înălțat în față. Înjunghiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era doar negru. Muci! Frate, scuze frate, să mor eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]