8,189 matches
-
forță (Amos, 7: 10 sq.) sau de către profetul însuși când el consideră că și-a ratat misiunea (îs., 8: 16-18). Toți marii profeți sunt sincer și pasionat convinși de autenticitatea vocației lor și de urgența mesajului lor. Ei nu se îndoiesc deloc de faptul că proclamă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au simțit mâna lui Iahve ori spiritul său (ruah)1* punându-li-se pe creștet. Posesia divină se manifestă uneori prin extaz, deși exaltarea ori transa extatică nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
G. Fohrer, Die symbolische Handlungen cler Propheten. 23 Cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 271. 24 Oracolele de restaurare și de fecunditate paradisiacă, ce încheie cartea (9: 11-15) contrastează atât de puternic cu condamnarea de atâtea ori repetată, încât te poți îndoi de autenticitatea lor: cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 280: totuși, G. von Rad le consideră drept autentice, Old Testament Theology, II, p. 138. Religia lui Israel în epoca regilor și a profeților câtorva din aluziile care se găsesc în textul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
periodic pentru rugăciuni, imnuri și predici. Dar distrugerea Templului reamintea dispariția națiunii. De aceea rugăciunea pentru restaurarea independenței naționale era inseparabil legată de rugăciunea pentru reconstruirea Templului 33. Au fost mulți aceia care, la Ierusalim ori în exil, s-au îndoit de puterea lui Iahve și i-au adoptat pe zeii cuceritorilor. Unii s-au îndoit chiar de existenta lui Iahve. Dar pentru alții, catastrofa era dovada supremă a mâniei Domnului, neobosit prezisă de către profeți. A existat o reacție plină de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pentru restaurarea independenței naționale era inseparabil legată de rugăciunea pentru reconstruirea Templului 33. Au fost mulți aceia care, la Ierusalim ori în exil, s-au îndoit de puterea lui Iahve și i-au adoptat pe zeii cuceritorilor. Unii s-au îndoit chiar de existenta lui Iahve. Dar pentru alții, catastrofa era dovada supremă a mâniei Domnului, neobosit prezisă de către profeți. A existat o reacție plină de indignare împotriva "profeților optimiști". Dimpotrivă, marii profeți ai 30 Ve/. I mai ales Ieremia l
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Caraion și literatura Satanei în Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination, dar ezitările cu privire la intențiile, reacțiile, modul de a gândi și de a acționa se mențin: "E atât de monstruos, nedrept și incredibil că-ți vine să te îndoiești. Și dacă nu-i adevărat? Unde-i nota în care Caraion anunța "autoritățile" despre acel manuscris?", ibidem. 187 "Pentru accentele puse pe luciditate, pentru causticitatea și nervul său polemic, pentru latențele și lava de pamfletar, pentru prestigiul dat de el
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a se mai gîndi la cele literare ale poetului. Cît despre Catinca (profesoară de lucru manual, care a avut, împreună cu elevele ei, cîteva expoziții reușite, apreciate laudativ în presa locală) și Virginia, ele îl compătimeau, desigur, pe „bolnavul familiei”, mă îndoiesc însă că aveau și înțelegere pentru munca lui. îl judecau, probabil, exclusiv cu inima, uimite sau îngrijorate. Dar cei doi frați, Ioan (Eugen) și Constantin, amîndoi juriști? Unul, da; unul - nu. Cel mic, Constantin Vasiliu-Langa, a fost, înainte de Agatha, protectorul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
data 1904, „Marguerite” ar putea fi luat drept compunerea unui autor din prima jumătate a veacului precedent, în cel mai fericit caz a unui Alecsandri tînăr. Iată-l: „Floricică albă-n foaie/Ceai crescut lîngă izvor,/ Oare jalea mea te-ndoaie/ Cînd mă plîng eu florilor?// Cînd te-am sărutat eu, floare/ Albă și nevinovată,/ De ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim noi acum. Pentru noi, linia împletită care despărțea grafic cele două poeme desparte două epoci literare. Mă îndoiesc însă că, celor din 1904, contrastul dintre „Marguerite” și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din topor”, care, ce-i drept, la numai șapte ani de la răscoalele din 1907, suna sinistru. Față în față Mă îndoiesc că au mai fost puse față în față „Cubul negru” de Bacovia și schița (tot un poem în proză) „Bunul meu amic” de N. Pora, publicată cu doi ani înainte în „Almanahul «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1913”. Ambele încep
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
paranteză fie spus, țin seminarii de literatură, dar nici unul dintre studenți nu m-a întrebat vreodată ce „curs” aveau „galbînul și paraua” din „istoria” lui Alecsandri. Sau banii de care vorbește Maiorescu în Jurnal și Epistolar. Fără cunoștințe monetare, mă îndoiesc că cineva poate să înțeleagă fabulosul din enumerarea făcută de Caragiale în „Norocul culegătorului”: „Poli, galbeni, patace, franci, băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000!” 2). Poezia lui Bacovia din care am citat a apărut în 1914
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește n zare plopul/ Ca un mîndru voievod” - G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri albe/ în adîncul clar de lună” - Constantin Mironescu), elasticitatea („Se-ndoaie coapsa plopului pe culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crîșme. Scrisul e fixare a „inspirației”: „Cu un creion de grafit, culoarea gri, sau plumb, am transpus cîteva momente aici [într-un local aglomerat - n. m.]; am plecat să continui într-alt loc, mai favorabil, o inspirație poetică”6). Mă îndoiesc că a scris vreodată ușor, deși, în „Dintr-un text comun”, lasă să se înțeleagă că a avut și astfel de perioade: „e mult, e un timp de cînd n-am mai scris nici cîteva sute de pagini”7). Asta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
muriră/ Flori de gherghine în vînt;/ Vise în stoluri răsfiră/ Pale tristeți pe mormînt”8). Despre plumb Plumb e un titlu norocos, care a contribuit la individualizarea unei cariere literare. Exagerînd doar puțin, aș spune: a și salvat-o. Mă îndoiesc că situația lui Bacovia în cadrul poeziei romînești ar fi fost aceeași dacă își intitula volumul de debut Ego, cum intenționase, sau altminteri. Titlul de Plumb l-a dat el ori l-au dat cei care i-au îngrijit cartea pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe vestmîntul,/ Și părul i-l smulge/ Și-n văi îl aruncă”. (ib., p. 145) 9.Vieți paralele, Traducere de N.I. Barbu, Ed. Științifică, 1960, p. 82. 10. Ibidem, p. 83
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suplimentară de protecție recomandă bandajul cu trandafiri: „Adă roze pe tine să le pun”! De la strofă la strofă, tonul adresării se schimbă: alarmă, compătimire, exasperare. Ce reacții îi provoacă „iubitei” știrea sa, poetul nu spune: e șocată, crede sau se îndoiește? S ar părea că asta face: se îndoiește. Altminteri, accentele lui persuasive („Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”/ „E miros de cadavre, iubito,”/ „Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”) nu și-ar avea rostul. Dacă i-a mai rămas un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
roze pe tine să le pun”! De la strofă la strofă, tonul adresării se schimbă: alarmă, compătimire, exasperare. Ce reacții îi provoacă „iubitei” știrea sa, poetul nu spune: e șocată, crede sau se îndoiește? S ar părea că asta face: se îndoiește. Altminteri, accentele lui persuasive („Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”/ „E miros de cadavre, iubito,”/ „Sunt cîțiva morți în oraș, iubito,”) nu și-ar avea rostul. Dacă i-a mai rămas un gram de luciditate, ea ar putea să se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
promisiuni amăgitoare”, - deloc. Ca orice sedentar avea totuși, din cînd în cînd, nostalgia călătoriilor. Fapt surprinzător, privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele. Ieri l-am recitit ca să văd dacă există în opera sa cuvîntul „noroc”, un cuvînt eminescian. în poezie nu-i, iar în proză se întîlnește o singură dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai de „meteo sensibilitate”. Chiar după a doua și a treia cernere, mai găsesc încă destule fișe pe care, recitindu-le, regret că nu le-am fructificat în compoziția paginilor evocatoare din primul volum al Dosarului. Știind
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
premii literare și fusese director de reviste! „Concesie” înseamnă, se știe, „privilegiu”, „favoare”. Și o precizare: casa de pe Băncii era a surorii sale Ecaterina, nu a sa. Munca în redacții m-a învățat, între altele, un lucru elementar: să mă îndoiesc de exactitatea oricărei liste de prezențe la viitoare manifestări culturale, gen „vor participa”, și s-o compar cu cea de după ce evenimentul a avut loc. Mai mici sau mai mari, întotdeauna sînt diferențe. De aceea, citind în „Ateneul literar” (1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în paradis,/Figurativi?/ Sau cine-ați fi?” Bacovia devine contemporan odată cu creșterea gradului de luciditate în rîndurile societății romînești. în deceniul al patrulea, de pildă, mai mulți intelectuali simt (chiar dacă nu și-au declarat niciodată simpatia față de poet) bacovian. Mă îndoiesc (ca să dau un exemplu) că Jeni Acterian recunoaște undeva vreo influență a autorului „Lacustrei” asupra sa. Și totuși unele pagini din jurnalul ei dovedesc un fel similar de a percepe viața: „Ce blestemat lucru e imposibilitatea asta fizică de a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a dezavuat? Singurul lucru sigur e că, publicistic, tăcerea lui „a omorît” interesul față de ele. Și astfel, perioade destul de lungi, a fost „lăsat în secret”, ceea ce înseamnă uitat. Am impresia că n-am fost suficient de convingător cînd m-am îndoit (v. Dosarul Bacovia, II, p. 92 și 491) de valabilitatea acestei fraze a d-lui Nicolae Manolescu, deseori citată: „Dintre poeții romîni, Bacovia e singurul care s-a coborît în infern”. O metaforă ingenioasă, fără îndoială. Sună într-atît de extraordinar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
masca scăderile; în poezie „încărcătura” atrage atenția asupra lor. „Am vorbit cu un tînăr despre amurguri de toamnă”, scrie Bacovia în „Dintr-un text comun”. O discuție similară mai poate avea loc astăzi? Mai au, oare, amurgurile spectatori? Mă cam îndoiesc: despre natură vorbim și scriem din ce în ce mai rar. Dacă, de pildă, aș încerca să repet gestul lui Ion Pillat de a alcătui o Antologie a toamnei, nu cred că aș găsi printre contemporani zeci de poeți cu cîte una-două sau trei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr.2, februarie 1985, p. 10) Sau ar trebui să-i explic operațiunile intelectuale care intră în ceea ce Bacovia numea ,,muncă de visător’’, munca literară, chinuitoare, eroică, în mai mult de un caz, cum o arată jurnalele unor scriitori. Mă îndoiesc însă că atare noțiuni pot fi asimilate de cineva a cărui minte e dominată de prejudecata că ,,adevărata muncă’’ e șoferia: Pe vremea războiului din Iugoslavia am fost acolo cu camionul...’’ Avea ,,5 bucăți’’. Mie însă, chiar și cînd atinge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de concentrare. Unele din gesturile lui Bacovia receptate ca fiind ciudate se întîlnesc, neașteptat, la inși din altă generație și din altă țară: de pildă, aversiunea față de oglinzi. Dincolo de surpriza similitudinii, faptul vine să-i probeze autenticitatea. Eu m-am îndoit o vreme că Bacovia, autorul „Poemei în oglindă”, a putut într-un anumit moment să urască oglinzile, nemaivoind să se privească în ele. Argumentul meu era simplu: cînd credem că nu arătăm bine, ne cercetăm și mai asiduu chipul în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care o proiectează și în trecut, asupra manifestărilor ei ca tovarășă de viață a poetului. Știe însă cineva cum a fost într-adevăr ca soție? Acest lucru nu se poate deduce exact nici din memoriile, nici din poezia ei. Mă îndoiesc totuși că în viața casnică era la fel de afectată ca în literatură. Oricum, cred că Bacovia n-ar fi dus-o mai bine cu nimeni altcineva. Răbdătoare și respectuoasă, ea i-a înțeles „patima”, l-a „monitorizat” și l-a susținut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]