7,890 matches
-
Nici "ordine" prin ierarhii n-am prea făcut. Judecățile mele nu sunt parte a unei campanii ori a unui program. Ele nu vin din opțiunea pentru o direcție, pentru vreo generație sau pentru vreo școală. Partea bună (dacă mi-e îngăduită o astfel de consolare) e că n-am prejudecăți, nu dau "bonusuri" pentru orientare sau apartenență. Tot ce-mi pretind e o "dare de seamă" corectă (în opinia mea, se-nțelege) asupra unor cărți sau autori. Se mai întâmplă, desigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-a fost furios, Rimbaud, nu, Eminescu, nu, ca să mă refer la doar câțiva mari furioși ai lumii literare din toate timpurile? Au fost. Noi, în cea mai mare parte, n-am fost furioși? Am fost, cât ni s-a îngăduit. Cei ce vin au însă un altfel de furie care vine din ignoranța sau condescendența, mai degrabă, asumată față de cei de dinaintea lor, scriind, în cele mai multe cazuri, în replică, dar și calchiindu-se reciproc. Cei ce se desprind recurg la formulele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un moment dat, pe fascinația structuralismului. Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
temperamentul auctorial, ca și de. caracter. Oricât de "cuminte" te-ai fi străduit să fii în anii '50 ai debutului meu, tot nu puteai scăpa de invectivele ideologice, presupunând că n-ai cedat celor mai rudimentare clișee. Pentru că mi-am îngăduit să public o recenzie, cred că singura apărută pe atunci în țară, la volumul "Din lirica universală" al lui Lucian Blaga, în 1957, în revista "Steaua", precum și câteva poezii cu o minimă degajare față de standardele zilei, în același mensual clujean
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unui foarte cunoscut critic, l-am numit pe Nicolae Manolescu, cum că el rămâne pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane. Argumentul adus: scriitorii nu prea se citesc unii pe alții! Eu unul îmi îngădui a-i da dreptate lui Baudelaire, conform căruia cel mai bun critic de poezie n-ar putea fi decât poetul. Intr-adevăr, nu are acesta "organul" cel mai specializat, nasul cel mai fin pentru creația lirică, nu dispune de-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
societate inedit. Am refuzat ideea de istorie literară de autor. Respingem cu aceeași decizie pripită critica având ca obiectiv producția literară în mers, critică propriu-zisă, făcând grimase pentru că ar fi "impresionistă", "foiletonistă", pentru că face loc detestabilului "scris frumos", pentru că-și îngăduie a apela gest scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câțiva aleși scapă de lăcomia ei devoratoare. În ce mă privește, am ocolit mereu integrarea în generație, făcând o figură de "disident". Mărturisesc că nu mi-a fost tocmai ușor. Am căpătat însă un sentiment al libertății ce mi-a îngăduit să am o privire mai largă asupra scriitorilor din preajmă, o anume detașare temporală cred că favorabilă comentării lor. Iar poezia mea, bună-rea cum o fi, nu prea seamănă cu ceea ce avea trecere pe piața literară nici în 1960, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu se uita că, pe vremea liceirii mele, Blaga și Barbu, recent "reabilitați", nu figurau încă în manuale, severea, acestea, cu decadentismul avangardelor literare. A-i ceti din cărți împrumutate și ediții antebelice, era o mare ispravă. Și mi-o îngăduiam. La facultate, semețindu-mă și luând drept pierdere de timp lectura autohtonilor ori învățarea limbii ruse, neplăcându-mi nici mărginirea, strigătoare la cer, a profilor ieșeni de istoria literaturii (cu excepția lui Ioan Constantinescu), mărunți, grobieni, ventilatori de clișee realist-socializde, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul în definiția predicatului, și viceversa, ni-i îngăduit să afirmăm despre dânsa că... ratează. Omul ratează. Rața rațează, iar rățoiul... se rățoiește. De unde concluzia, lesne de tras de ea, că, posedând ț la purtător, dispunând de sedilă unde trebuie, nu le-a ratat chiar pe toate celea... confratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ratat în junețe, voiajele formatoare. Iaca, le implementez acum, la vârstă matură. Obținând manu militari, prin șuturi bine trase în popoul cui trebuie, lectoratele din Nancy și Strasbourg, nu mai era o dificultate majoră accesul la viza Schengen. Finanțele îmi îngăduiau să execut în vacanțele universitare, scoborâri multiple în Italia, Spania și Portugalia, urcușuri în Anglia și Benelux, câteva incursiuni rapide peste Rin (că expediția de două luni din Pakistan și India nu o mai arunc pe cântar). Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu Banca Internațională a religiilor, dă ortul Necuratului cu rezidentul Vasile Văcariu, papă conturile nea Nicului din băncile helvete, viitor de aur țerii pregătind. Tragi-comedia continuă. Noutatea ar fi că o putem analiza și-n scris: ceea ce nu prea ne îngăduim în Epoca Daurită. De ce crezi că în tot ce facem, mai ales în ultimii ani, plecăm în toate discuțiile noastre de la literatură și ajungem la politică? Nu e oare un semn de schizofrenie? Sau ce semn o fi ăsta? Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Noi ne uităm la politicieni ca la niște mari comici ai ecranului, Blandiana când își face singură cumpărăturile e luată de precupețe drept cântăreață de muzică populară, iar Ducesa de Guermantes, când avea oameni ai politicului la masă, nu le îngăduia să atace alt subiect decât literatura, cu scriitorii necomentând decât trebile cetății. Așa debanaliza dânsa cele două topici cuversaționale, smulgându-le uzului excesiv al specialiștilor, al meseriașilor. Zi-mi o întrebare la care ți-ar fi plăcut să răspunzi. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ale acestor ani? Toate mi s-au întâmplat în viață până acum ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tare trist și dureros. Noi acasă am fost zece copii dar niciodată n-am avut pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici copiii mei nu prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va Îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va Îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pom de Crăciun sau vreo jucărie. Și nici copiii mei nu prea au avut. Astăzi toate s-au schimbat. Oare se va pierde totul? Va Îngădui să dispară această poveste adevărată cu nașterea Pruncului Iisus? Eu nu cred că va Îngădui Domnul să dispară Adevărul Adevărat. Prea au luat locul alte maimuțăreli le-aș putea spune, vă rog să mă iertați că mă exprim așa! Cred că de aceea adevărații creștini nu mai deschid ușa la așa-ziși colindători ca să le
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că nu pot intra. Intram. Slujba se ține de greci și ruși Împreună cu patriarhul Ierusalimului. Toată slujba este ținută În limbă străină (greacăă și altele. Pe noi, românii, de câțiva ani nu ne primesc. Am Înțeles că grecii nu ne Îngăduie din cauză că ai noștri au ridicat un nou așezământ românesc la Ierihon, ca atunci când vor veni pelerinii români să-i poată găzdui acolo, la românii ortodocși. Au făcut o biserică frumoasă și o clădire În curtea bisericii, alăturat. Biserica se apropia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și sacru. Tot ce vezi, tot ce te Înconjoară parcă-ți vorbesc de sfințenie, de ceva tainic și sacru. Biserica de pe acest munte este de vis. Ceva ce nu poți descrie. Mă străduiesc s-o descriu cât Îmi va fi Îngăduit și ajutată de Duhul lui Dumnezeu. Când intri În ea Îți atrage privirea cupola care este foarte mare și luminoasă. Pe un fond galben de aur ce strălucește vezi Chipul Mântuitorului Îmbrăcat În veșmânt alb deosebit, nu-ți mai vine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai saturi de privit. Mai sunt multe de privit și admirat dar timpul ne grăbește parcă. Noi nu ne mai săturăm de privit și puțin timp ne Îngăduie să ne rugăm În taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea În biserică este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Fiecare se grăbește să se așeze la rând ca să ajungă și la ea ca să se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a contat și milă i-a fost. Mergând prin Pustiul Hozevei spre Peștera Sf. Ioan Iacob Românul am văzut și Muntele Ispitirii. Este foarte Înalt și abrupt. Cu mare anevoie se urcă pe munte. Era spre seară și nu se Îngăduia urcarea pe munte. Este foarte pietros, stâncos și chiar periculos. M-a dus gândul la Domnul Iisus cât a suferit acolo, În pustiul arzător fără pic de vegetație, fără apă. Soarele dogorea, caniculă mare. Și nici gura să o uzi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am trăit. Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost Îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să Împart la toți acest sentiment de bucurie lăuntrică. Ies afară pe alee și mă opresc În fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, Împovărat de ani, ca un om obosit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
poate! Cu Mila și Ajutorul lui Dumnezeu va reuși. Dumnezeu mai face minuni. O să-l ajute, noi să ne rugăm ca Domnul să-i arate calea de ieșire din această situație grea și tristă. La Sfântul Mormânt nu Îi este Îngăduit să slujească și el, cum a fost cu câțiva ani În urmă, iar noul Așezământ n-are finanțe cu ce-l termina. Nu-i lucru ușor să treci prin o astfel de situație grea și sensibilă. De altfel, a făcut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Golovkin. Este greu să acceptăm și opinia lui Ion Neculce privind pierderile celor două armate: 30.000 morți ruși și 120.000 morți turci (!). Conform prevederilor tratatului, situația Moldovei nu a fost discutată, ea rămânând descoperită în fața pericolului tătarilor. Pacea îngăduia țarului să se retragă, lăsând Moldova, în continuare, sub stăpânirea Porții. Regele Suediei Carol al XII-lea, hanul Devlet Ghirai al II-lea și generalul Stanislaw Poniatowski l-au sfătuit pe marele vizir să nu încheie o pace atât de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea bejenarilor de pe moșia Cârligați, proprietate a serdarului N. Dumitriu. Vistieria recomanda ca în aplicarea pedepsei să se uzeze de multă prudență pentru a nu provoca fuga locuitorilor. În anii 1831-1834, mișcările sociale creșteau în intensitate, pentru prima dată fiind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
acest sfârșit un vrednic ofițer din Miliție, cu convoiul trebuitor, poruncind, totodată, cele de cuviință și d-lui comandirului garnizonului din Galați”. În ordinul nr. 3.205 al Hătmăniei către Garnizoana Galați, erau menționate instrucțiuni pentru paza arestatului: „să nu îngăduiți a avea cea mai mică comunicație prin scris sau verbal. În mâncare să se cerceteze de nu are ascunsă corespondenție sau unelte. În sfârșit, hrana lui să fie soldățească: borș și mămăligă”. Rezultatele alegerilor din ținuturile Fălciu și Neamț au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
115. Ceilalți, abia sosiți la Săveni, au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva. Unchiul prefectului a încredințat pe Mariuța că vor avea o libertate relativă și că vor fi, poate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]