7,771 matches
-
de suportat, pentru un ochi "ortodox", ca al meu. O posibilă explicație: în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba) care spun că Iuda a fost crucificat în locul Lui, pentru simplul motiv că Dumnezeu nu poate muri pe cruce, așa pur și simplu... 20 ianuarie 2005
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol publicat tot în Dilema veche, în urmă cu vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Spre far de Virginia Woolf, Antoaneta Ralian, a știut să menajeze articulațiile fine ale acestei construcții și să ne ofere, în versiunea ei românească, întreg farmecul acestei simfonii epice.“ NICOLAE BALOTĂ, România literară, octombrie 1972 „Mă tulbură când o întâlnesc întâmplător în fața Uniunii Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia foșnitoare a revistei în care acordă emoționante interviuri sau se revoltă delicat îm potriva celor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care m-a asistat și la nașterea băiețelului meu, l-am întâlnit într-o zi la farmacia din centrul orașului. Era abătut. Mi-a spus zâmbind trist: „Doamnă, voi pleca. Nu mai suport!“. L-am reîntâlnit după ani cu totul întâmplător în Germania, la Dortmund, după Revoluție, la o universitate populară unde fusesem invitată să țin o prelegere despre România și exil. Doctorul îmbătrânise, se pensionase, însă zâmbetul i-a rămas același. La nici doi ani după ce documentarul Experimentul 770 a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ani căutam și eu la fel ca toți ceilalți să-mi fac o carieră (în meserie), să-mi fac o familie dar, din anumite motive acest lucru nu s-a putut. (Mai târziu aveam să înțeleg că nimic nu era întâmplător ). Am ajuns într-un apartament unde, între câțiva pereți, într-o existență de ,,pustnic modern” am încercat să găsesc răspuns la întrebările care mă frământau. Timp de 30 de ani, într-o existență solitară, am încercat să aflu de ce nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ore de vorbă cu tata, acesta mi-a povestit multe amănunte din viața lui. Tata a fost un om care a făcut frontul de la început până la sfârșit. Și acest lucru, după cum mi-a povestit chiar el, n-a fost tocmai întâmplător. În 1939, când norii negri ai războiului se anunțau deasupra Europei, tata avea 18 ani. Știind ce urma să se întâmple și sfătuit probabil și de cei din jur, tata a făcut o mișcare inteligentă: s-a înrolat voluntar în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu se poate, este nevoie de tine în tura inversă!” La început credeam că este o întâmplare, așa era să fie, să n-am și eu noroc. Abia mai târziu mi s-a spus de către diferiți colegi că nu era întâmplător; toți șefii de formație primiseră misiunea expresă de a mă pune tot timpul în tură inversă. Era ceva de neconceput pentru o minte normală dar era o sarcină de serviciu clară venită de la conducerea întreprinderii, să fiu pus în tură
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
eroare în special electoratul de la sate. În acea scrisoare scrisă pe data de 01-12-2004 (am primit și confirmarea de la TVR- nr. 1649 din 14-12-2004 ) puneam în discuție gradul de conștiință și de moralitate al celor care lucrau în mass-media (TVR). Întâmplător sau nu, peste câteva zile a răbufnit nemulțumirea celor 6 ziariști, iar TVR a început să dea drumul la știri în timp util (chiar înaintea scrutinului final). A câștigat Băsescu ,,la mustață”, eu eram bucuros de rezultat ca majoritatea românilor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
s-au intensificat. Știam încă de pe vremea dictaturii că mi se intra în casă în lipsa mea, găseam semne clare ale infracțiunii în urma căreia aparent nu-mi lipsea nimic. Am încercat și atunci să-mi pun o încuietoare suplimentară, dar aceasta ,,întâmplător” s-a defectat. Securitatea în acea vreme găsea modalitatea de a face dubluri la cheile celor vizați, astfel că puteau intra ușor în casă și nu mai era nevoie de un ,,specialist”. Eu rămăsesem cu aceeași yală veche de la început
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
peste tot, îmi luasem o pungă cu ,,floricele” și mă așez și eu undeva mai discret să nu deranjez. Chiar înainte de începerea spectacolului apare un individ în negru cu o geantă neagră care se duce undeva în spate. Mă întorc întâmplător, îl văd instalat chiar în spatele meu, la două rânduri distanță, cu servieta pusă pe scaunul alăturat, îndreptată spre mine. Ceva începe să mă agaseze, ceva nu era în ordine, erau locuri peste tot, ceilalți erau la distanță unii de alții
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fost împinși pe un drum înfundat din care trebuie să înțeleagă cum se poate ieși. Și lecția clară care trebuie înțeleasă aici , este că prosperitatea materială este direct legată de nivelul de moralitate al unui popor. Aici nu este nimic întâmplător, așa au fost făcute Legile cu un scop precis! Ceea ce are de făcut astăzi societatea românească este de a pune din nou în prim plan problema unei lumi mai bune și mai drepte. Din toți acești ani zbuciumați se poate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
iertăm greșiților noștri”. Procesul de conștientizare a propriilor greșeli făcute, are o mare însemnătate în progresul spiritual al unui om și în limbaj bisericesc acest aspect se numește Spovedanie. În continuarea acestei idei, trebuie să amintesc aici o replică văzută întâmplător (?) într-o secvență de film: ,,știu că vrei să schimbi lumea, dar dacă ai reușit să te schimbi doar pe tine, atunci rolul tău s-a terminat”. Și mai departe: ,, vei vedea cât este de greu să te schimbi doar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
îndeamnă clar în acest sens: ,,Căutați bogății în Cer și nu pe pământ!” ,, Nu căutați slava oamenilor, ci căutați slava lui Dumnezeu!” Privind retrospectiv la propria mea existență, am înțeles că ceea ce mi s-a întâmplat n-a fost tocmai întâmplător și am constatat că unele drumuri erau închise pentru mine oricât încercam să depășesc barierele, dar aveam acces la altele. Dacă aș fi avut acces la o evoluție în plan social, mi-aș fi folosit energia în această direcție aș
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
avea 382 suflete. Dacă mai adăugăm însă și numărul celor 81 de soții ale capilor de familie, ajungem la cifra de 463 de supuși. Cifra poate fi mai mare sau mai mică, fâcânduse de cele mai multe ori în mod conștient sau întâmplător, omisiuni care puteau avea drept rezultat o oarecare ușurare a obligațiilor, și așa, destul de apăsătoare a iobagilor. Tot în vederea aprecierii condițiilor de viață mai putem face următarea analiză: La Streza, din 37 de gospodării, găsim 3 gospodării fără copii, 5
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oricărei dorințe de a se impune. Solitari, cu oroare de viața literară, n-au constituit grupuri, școli, n-au avut am biții generaționiste. S-au dezinteresat stupe fiant (din punctul meu de vedere) de propriile lor scrieri. Au debutat aproape întîmplător, în tiraje mici pe care nu le-au răspîndit deloc, apoi n-au mai scris cine știe ce, s-au dus în alte direcții - presă, scenaristică, adver tising, grafică pe computer - și deodată s-au pome nit că au depășit vîrsta de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și Anatole France, cu Romain Rolland, François Mauriac, Francis Carco, Paul Valéry, cu Pierre Louys și Guyau, cu mulți alții. Privea cu simpatie, pe de altă parte, spre un St.O. Iosif (care locuise câtva timp în Iași); se întreținuse, întâmplător, cu Korolenko care avea rude la Tulcea. Curios e că multe date de biografie externă nu intră în planul evocatorului. Nimic despre studiile juridice la Iași (licențiat în 1900), despre doctoratul în drept obținut în 1904 la Universitatea din Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
astea am fost total antipatic profesoarei de matematică. Eu nu îmi amintesc să o fi jignit vreodată sau mai știu eu altceva, dar din note mici nu mă scotea și m-a lăsat chiar corigent în primul trimestru. Când trecea întâmplător prin fața mea îmi aplica câte o lovitură de liniar, de preferabil în cap. Am povestit acasă despre acest comportament anormal al profesoarei. Nu m-a crezut nimeni până nu am ajuns odată cu un cucui acasă. Abia atunci buna mea mamă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de execuție“ în publicațiile extremiste. În 1999 coordonează la Editura Paralela 45 o antologie cu titlul Cazul Eminescu, demers care redeșteaptă protestele din partea naționaliștilor. Un an mai târziu, Paul-Bădescu pri mește o medalie pentru merite culturale din partea Președintelui Româ niei. Întâmplător sau nu, medalia se numește „Mihai Eminescu“. Cezar Paul-Bădescu debutează editorial în 1995, în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brâncuș), care obține Premiul pentru debut al revistei Tomis. La Editura Polirom publică romanele Tinerețile lui Daniel Abagiu (2004
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și televiziune se realizează o legătură trainică, dacă nu chiar o căsnicie. Este ca atunci când, copil fiind, observi că un bărbat necunoscut apare când ție lumea mai dragă în viața ta și a mamei tale. Ba vă întâlniți cu el întâmplător la cumpărături, ba se oferă să vă ajute cu bagajele, ba să vă scoată la iarbă verde, ba să repare robinetul stricat etc. Și uite-așa ajungi să nu te mai întrebi ce caută el la voi în casă. Tu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
monotonă ca o moarte albă acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se explice de ce a fost condamnat la moarte. Vrea să se convingă deplin că moartea lui a fost considerata de dușmanii săi absolut necesară și prin urmare totul a avut un sens. Îl revoltă gîndul că ar fi putut muri Întîmplător și că sentința ar fi putut fi alta. Întreg interogatoriul urmărește acum un singur scop: să reconfirme sentința pronunțată odinioară Împotriva lui. Aproape că-și imploră judecătorii să-și amintească toate motivele pe care le-au avut ca să-l urască
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au ele acum? Oricum, nimic nu mai poate fi repetat. Soarele va ieși azi umed și strălucitor deasupra mării, ca un miracol nou. Îmi răspund că pentru elini toate muzele, nu numai Mnemosyne, erau divinități ale memoriei și, desigur, nu Întîmplător. Totuși, nu vreau să mă tem să-mi imaginez ce i-ar fi putut spune lotofagii lui Ulise... (...Noi ne-am pierdut trecutul, Ulise, Am renunțat la el. SÎntem goi și liberi În fața mării și a celor care vin pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării pentru a ști că rănile lui Oedip sîngerează În noi sau deloc. Contrar aparențelor, a nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Citirea atentă a Istorisirii îndreptățește importanța acordată acestui document atât pentru cunoașterea vieții lui Ignațiu, cât și pentru cunoașterea originilor ordinului întemeiat de el. Ignațiu însuși, cu toate că face distincție între istoria sa personală și cea a Societății lui Isus - nu întâmplător fragmentul autobiografic se oprește în 1538, așa cum am menționat deja -, ajunge să înțeleagă că viața lui de după convertire are o relevanță pentru ordinul care abia se născuse. Aceste aspecte permit precizarea intenției lui Ignațiu. Istorisirea are evident în centru persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Pelerinului și Constituțiile ordinului iezuit, radical diferite între ele, dar care pot fi puse în legătură tocmai prin complementaritatea lor: un text (auto)biografic și unul legislativ. Numai că aceste însemnări ignațiene ne-au parvenit fragmentar și împotriva intenției autorului. Întâmplător sau nu, Istorisirea Pelerinului este curmată brusc tocmai de menționarea acestui refuz: „Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să mi le lase pentru un timp; dar el nu a vrut”1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]