7,848 matches
-
sângele meu și la o adică s-a convins și el că Laur e băiat de ispravă și ascultător. Pun eu curu’ pentru Laur, bineînțeles la un caz de ceva și Andrei l-ar pune, da’ până să ne mai Învârtim aiurea, ăștia-s banii, și-i scoate din buzunar și mi-i arată: nouășpe mii șase sute, și ăla mi-a spus că cinșpe mii pentru doi inși, s-ar părea că ăsta-i tariful. La ce să ne mai facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul de pomană și să-l mai și fure, și nu i-a venit să-l bage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e gata și masa. Pe cimentul podelei era risipită sfărâmătura de pământ bătătorită pe alocuri cu tălpile. Până la glezne i se cunoșteau urmele semnalelor fiului ei, contrastând cu albeața strălucitoare a gambelor și pulpelor ce păreau să tresară imperceptibil. Se Învârtea ca un animal Într-un țarc cu pământ bătătorit pe jos, pe lângă cratița cu fiertură și tigaia cu rântaș pe aragaz, și mai era loc În țarc pentru o masă mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bine, vere, că până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită cam cruciș tot Învârtindu-se prin țarcul ei printre noi, goală pușcă și parcă i-ar fi pierit tot cheful. Ce naiba nu priise? Tăcea Încruntată acum, nu mai gemea și nu mai mugea și nu mai dădea din mâini. Cam dădusem buzna și profitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și doar că ne-am schimbat locurile. S-a mai Învârtit o dată pământul și ne-a inversat și bine că nu-i mai văd mutra blondă-roșcovană-aurie, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nici după ce nu mai are ce să tragă din el, dar eu adorm mai greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și doar că ne-am schimbat locurile. S-a mai Învârtit o dată pământul și ne-a inversat și bine că nu-i mai văd mutra blondă-roșcovană-aurie, care mă face uneori să mă simt cu cinșpe ani mai bătrân decât sunt. Gustul și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
capul cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea În țarcul ăsta? — În câte zile suntem azi? m-am pomenit Întrebându-mă și Întrebându-l totodată pe tovarășul meu de nenorocire. În ce zi și-n ce lună? În ce an? Istoria noastră curgea năvalnic amestecând toate datele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și văru’ Laur În dimineața sosirii noastre la Timișoara. Să tot fie două-trei luni de atunci. Eram siguri că-n două-trei zile ne vom despărți definitiv de locurile astea, de țarcurile și grajdurile și hangarele prin care ne-am tot Învârtit până am ajuns În același loc de unde am pornit și uite-mă iarăși lac de sudoare după kilometri de hăituială cu moartea-n urmă și foamea-nainte, ca și altădată și ca-ntotdeauna. În tovarășii ăștia ai mei fierbe tărâța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de sudoarea de gheață a morții, și numaidecât am văzut două umbre aplecate și rupte de mijloc, furișându-se iute, iar după două secunde a apărut și a treia, cu un pistol pe care-l ținea În amândouă mâinile Întinse Învârtindu-se și ținând Încontinuu Împrejurimile. Cei doi l-au luat de mâini și de picioare pe Pepino, și deja Îl verificaseră și-l recunoscuseră. E terorist și ăsta, i-am auzit, Înainte de a dispărea din raza vederii mele. Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nici eu n-o cunosc pe ea. Ani În șir ne puteam povesti romanele vieții fără să ajungem să aflăm ceva unul despre altul, fără să facem altceva decât să ne Întoarcem permanent În locul de unde am plecat și să ne Învârtim aiurea până amețim. Tot ce poate ea să-mi spună e că atunci n-a avut nici o intenție să se bage În porcăria aia, În care eram și eu amestecat. N-ar fi suportat ideea că datorită declarațiilor ei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Revoluție, fiind condusă de o fostă corectoare șefă care-și asumase răspunderea funcției de directoare amânându-și pensionarea pe termen nelimitat. N-ar fi fost mare lucru altminteri să observ și să consimt că printre astfel de oameni m-am Învârtit toată viața, și tot căznindu-mă să-i recunosc și să le fiu pe plac, ei s-au Îndurat Într-un târziu să mă facă scriitor. Ce știam despre directoarea Editurii Calende, Plumbeanu Doina pe numele ei, aflasem mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prozatori și poeți dornici de afirmare s-a zbătut de altfel doamna Plumbeanu și adesea cu folos, drept pentru care azi se găsesc destui care s-o muște de fund, supralicitându-i generozitatea și calitățile profesionale. Cică s-ar fi Învârtit și ea la viața ei pe-acolo pe-aproape și s-a futut cu cine s-a nimerit, și cu cine i-a plăcut, și cu cine a fost nevoie, dar uite că a avut mână bună: azi ea poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
puțin conta faptul că din vânzările de carte și din fondurile alocate de Ministerul Culturii abia de puteau fi plătiți salariații editurii și deplasările doamnei Plumbeanu la manifestările culturale și târgurile de carte din toată Europa. Ei continuau să se Învârtească pe aproape, din ce În ce mai aproape, În timp ce eu picasem ca de obicei acolo unde era de mine. Cu destulă bătaie de cap am ajuns să aflu, fără să reușesc să accept În ruptul capului, că Editura Calende nu plătește drepturi de autor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
muta treptat spre chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Purtasem oare În mine o dorință nedeslușită de a surprinde ceva schimbându-se? Mă pomenisem iarăși aici, colindam stațiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deja i s-a urcat În cap lui văr-miu. Păi cum și-a dresat-o așa și-o are, dacă nu se-ndură să-i dea peste bot, e nevestica lui doar, care numai și numai cu ea. Se Învârtea În jurul nostru așteptând parcă un cuvânt, o scânteie care să aprindă și să Întețească cearta. O căuta cu lumânarea, dar noi ne-am aprins țigări, făcând abstracție de prezența ei. Văru’ Laur Își numără banii pe care-i ținea prinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și ne tragem la adăpost În București. În demisolu’ tău, da, ne Învelim cu hârțoagele alea și nu mai scoatem nasu’ afară până n-o Începe iarășui sezonu’. Ori ne ducem cu Neli În Făgăraș să vedem ce-om putea Învârti pe-acolo. Ori mai bine-n Caracal, ne băgăm banii-n marfă În prăvălia lui Gilbert și ne facem și noi milionari cum s-au făcut atâția proști. Și ce dacă n-are Gilbert ochi să-l vadă? E tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai reluat de câteva ori, cu mai multă dezinvoltură... Și... în vârtejul acela de marș forțat, în cadență cazonă, am avut, la un moment dat, vaga senzație că băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați pe perete, gata de marș... totul se învârtea în jur, ca la „roata norocului”... ritmat... „Tră-ias-că...tră-ias-că!.. Stă-pân... pe ...destin e..! ... Cu un nou imn, în marș „triumfal”, Republica pășea neabătut pe drumul înfăptuirilor „democratice”,călcând peste cadavre... semănând întuneric și groază... Capitolul VIII ÎN ȚARA ASTA, SUNT
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
știrea, că Baltă cu o lovitură de pumn... făcu țăndări „cutia vorbitoare”... ...În aer continuă să plutească vălurit ecoul... „Frații Arnăuțoiu au fost capturați... Frații Arnăuțoiu au...!”, văile înmulțindu-l până departe... departe, până se stinse... Totul începu să se învârtă în jur... Își prinse capul în pumni.. cu ochii închiși strâns, strâns până la durere. În spatele lui, pe culmi cu creste înălțate drept, se întindeau păduri fără sfârșit.. La picioare, începea prăpastia, cu rupturi de stânci și șuvoaie repezi cu vuiet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avea un bust uriaș cu sânii aidoma unor munți, picioarele niște coline alungite, iar pântecul o prăpastie în care alunecam fără putință de scăpare. Mi se părea că sunt permanent înconjurat de componentele corpului feminin care pluteau în imaginația mea, învârtindu-se fără oprire - picioare, sâni, coapse, sex... Se pare că bătrânețea pune obsesiile trăite într-o altă lumină. În realitate, n-a fost vorba decât de un pretext ca să pot să schimb o stare pe care n-o mai toleram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
când ești cel mai pur. Totuși eu o preferam așa cum era. Călătorie în Geția (4) Peisajul s-a schimbat din nou: am intrat în inima muntelui și, pe neașteptate, totul a devenit altfel. Acum, drumul pare un labirint calcaros. Ne învârtim în jurul unor stânci amenințătoare, ce par scobite special ca să lase să treacă pe sub ele acest drum abrupt, săpat astfel de elementele naturii. Din car întrezăresc o vegetație tot mai rară care nu reușește să-și prindă rădăcinile de stâncile uriașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în căutarea potecii cunoscute. Pașii ne-au dus într-o rariște largă, unde se întindea o poiană cu o iarbă foarte înaltă și catifelată ce transmitea trupului meu un simțământ bizar de intimitate, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai intime. Voi deveni oare o formă goală?”). Moartea ca metamorfoză, goliciune și părăsire, indică un proces sacrificial care din nou trimite la experiența scriiturii. Nu întâmplător mă refeream la Kafka și la acel spațiu narativ în care „se tot învârte dus-întors șovăind subiectul ce nu mai poate să se știe” (Comolli). Dar ce anume este de fapt în joc? „Am venit la Tomis ca să mor și mi-ar conveni să parcurg transformările care conduc trupul meu către sfârșit”. S-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
inferență circulară. Toate încercările evocate de a defini valoarea ne-au creat mai degrabă o imagine care, în sens simbolic, întreține ambiguitatea căutării a ceva căruia îi vedem efectele, îi cunoaștem funcțiile, observăm că funcționează, însă cu toate acestea ne "învîrte" într-un cerc vicios atunci cînd încercăm să-l cuprindem noțional. Probabil acestea au fost unele dintre elementele care au stat la baza confuziei în problematica valorilor, iar dilemele de definire au fost bine surprinse și totodată clarificate în evaluarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
însăși paradigma raționalismului modern european care a fundamentat un model de dezvoltare/modernizare puternic polarizat și din care relația femei-bărbați nu poate face excepție. Dacă alegem să gândim dinamica relațiilor de gen în interiorul acestei paradigme, sentimentul meu este că ne învârtim în cercul strâmt al gândirii în alb-negru și nu progresăm nici în plan ideatic, nici în planul vieții concrete. Dimpotrivă, ajungem să legitimăm realitatea de care căutăm să ne detașăm și anume egalitatea de gen ca și egalitate cu standardul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]