7,211 matches
-
păpică? Ce fu cel lucru? Vreau să fac năniță. Ființa-mi e mică. Plăpândă și iubită de toți. Sunt ochioasă și scumpă și dragă, însă totuși pietricica din fundul apei nu vrea să-mi vorbească. Aș vrea să îmi spună șoapte prietenești, de iubire, însă ea e supărici și nu vrea să o facă. Nu te mai foi și stai locului ! Ideea era.... Însă cert e că o idee era. Mă copile, lasă vrăjeala! Ideea se ițește. Îmi vreau prințul chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vroiam să văd ce face. De atunci nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la inițiativa mea), și ne jucăm cu nenumărate jucării erotice (prezervativele haioase, colorate). Fără inhibiții. Căci nimic nu e important. Și totuși, cât e de important! Chiar îmi șoptește ceva la ureche. Și îmi spune și "Te iubesc". Însă senzația șoaptei sale pe pielea mea e prea puternică să mai răspund. Există intimitate. Multă intimitate. Și fug din pat când totul devine și mai incitant, pentru a-l tachina. Te iubesc. Mersi. Era un lucru sincer. Nu obliga la nimic, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i-au înconjurat vrăjitoarei gospodăria cu trei seturi de tranșee... Cataroiul deșirat nu mai rezistă. 57 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Pe întortocheatul canal format din holuri și cămăruțe al etajului întîi, se strecura, nepierzîndu-ne o secundă, parcă teleghidată, șoapta lipicioasă a negriciosului. După ce el și deșiratul cotrobăiră după noi în boxa generatorului electric, mai cumsecade izolată fonic și, într-adevăr, vreme de două, trei minute, nu-i mai auzirăm. - Dar poate că vă pune să-i procurați bre, Bruță
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ficat și aveau dependințe. Au stat ascunși o săptămână. Butuciți unul în altul, suflîndu-și răsuflare aburită nas în nas, deprinzîndu-și limbajele, croind planuri, băsmuind și ascultîndu-l pe Sinistrat, care, în prima noapte de văgăună, încă mai aiura, rostind cu șoaptă tare, dar din nou pe românește, scuturat de afazie, vorbele pe care le strigaseră prietenii săi în fața plutonului de execuție: - Vă zic alivoar! repeta, în leșin, Doru, vorbele Fiolei, care, e drept, era cam franțuzită și nu crezuse deloc c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca să aflu unde ERA, iar el îmi știa numele. Prepelicarule, a șoptit și numele a sunat atât de aspru pe buzele lui, pentru că vorbea atât de blând și ofta șoptit ca vântul era, vocea lui cuprindea lumea întreagă într-o șoaptă, ca o vrajă era. Ești frumoasă Prepelicarule? a întrebat și din moment ce a întrebat asta chiar așa a și fost și eu am răspuns da, da sunt frumoasă dacă așa spui tu iar el a zis da ești frumoasă Prepelicarule dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu cu banul. Nu, spuse apoi el. — Nu, repetă Khallit. Disperat, Vultur-în-Zbor își dădu seama că nu exista nici o cale de ieșire. își aminti șoapta lui Virgil Jones: întotdeauna există o cale. Nu mai credea așa ceva. Urma să zacă aici, ascultând eterna nehotărâre a acestor două extrapolări ale lui însuși, până când stânca o să-i strivească. Vultur-în-Zbor închise ochii. De data aceasta gorful se simțea nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i curgă. Elfrida s-a agățat de Vultur-în-Zbor. — Te iubesc, i-a zis ea. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc. — I-ai spus, nu-i așa? a întrebat Vultur-în-Zbor, înțelegând acum. Da, i-a răspuns ea cu o șoaptă ușoară. L-am omorât. Nu era greu de reconstituit ce se întâmplase. Elfrida, împinsă de gelozie, făcuse pasul împotriva căruia luptase fără voia ei, dar cu atâta eficiență, timp îndelungat. Numai că, fiind vorba de Elfrida, pasul respectiv trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decis să trăiască în altă parte, în josul povârnișului împădurit, departe de oraș. K era el însuși buimăcit și plin de râcă. Era normal, presupun, deși ferească Dumnezeu, să-și canalizeze nemulțumirile asupra celor răspunzători de existența insulei Calf. Dar violența... șoaptele despre distrugerea mașinii infernale a lui Grimus... Eu am crezut că lăsasem în urmă violența. Și chiar și Tradafirul... nici despre asta nu mai știu ce să spun. Control. Control. Deggle își petrecea mult timp în Elbaroom. Probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Veniamin V. Boțoroga Poezie-n miez de noapte Pentru suflet am promis, Ascultând tăcerea-n șoapte, Fac somnului compromis. Și mă rog cu stăruință Să-mi insufle Domnul vers Și prin roade de credință Să-mplinesc acest demers! Inima deschisă așteaptă Să primească har divin, Iar în minte se deșteaptă Versuri, rime care vin. Un răspuns
CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_831]
-
du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe buze. Îl privi grav, atingându-i cu degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc, care-i Înrâuri toată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
minijupelor Nu vă spun povești din burtă Către care nu ajung, Însă dup-o fustă scurtă Cine nu se uită lung?! Femeia E-un emițător în noapte Și n-ai cum să n-o iubești; Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este echivalentă cu aceea a unui bețiv În fața unui bar Încuiat. Momo privește scena cu neînțelegerea oripilată a unui tânăr de douăzeci și ceva de ani. Mă Întreabă În șoaptă de ce nu poate femeia să-l facă pe bebeluș să tacă. Pentru că bebelușul vrea să doarmă, dar probabil din cauza presiunii o dor urechile. Singurul mod de a egaliza presiunea este s-o convingă să bea puțin lapte, dar nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am remarcat de la prima Întâlnire, s-a dovedit a fi de neprețuit, la fel ca și capacitatea ei de a asculta și de a-și Însuși ceea ce Își doreau clienții. Din când În când, mă mai sună din toaleta femeilor, șoaptele ei fiind aproape acoperite de zgomotul făcut când se trage apa. În vară, a smuls câteva zile libere și a venit la noi. Pentru prima dată În viața ei, Emily a fost impresionată de mine: după Îndelungi așteptări, mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu le-am scris, Potrivim șirul de gânduri pe-o sistemă oare-care, Măsurăm mașina lumei cu acea măsurătoare Și gîndirile-s fantome, și viața este vis. {EminescuOpIV 47} ÎNGERE PALID... Îngere palid, îți e mister Cum că a lumei valuri și șoapte Este durere și neagră noapte Pe lângă cer? Nu știi tu, înger, oare să sbori, Să lași pământul, tristă ruină? De-ți place cerul, a lui lumină, De ce nu mori? O, dar pământul încă te ține În niște lanțuri țesute-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul să-i trezească, cu care-i înconjoară Demonul lumii-aceștei - comedia-i bizară. Nu ne mustrați! Noi suntem de cei cu-auzul fin Și pricepurăm șoapta misterului divin. Urmați în calea voastră mulțimii de absurzi Și compuneți simfonii și imnuri pentru surzi, Ascuteți adevărul în idoli, pietre, lemn, Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn Al oamenilor zilei sublimul adevăr - 40Ce voi puneți în pilde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe buză Ea azi ascultă șoapta-ți de-amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinue și știe 10Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește mie, ea-atunci s-a pus la pîndă: Tu ești jertfa la care țintește-a ei isbîndă, Ea n-a știut v-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
jos ar merge a firii legi bogate, Pustiu ar fi în ceriuri și ceriul pe pământ. "Și la a ta ivire părere-ar ziua noapte, Astfel de strălucită ai trece-n lanuri verzi, Încît numai pîrae ți-ar povesti cu șoapte, Că în a ta privire eu mințile îmi pierz. 125" Cînd ai muri, iubito, căci contra morții n-are "Nici Dumnezeu putere, atuncea cu amar "Aș stinge în grămadă sistemele solare Și-n ăst mormânt te-aș pune ca pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb de diamante, Pe văi se așează, pe dealuri înnante; În față li-i luna, prin șuet de șoapte S-ardică pe cer curcubee de noapte... Ea calu-și alătură, mâna întinde, Iar părul ei negru încet se desprinde Și-n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i: - "Iubit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]