6,901 matches
-
Vladimir este uneori descrisă ca expresie a sentimentului universal al iubirii și grijii materne. În secolul 16, Vladimirskaya, așa cum o numesc rușii, era deja legendară. Evlavia tradițională a bisericii atribuie icoana sfântului evanghelist Luca. Icoana venerată era folosită la încoronarea țarilor, alegerea patriarhilor și în alte ceremonii importante ale statului. Ca operă de artă, Theotokos este considerată cea mai importantă icoana realizată în timpul perioadei Comneniene. Experții consideră că exprimă o emoție și o profunzime umană mai mare decât celelalte opere de
Sfânta Fecioară din Vladimir (icoană) () [Corola-website/Science/328059_a_329388]
-
al primele filme scurte narative "Powrót birbanta" și "Przygoda dorożkarza", ambele create în 1902. Un alt pionier al cinematografului a fost Bolesław Matuszewski, care a devenit unul dintre primii cineaști care au lucrat pentru compania Lumiere - și "cineastul" oficial al țarilor ruși în 1897. Cel mai vechi film care s-a păstrat, "Antoś pierwszy raz w Warszawie " ("Antos pentru prima dată la Varșovia") a fost făcut în 1908 de Antoni Fertner. Ziua când a avut loc premiera acestui film, 22 octombrie
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
Leipzig din 1803 până în 1805. În perioada 1805-1807 el și fratele său au călătorit extensiv în Anglia și Scoția. În 1808, el și-a însoțit tatăl la Congresul de la Erfurt, unde s-a întâlnit împăratul Napoleon I al Franței și țarul Alexandru I al Rusiei. Între 1810 și 1814, Oldenburg a fost ocupat de Franța lui Napoleon. În decembrie 1810, ducatul de Oldenburg a fost anexat de Primul Imperiu Francez și Augustus și tatăl său au călătorit în Rusia unde au
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
în toate orașele mari ale Imperiului Rus, apoi în multe țări europene, stârnind pretutindeni un entuziasm de nedescris. Colaborarea cu fratele său s-a încheiat in 1855. După multe alte succese, preia în 1860 locul de vioară întâi la curtea țarilor și, totodată, pe cel de solist la Societatea Muzicală Rusă. în același timp predă vioară la așa numitele „cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
în anul 1601 - împreună cu Mănăstirea „Sfântul Nicolae”, tot din Brăila, ctitorită la 1595 de Mihai Viteazul - la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de mitropolitul Meletie al Proilavului și arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. Din documentul de mai sus reiese cu certitudine că Mitropolia exista la Brăila în 1595, apelativul de „mică” atribuit de brăileni putând fi interpretat atât ca indicând faptul că biserica era
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
restaurează Biserica „Sfântul Nicolae”, construită aici de domnitorul Petru Rareș, și care este imediat ridicată de Patriarhul Ecumenic la rangul de stavropighie patriarhală. Mitropolitul Meletie va sta o vreme și la Galați, pentru ca în 1644-1645 să plece în audiență la țarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „"Meletie Brailovschi"”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participă la primirea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
care aparținuse până atunci Mitropolie Dirstei. Mitropolia a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie 1806 Moldova și Muntenia au fost ocupate din nou de armatele Imperiului Rus. La 15/27 decembrie 1806, țarul Alexandru I numește pe fostul domn al Țării Românești, Constantin Ipsilanti, în calitate de domn unit al Moldovei și Țării Românești. Singura decizie semnificativă a efemerei sale domnii a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn, în 1806, a fost silit de ruși să se retragă, în același an, la Mănăstirea Neamț. În locul său, printr-un ucaz adresat de țar Sfântului Sinod al Bisericii Ruse din 27 martie 1806, ocupanții l-au numit pe omul lor de încredere, episcopul de Bender și Akkerman Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. Acesta a depus jurământul, în 1808, înaintea prințului Prozorovski
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dunăre, până în 1828. Mitropolitul Antim a primit la reședința sa din Silistra la 29 august 1822, pe primii domni pământeni, Ioniță Sandu Sturdza al Moldovei și Grigore Ghica al Țării Românești. În 1828, a izbucnit al patrulea război ruso-turc. Trupele țarului ocupă Iașii, Bucureștii și Brăila, iar Mitropolia Proilaviei își încetează activitatea. În urma păcii de la Adrianopol, din 2/4 septembrie 1829, toate cetățile din stânga Dunării, cu ținuturile înconjurătoare, au fost restituite Țării Românești. Bisericile din raialele Turnu și Giurgiu au fost
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei Proilaviei, în anul 1601, la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar mai târziu, de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. a fost
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
de Preslav ("Kyril Heinrich Franz Ludwig Anton Karl Philipp"; 17 noiembrie 1895 - 1 februarie 1945) a fost al doilea fiu al regelui Ferdinand I al Bulgariei și a primei lui soții, Maria-Luiza de Bourbon-Parma. A fost fratele mai mic al țarului Boris al III-lea al Bulgariei și prinț regent al Bulgariei din 1943 până în 1944. În septembrie 1936 Prințul Kiril l-a însoțit pe regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit într-un tur în Islanda. Prezent la moartea
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
III-lea al Bulgariei și prinț regent al Bulgariei din 1943 până în 1944. În septembrie 1936 Prințul Kiril l-a însoțit pe regele Eduard al VII-lea al Regatului Unit într-un tur în Islanda. Prezent la moartea fratelui său, Țarul Boris, la 28 august 1943, Prințul Kiril a fost numit șeful unui consiliu de regență de către parlamentul bulgar, pentru a acționa în calitate de șef al statului până când fiul Țarului Boris, Simeon al II-lea al Bulgariei, a împlinit 18 ani. Prințul
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
Regatului Unit într-un tur în Islanda. Prezent la moartea fratelui său, Țarul Boris, la 28 august 1943, Prințul Kiril a fost numit șeful unui consiliu de regență de către parlamentul bulgar, pentru a acționa în calitate de șef al statului până când fiul Țarului Boris, Simeon al II-lea al Bulgariei, a împlinit 18 ani. Prințul Kiril împreună cu văduva țarină Giovanna de Savoia, fiica regelui italian, au condus funerariile de stat pentru fratele său, țarul Boris al III-la, la 5 septembrie 1943 la catedrala
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
pentru a acționa în calitate de șef al statului până când fiul Țarului Boris, Simeon al II-lea al Bulgariei, a împlinit 18 ani. Prințul Kiril împreună cu văduva țarină Giovanna de Savoia, fiica regelui italian, au condus funerariile de stat pentru fratele său, țarul Boris al III-la, la 5 septembrie 1943 la catedrala Alexander Nevsky din Sofia. Ulterior, cele trei guverne consecutive au făcut eforturi pentru a ieși din acordurile Bulgariei cu Germania. O delegație bulgară a călătorit la Cairo într-o încercare de
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
armata Imperiului Rus. În 1881 a înființat o trupă de operă franceză la Moscova, cu care a dat spectacole și la Sankt Petersburg. La Moscova fiind, l-a cunoscut pe compozitorul german Richard Wagner. Din 1883 l-a îngrijit pe țarul Alexandru al III-lea al Rusiei, pentru care a făcut și oficiul de curier la Paris. În 1888-1889 a fost director al "Grand Théâtre" din Lille, în 1889-1891 director al Operei din Nisa. În 1892, la recomandarea țarului Alexandru al
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
îngrijit pe țarul Alexandru al III-lea al Rusiei, pentru care a făcut și oficiul de curier la Paris. În 1888-1889 a fost director al "Grand Théâtre" din Lille, în 1889-1891 director al Operei din Nisa. În 1892, la recomandarea țarului Alexandru al III-lea al Rusiei, Gunsbourg a fost invitat de prințesa Alice, soția lui Albert I, Prinț de Monaco, să devină director al Operei din Monte Carlo. Cu sprijinul acesteia, a ridicat Opera din Monte Carlo la un înalt
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (1778-1819) și al soției sale, Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei. Tatăl ei era fiul cel mare al lui Frederic Francisc I, Mare Duce de Mecklenburg și al Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg iar mama ei era fiica Țarului Pavel I al Rusiei și al Sophiei Dorothea de Württemberg. La 7 octombrie 1825, la Ludwigslust, Marie Louise s-a căsătorit cu Georg, Duce de Saxa-Altenburg (1796-1853), fiu al lui Frederic, Duce de Saxa-Altenburg și al Ducesei Charlotte Georgine de
Ducesa Marie Louise de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/327042_a_328371]
-
urmă asaltul (cu mari pierderi de ambele părți) nu a reușit. Armistițiul dintre Gheorghe Ștefan, aliații lui și apărătorii cetății, a avut mai multe condiții. Comandantul cetății a jurat că nici el, nici cazacii nu vor lupta împotriva domnitorilor, Moldovei, Țarii Românești și Transilvaniei, vor ceda trezoreria lui Lupu, iar pământurile boierilor loiali și ale lui Timuș Hmelnițki, vor fi cedate mercenarilor germani și tătari, care au luptat în Suceava. Comandamentul moldo-căzăcesc, nu fost deacord cu condițiile negocierii, însă de curînd
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
Ordinul imperial al Sfântului Apostol Andrei, primul chemat (în ) este un ordin onorific rusesc fondat la 30 august 1698 de țarul Petru cel Mare. Întâiul ordin rus, atât prin data creerii sale, sub domnia lui Petru I, cât și prin locul pe care îl ocupă în ierarhia ordinelor rusești, " " are particularitatea de a fi rezervat celor mai înalte personalități ale statului
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
-lea, Rusia nu poseda nicio decorație, niciun ordin dinastic. În anul 1698, Petru cel Mare a descoperit modul de a dota Rusia cu un ordin cavaleresc. Tot în Anglia, și-a informat anturajul de hotărârea sa; prin propria sa voință, țarul a readus la viață acest ordin scoțian uitat; a luat, prin urmare, hotărârea de a lua ca model "Ordinul Ciulinului".. Revenit în Rusia, Petru I a creat Ordinul "Sfântului Apostol Andrei, primul chemat", data precisă a creării ordinului rămâne necunoscută
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
vrea să declare război Austriei. El considera că Germania era prea neîncăpătoare pentru ca Prusia și Austria să poată conviețui acolo împreună. Pentru punerea în aplicare a scopului său, Otto Bismarck se baza pe simpatia Angliei, cât și pe aceea a țarului pe care Prusia îl ajutase să reprime o insurecție în Polonia în 1863. Nu se temea nici de intervenția Franței, fiindcă Napoleon al III-lea, declarându-se în favoarea principiului naționalităților, era de partea unității Germaniei, sau cel puțin a Germaniei
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
amenințat imediat România și Bulgaria cu ocupația militară, dacă nu renunță la ideea confederației. După consultarea Germaniei și Austriei, care fuseseră avizate că Rusia va interveni militar în România și Bulgaria, la 15 iunie 1887 Carol I i-a comunicat țarului Rusiei că nu va accepta coroana monarhiei dualiste româno-bulgare fără acordul său. Cum acest acord era imposibil, iar Marile Puteri nu doreau un nou război european în problema orientală, proiectul unirii a fost abandonat. După unificarea Rumeliei Orientale cu Bulgaria
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
pentru posibilitatea formării unui stat puternic din punct de vedere militar; acest scenariu era prost văzut de Marile Puteri ale vremii, în special de Rusia și de Imperiul Otoman. Astfel, tronul îi va reveni Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha, ulterior țar al Bulgariei și unul dintre responsabilii declanșării celui de-al doilea război balcanic. La 2 iulie 1887 a apărut la București cotidianul "Sentinela", editat până în 3 august 1887, organ al Partidului Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
Hesse și Wilhelmine de Baden. Ludovic i-a succedat tatălui său ca Marele Duce Ludovic al III-lea în 1848. Din căsătorie nu au rezultat copii. În 1841, cumnata ei, Maria de Hesse-Darmstadt, s-a căsătorit cu țareviciul Alexandru (viitorul țar Alexandru al II-lea al Rusiei). Un an mai târziu, sora ei Adelgunde de Bavaria s-a căsătorit cu Francisc al V-lea, Duce de Modena, care se va dovedi un dușman înverșunat al liberalismului. În 1844, sora ei Hildegard
Prințesa Mathilde a Bavariei () [Corola-website/Science/327363_a_328692]