7,853 matches
-
Th. Filipescu face considerațiuni etnografice și antropologice pe baza unui bogat material cules În mediul karavlahilor. Expunerea cuprinde culegeri folclorice, descrierea obiceiurilor la botez, nuntă, Înmormântare, de sărbători religioase și reuniuni familiale. Autorul Înlătură aserțiunile care identifică pe Karavlahi cu țiganii și descrie profilul moral al acestora precum și felul ocupațiilor. În zona Tuzla din Bosnia unde se află cele mai multe sate la judecătoria de district ei sunt Înregistrați ca populație sedentară. Pentru exemplificarea graiului este redat un fragment de vers popular cules
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce dă în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru era întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână, privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?". La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "Slavă Domnului", explicându-mi că, cu o jumătate de oră înaintea vizitei, se defectase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici sunt ebraice; Vasilovici, Comorovschi, Primus ar fi polonă; Sinescu, Borcoi, Stănescu sunt de origine țigani; iar cele ca Druc, Nepivoda, Durduc ar putea fi slave. Deci la Hlipiceni cu toate că au existat mai multe etnii, înțelegerea dintre ele a fost foarte bună și s-au integrat sau au dispărut, cum au fost evreii, polonii și nemții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici sunt ebraice; Vasilovici, Comorovschi, Primus ar fi polonă; Sinescu, Borcoi, Stănescu sunt de origine țigani; iar cele ca Druc, Nepivoda, Durduc ar putea fi slave. Deci la Hlipiceni cu toate că au existat mai multe etnii, înțelegerea dintre ele a fost foarte bună și s-au integrat sau au dispărut, cum au fost evreii, polonii și nemții
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu semnul” Soarele”. Motănaș, scripcarul cel mai vestit din comună, și-a scos un cântec:... Mărie și Mărioară/ Chematu m-au la votare.. ” ” / Votai ochiu și bastonu, măi măi/ Ș-o ieșit soarele! , Trala, la!...trala, laa!/. Motănaș era porecla țiganului scripcar. Această poreclă o are din clasa întâia, când a fost scos la tablă și învățătoarea îi cere să lucreze la ora de matematecă pe mașina cu bile. Lucrând o scapă jos și bilele s-au împrăștiat. După căutare au
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
patrimoniului cultural se va observa lipsa și se va nota: "obiect de bronz, reprezentând un om care fuge, în stare uzată, propus pentru reformă". S-ar putea ca unii să încerce să dreagă obrazul șifonat al concetățenilor dând vina pe țigani. Dar nu-i adevărat. Statuia a fugit singură, scârbită de atâta cultură locală cât există în marele oraș. Bacăul pe care îl prețuiesc foarte mult. * Școala primară ("elementară") am făcut-o în orașul Dorohoi, fostă capitală de județ. Regretam Soroca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiecare casă, dar e bătrână, totul e inutil, chiar așteptarea... nu-i mai spune nimic. Îi este somn. * Dincolo de stația terminus a tramvaiului 32 (acum stația e părăsită, pe terasament cresc spini cu flori mov, liniile au fost furate de țigani și chiar tramvaiul este o amintire) se întinde câmpul, periferia orașului. Pe câmp se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb, domnul de lângă mine: "Strada este relativ nouă, eu am proiectat-o, prin 1960. Sunt arhitect. Adică am fost, acum sunt pensionar. Am croit-o în locul câtorva bordeie de țigani care ziua dormeau sau jucau barbut, iar noaptea, la lumina lămpilor cu gaz, se certau până în zori, fără vreun motiv oarecare. Când au apărut case mai de doamne-ajută, grădini orânduite și canalizare, țiganii au părăsit cartierul. Nu i-a alungat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Am croit-o în locul câtorva bordeie de țigani care ziua dormeau sau jucau barbut, iar noaptea, la lumina lămpilor cu gaz, se certau până în zori, fără vreun motiv oarecare. Când au apărut case mai de doamne-ajută, grădini orânduite și canalizare, țiganii au părăsit cartierul. Nu i-a alungat nimeni, dar nu le-a plăcut apa; caii cu care transportau capace de canal și alte materiale nu s-au obișnuit cu crini, crizanteme și trandafiri, în fine, au plecat cu tot cu boarfe, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile-a căutat Și-a găsit-o-n Calafat, Trecând pe lângă o poartă, Copilașii-au chiuit, Uite-o taică pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
place moda, nu-mi place nimic, sunt nemulțumit de ceea ce văd și aud. Mașina aleargă monoton dar spornic; am timp să meditez la câte nu-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz nărăvaș. Animalele, murdare și jupite până la os, sunt prinse și biciuite cu sete, până la sânge, după care cel mai bătrân dintre gospodari își spală cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
astăzi, Supremul Pontif. S-a scris, s-a vorbit, va continua să se vorbească despre acest eveniment. Faptul s-ar putea consuma undeva, dincolo de noi, cei de toată ziua, dincolo de Zodia Coțofenei, ar putea rămâne celest, peste zilnicele întâmplări cu țigani în pijama și cu gardieni însetați de asasinate. Dacă ar fi așa, manifestația extraordinară la care participă întreaga lume ar rămâne la nivel de aleasă, rafinată mondenitate; doar atât. Ioan Paul al II-lea aduce însă altceva, esențial: instalează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
minte... Când s-au luat de la Lorette, la București... l-a cruțat generalul pe civil, nu l-a omorât... ce siluetă de cavalerist... ce maniere..., era idolul femeilor... dar și al trupei, nu știți cum l-a salvat pe Ion, țiganul?... tot chestie de onoare... (...nu?... las' că îți spun mâine) ce delicați erau cei care se întâlneau la Mascan"... Și așa mai departe... Personajele de pe terasă își aminteau de balurile de la prefectură; de politețe și politețuri, de lungile rochii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în șlapi și slip, chiar când se află la instituții sau la biserică; am abandonat, cum se spune, "marafeturile". Ce-i rău dacă bolnavii de la Sfântul Spiridon se plimbă toată ziua prin centru în pijama? Am văzut, zilele trecute, un țigan voinic, păzindu-și, pe malul Bahluiului, un cal care păștea. Omul se simțea bine, era în pijama nou nouță, era și el mai prosper, ca toată lumea. Peisajul era înfrumusețat, oricum, diversificat. Cu domnii și doamnele "se naște însă o problemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mulțime de întâmplări; dar acum totul e inutil, mai ales amintirile și așteptarea. Îi este somn. * Dincolo de stația terminus a unui tramvai de mult dispărut, printre resturile terasamentului cresc niște spini cu flori mov. Liniile au fost furate de țigani, care au furat și tramvaiul. Acum, între linii înfloresc o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
românească. Tot acolo am ascultat într-o seară o conferință a lui Emil Panaitescu, pe atunci profesor suplinitor la Universitatea din Cluj, din pricina unei curioase atitudini pasive a lui Vasile Pârvan (care nu se sfia să râdă în public de „țiganul”, cum i se spunea lui E. Panaitescu), și care, după moartea lui Vasile Pârvan și a tânărului G. G. Mateescu , fiind membru al partidului liberal, a fost numit director al Școalei Române din Roma. Trebuie însă recunoscut că, deși n-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ticăloși, aceștia nu puteau pângări pe toți legionarii) a făcut însă parte din arsenalul de infamii al consorțiului Antonescu & Co., adoptate cu mare entuziasm de presa „democrată” de astăzi. Căci oricâți nechemați se vor fi strecurat în Mișcarea Legionară, chiar țiganii mahalalelor n-au făcut nicio dată parte din ea, - și tocmai aceștia au fost, aproape în totalitatea cazurilor, autorii jafurilor. Rămâne uciderea celor două-trei sute de evrei. Trebuie remarcat în primul rând că nimeni n-a dat niciodată o listă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
l-a aflat și l-a ridicat poliția, și unul dintre cei mai vestiți spărgători internaționali de case de bani, un anume Toth, dacă nu greșesc, având la activ peste 15 condamnări; tot în același grup era și un bătrân țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
odată ce suntem asociați câinilor. Ei bine, această interdicție nu aparține unui club nazist, nici nu este luat prin analogie cu cele din vremea apartheidului din Africa de Sud, ci reproduce, schimbând etnia, conținutul unui afiș de pe intrarea unei discoteci craiovene: „Accesul interzis țiganilor și câinilor”. Televiziune publică a relatat în programul de știri din 17 septembrie un incident rasist petrecut la Craiova. A fost o relatare seacă, necomentată și, tocmai de aceea, culpabilă. Pe scurt, în Craiova la o discotecă privată un asemenea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
19% dintre bărbați sunt analfabeți. Doar 4,5% din populația romă absolvă liceul. Dintre copiii de 7-10 ani frecventează școala jumătate. 40% dintre copiii romi de până la 8 ani nu merg la grădinițe și școli (datele sunt preluate din volumele: Țiganii. Între îngrijorare și ignorare, E. Zamfir și C. Zamfir (coord.), Alternative, 1993, și revista Romathan. Studii despre romi, vol. 1, nr. 1, 1997). De ce nu merg copiii romi la școală, deci, implicit, de ce șansele lor sociale sunt infime în raport cu a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
așa se vede), pe deasupra mai sunt și tare înapoiați economic și politic, nu trebuie să fie acceptați în „clubul select” occidental. Este o imensă prostie ca banii contribuabililor occidentali harnici, inteligenți și eficienți să se ducă pe apa sâmbetei la „țiganii” de români care stau cu mâna întinsă și cu burta la soare, așteptând pomeni din Vest. O persoană ca Mircea Mihăieș ar deveni, implicit, victima unei asemenea perspective. Ca să nu mai pomenesc de cazul în care o asemenea opinie ar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-l și în casă, și vom căuta să aflăm vești despre familia sa», l-a sfătuit don Scapini. Copilul nu avea nici un document la el și nu știa să se explice bine în italiană. Probabil că aparține vreunei caravane de țigani care, temându-se de vreo plângere pentru brutalitate, a fugit în timpul nopții. Chiar și părintele Natale, informat de acest fapt, l-a sfătuit pe Calabria să aștepte un «semn» înainte de a decide soarta copilului. În aceiași zi, o cunoștință, un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]