KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

de la urcarea pe tron a lui Petru Karagheorghevici, nu mai avea legături strînse cu Viena. Cu toate că guvernul habsburgic preluase administrarea Bosniei-Herțegovina, naționaliștii sîrbi aveau încă speranțe că într-un viitor oarecare vor reuși cumva să dobîndească ceea ce ei considerau drept ținuturile lor naționale. Anexarea îndepărta și mai mult posibilitatea aceasta. S-a declanșat o veritabilă criză. Liderii sîrbi au apelat la sprijinul Rusiei, în vreme ce Imperiul Habsburgic spera în ajutorul Berlinului. Guvernul rus nu era însă în măsură în perioada aceasta să

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cu Bulgaria. În schimb, Serbia voia stabilirea unui aranjament în privința împărțirii. Tratatul semnat în acest moment era aparent un pact defensiv mutual; o serie de clauze secrete prevedeau însă o împărțire a teritoriului respectiv. S-a căzut de acord ca ținutul situat la nord de Munții Šar să fie atribuit Serbiei, iar regiunea de la est de fluviul Struma și de Munții Rodopi, Bulgariei. O mare parte a Macedoniei rămînea astfel neîmpărțită (vezi harta 4). Cele două guverne au fost de acord

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
acest act ar fi privat Serbia și Grecia de teritoriul pe care speraseră să-l anexeze, ele au căutat să obțină o compensație din acela atribuit Bulgariei sau din acela rămas neîmpărțit în Macedonia. Problema nu era caracterul național al ținuturilor respective, ci echilibrul de forțe dintre aliații balcanici. Temîndu-se de Bulgaria ca principală competitoare, Serbia și Grecia au ajuns iar la o înțelegere secretă asupra împărțirii acestei zone și a ajutorului reciproc în caz de război. Aceste două guverne erau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate două orientări în rîndul acestor populații. Unii puneau accent pe interesele naționale ale fiecărei națiuni în parte de exemplu, partidele croate ale lui Starčević și Frank, amîndouă susținînd unificarea a ceea ce ele considerau drept ținuturi croate, adică Croația, Slavonia, Dalmația și Bosnia-Herțegovina. Obiectivul lor era formarea unui stat național croat cu statut federal, dar pe perfect picior de egalitate cu Austria și Ungaria. Biserica Catolică urma să joace aici un rol important. Acești naționaliști croați

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
și să sprijine o unire în cele din urmă cu Serbia. Guvernul sîrb avea și mai multe soluții. În primul rînd, el putea continua eforturile din trecut, militînd pentru înființarea unei Serbii Mari. Această politică avea drept obiectiv național anexarea ținuturilor habsburgice considerate ca fiind sîrbești, în special a Bosniei, Herțegovinei, Vojvodinei și a unor părți ale Croației, Dalmației și Slavoniei populate de sîrbi. În al doilea rînd, proiectul unei federații balcanice constituia de multă vreme o țintă standard a programelor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
de un foarte mare sprijin din partea unor anumite sectoare ale societății sîrbești, mai ales a intelectualilor și a studenților. O mare atracție era reprezentă de faptul că programul era atît idealist cît și practic. Dacă Belgradul reușea să unească toate ținuturile slavilor de sud, națiunea care ar fi rezultat ar fi avut potențialul de a deveni o mare putere. Pe lîngă aceasta, ea ar fi constituit cu siguranță forța dominantă din Balcani. Această doctrină constituia totodată o armă în mîinile guvernului

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
să fie "Piemontul Balcanilor", o expresie care putea avea mai multe înțelesuri. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, obiectivul lor major fusese unificarea teritoriilor considerate de ei ca fiind sîrbești, în care intrau Bosnia, Herțegovina, Vechea Serbie, Macedonia și ținuturile din Imperiul Habsburgic locuite de sîrbi. Ei urmăreau și o unire cu Muntenegru un obiectiv practic, dată fiind convingerea majorității muntenegrenilor că erau într-adevăr sîrbi. O serie de grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
din Imperiul Habsburgic locuite de sîrbi. Ei urmăreau și o unire cu Muntenegru un obiectiv practic, dată fiind convingerea majorității muntenegrenilor că erau într-adevăr sîrbi. O serie de grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor ținuturilor slavilor sudici, inclusiv a regiunilor croate. Mulți dintre membrii acestora aveau atitudini similare cu acelea ale omologilor lor din rîndul naționaliștilor croați: ei îi considerau pe croați drept sîrbi renegați. Obiectivul Serbiei Mari, ca și Marea Idee a grecilor, era

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
similare cu acelea ale omologilor lor din rîndul naționaliștilor croați: ei îi considerau pe croați drept sîrbi renegați. Obiectivul Serbiei Mari, ca și Marea Idee a grecilor, era deci un stat bazat nu pe principii strict etnice, ci pe anexarea ținuturilor asociate istoric sau care fuseseră într-o anumită perioadă sub jurisdicția bisericii ortodoxe sîrbe. Idealul era teritoriul inclus în imperiul lui Ștefan Dušan, cel mai mare dintre conducătorii medievali ai Serbiei. Naționaliștii erau încurajați de progresele înregistrate în ultimul timp

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
național al sîrbilor înainte de primul război mondial dusese la formarea a două societăți. Prima dintre acestea, Narodna Odbrana (Apărarea Națională), a fost fondată în decembrie 1908, în timpul crizei provocate de anexarea Bosniei-Herțegovina. Ea a organizat o rețea de agenți în ținuturile slavilor de sud. Cea de a doua, Ujedinjenje ili Smrt (Unire sau moarte), cunoscută mai mult sub numele de Mîna Neagră, a apărut în 1911. Avînd o conducere preponderent militară, ea îl avea în frunte pe colonelul Dragutin Dimitrijević, al

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
destul de extinse; ele includeau sudul Tirolului, Trentino, Triestul, Gorizia, Gradisca, Istria, cea mai mare parte a Dalmației și o parte din teritoriul albanez, în primul rînd insula Saseno (Sazan) și portul Vlorë. Nu mai este nevoie să precizăm că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ea urma să primească Tirolul de Sud, Trentino, Gorizia, Triestul, Istria, o parte a Dalmației, plus insula Saseno și portul Vlorë de la Albania. Ea putea păstra de asemenea Insulele Dodecanese, ocupate în 1911, promițîndu-i-se și o parte din oricare dintre ținuturile turcești sau coloniile germane care urmau să fie împărțite. În mai 1915, Italia a declarat război Austro-Ungariei, dar a amînat să facă o declarație similară Germaniei pînă în august 1916. Următorul stat care a intrat în război a fost Bulgaria

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
în Asia și Africa. Acordurile secrete prevedeau împărțirea fostelor teritorii otomane și a coloniilor germane în sfere de influență. În ceea ce privește Balcanii, regiunea în care cele două principii referitoare la încheierea păcii intrau cel mai mult în contradicție era reprezentată de ținuturile albaneze și sud-slave care, conform Tratatului de la Londra, urmau să fie atribuite Italiei. După cum vom vedea, tratatele de pace au preferat în general, cea de a doua soluție adică statele victorioase urmau să ia caimacul -, dar cu stipulări înveșmîntate adesea

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
cu o zi înainte de aceea a Germaniei. Pe baza acestei acțiuni, reprezentanții români au pretins teritoriile promise prin acordul cu Aliații din 1916, cu toate că guvernul încheiase ulterior o pace separată cu Germania. Armata română ocupa cea mai mare parte a ținuturilor respective, inclusiv Basarabia. În aprilie 1919, forțele românești au pătruns pe teritoriul Ungariei și au lansat o acțiune împotriva regimului comunist al lui Béla Kun, ocupînd curînd după aceea Budapesta. Conform acordului final, Tratatul de la Trianon din iunie 1921, România

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Supușii austrieci germani și unguri se aflau în plin proces de organizare a unor republici pe baze naționale. Cadrul imperial nu mai exista. Soluțiile realiste păreau a fi ori întemeierea unui stat al slavilor sudici, ori o posibilă împărțire a ținuturilor croate și slovene între Italia, Serbia și poate chiar și între Austria și Ungaria. Aranjamentul albanez era strîns legat de chestiunea iugoslavă. În timpul războiului, guvernul central se prăbușise complet, fiecare regiune fiind nevoită să se apere singură. Teritoriul a fost

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
unele planuri pan-turaniene cu privire la populațiile turcice din Caucaz și din Asia Centrală, aflate sub stăpînire rusească. După ce Bulgaria a devenit aliata lor, obiectivele otomanilor în spațiul european au trebuit se să restrîngă destul de mult; statul acesta urma să primească mult-doritele ținuturi macedonene. Participarea bulgarilor excludea de asemenea o campanie otomană în Balcani. Ca și în războiul anterior cu Rusia, pe frontul otoman de răsărit au avut loc lupte grele. Scena acestui teatru s-a caracterizat pînă în 1917 prin victoriile rușilor

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
otomană în Balcani. Ca și în războiul anterior cu Rusia, pe frontul otoman de răsărit au avut loc lupte grele. Scena acestui teatru s-a caracterizat pînă în 1917 prin victoriile rușilor. Dezastre și mai mari s-au produs în ținuturile arabe. La începutul războiului, sultanul a proclamat jihad-ul, adică Războiul Sfînt, dar arabii musulmani nu au răspuns acestui apel religios, mai mult, liderii celor mai importante triburi au sprijinit conspirațiile britanicilor îndreptate împotriva Constantinopolului. Singura victorie militară importantă a

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
sale. Cu toate acestea, Imperiul era în plin proces de descompunere. Armata lui lupta neîntrerupt din 1911. Epidemiile de tifos și repetatele lipsuri de alimente și de echipament militar slăbiseră capacitatea de rezistență a acesteia. O armată britanică înainta în ținuturile arabe, iar o forță aliată era cantonată la Salonic. Aliații germani și habsburgici se aflau evident în fața unei înfrîngeri. Pusă într-o situație imposibilă, în octombrie 1918 armata otomană s-a predat. Trupele aliate staționate la Salonic au traversat în

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
După preluarea controlului, autoritățile aliate au reconfirmat toate instrumentele referitoate la o intervenție internațională. Capitulațiile au fost reinstituite, iar Comisia Otomană a Datoriilor Publice și-a reluat activitatea. Între timp, forțele britanice, italiene și franceze își preluaseră îndatoririle de ocupante. Ținuturile arabe au fost scoase de sub administrația otomană și trecute sub control francez și britanic. Cu toate protestele italienilor, Grecia a primit o zonă din regiunea Izmir și a ocupat toată Tracia. Liderii armenilor și ai kurzilor din Anatolia răsăriteană erau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
a cerut în iunie guvernului să-l demită. Kemal și-a dat demisia, dar a continuat să țină legătura cu o serie de oficiali de la Constantinopol care îl simpatizau. Adoptînd un punct de vedere realist, naționaliștii turci nu considerau pierderea ținuturilor arabe o chestiune vitală, concentrîndu-se în schimb asupra păstrării teritoriului Anatoliei. Sarcina majoră era blocarea formării unui stat armean sau kurd și împiedicarea tentativei Greciei de a anexa zona Izmir. Problema armenilor a fost în cele din urmă rezolvată prin

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
termenilor lui duri avea să pecetluiască soarta guvernului de la Constantinopol. Tratatul stabilea dezmembrarea Imperiului Otoman în favoarea populațiilor creștine și arabe și a marilor puteri imperiale. El nu ținea practic seama de interesele sau de "autodeterminarea" musulmanilor turci. Nu numai că ținuturile arabe erau desprinse din imperiu în beneficiul puterilor imperiale occidentale, dar și o mare parte a Anatoliei era împărțită între învingători. În partea de răsărit a acesteia fuseseră instituite un stat armean independent și unul autonom sub numele de Kurdistan

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
unul autonom sub numele de Kurdistan. Grecia urma să primească un teritoriu în Tracia și dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit ale cărui rezultate erau previzibile va determina soarta acestui ținut. Constantinopolul rămînea în posesia turcilor, dar Strîmtorile erau internaționalizate. Erau restabilite toate capitulațiile, iar Aliații dețineau în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința sferelor lor de influență. Acești termeni prevedeau ca o mică parte a Anatoliei să rămînă sub deplina autoritate a turcilor. Italia păstra și ea Insulele Dodecanese. Aliații aplicaseră deci ținuturilor otomane aceleași principii și metode utilizate și în cazul împărțirii Africii. În acest moment de criză, forțele naționaliste turcești s-au confruntat cu o nouă amenințare din partea grecilor. Cu acordul Aliaților, armata greacă din Anatolia a început în martie 1921

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
mare număr de conaționali de-ai lor ajungeau sub stăpînire străină. Cea mai mare parte a bulgarilor considerau încă granițele stabiliate la San Stefano drept adevăratele granițe ale statului lor. Italia, Grecia și Iugoslavia continuau să fie cu ochii pe ținuturile albaneze. Guvernul român se confrunta cu o situație dificilă, făcînd eforturi pentru a păstra toate teritoriile, a căror dobîndire stîrnise mari nemulțumiri în rîndul sovieticilor, ungurilor și bulgarilor. Toți vecinii Iugoslaviei aveau pretenții asupra anumitor părți ale teritoriului ei. Problemele

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
se opuneau desigur energic oamenii de stat unguri, care nici măcar în timpul războiului nu au renunțat la încercările de a slăbi și mai mult "lanțurile" Ausgleich-ului, care le impunea anumite obligații. Ei nu aveau bineînțeles nici o intenție de a renunța la ținuturile românești sau la cele slave. Unele persoane de vază au ales totuși calea emigrației. Cel mai important grup de emigranți pentru viitoarea organizare a Iugoslaviei era format din membrii Comitetului Iugoslav, în frunte cu Ante Trumbić și Frano Supilo, ambii

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]