KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

am făcut cu mâna printre grupurile compacte de băutori internaționali. De unde știau oare cu toții că aici trebuie să vii dacă n‑ai pașaport american? Am trecut printr‑un grup format din câțiva bărbați de treizeci și ceva de ani care țipau Într‑o limbă care‑mi suna a japoneză, printre două femei care dădeau din mâini și vorbeau cu pasiune ceva În arabă și de un cuplu de tineri care păreau extrem de nefericiți, se uitau unul la altul și șopteau furioși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fața lui nu se putea citi decât mânie. Nu crezi că aș prefera să fiu cu tine decât să mă duc ca să fiu sclava cuiva douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, timp de o săptămână Întreagă? am țipat eu, uitând că e și Lily pe undeva prin apartament. Poți să te gândești și tu o clipă măcar că poate nici eu nu vreau să mă duc, dar că nu am de ales? — Nu ai de ales? Ai foarte multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vreau să mă duc, dar că nu am de ales? — Nu ai de ales? Ai foarte multe de ales! Andy, serviciul ăsta nu mai e doar un serviciu - În caz că nu ai observat, a pus stăpânire pe Întreaga ta viață! a țipat la rândul lui, iar roșeața din obraji i s‑a Întins spre gât și urechi. În mod normal aș fi considerat chestia asta extrem de sexy, dar În acea seară nu voiam decât să mă duc la culcare. — Alex, ascultă‑mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pot să spun că sunt Încântat de tine. Poate că o scurtă perioadă În care să nu ne vedem ar fi ceva bun pentru amândoi. — Ceva bun? Tu crezi că ne‑ar fi „de folos amândurora“? mi‑a venit să țip la auzul cuvintelor lui atât de banale, la ideea că „o scurtă perioadă În care să nu ne vedem“ ar contribui la o mai mare apropiere Între noi. Mi se părea egoist din partea lui să facă asta tocmai acum, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe care‑l emană e destul să mă Îmbolnăvească. Am aruncat supa cea ofensatoare la gunoi și am privit plină de regret la hrana mea pierdută, dar vocea ei m‑a readus, brutal, la realitate. — Sunt gata pentru vizionare! a țipat ea și s‑a așezat mai liniștită pe scaunul ei, acum că mâncarea pe care o văzuse la Runway fusese aruncată. Și În clipa În care terminăm, programează ședința de redacție. Fiecare cuvânt al ei Îmi provoca un nou val

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
găsesc un anume magazin sau un restaurant cu foarte puține indicii, sau nici unul, despre ele; cum să fac sluj În fața preadolescente care aveau deja mai multă experiență de viață decât ambii mei părinți la un loc; cum să pledez, să țip, să conving, să exercit presiuni, să influențez sau să cuceresc pe oricine, de la emigrantul care‑și aducea hrană la pachet până la editorul al vreunei publicații de prim rang ca să obțin exact ce voiam, atunci când o voiam; și, firește, cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și nu o apucaseră nici un fel de istericale. Nici măcar nu mă certase și nu Îmi spusese că e ridicol să nu vreau o promovare pe undeva, În cadrul revistei Runway. Era ca și când - poate că deja băteam câmpii, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Țârrr. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Prea Îngrețoșată și Îndurerată ca să mă uit la parada fotomodelor anorexice, m‑am strecurat afară să trag un fum de țigară Firește, În clipa În care am aprins bricheta, celularul meu a țipat din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare de pe la șase și jumătate. Drăguț copil, Andy, dar chestia asta cu gălăgia cu noaptea‑n cap trebuie să Înceteze odată. — Fetelor! a țipat din nou mama. E careva treaz pe acolo? Oricine! Nu‑mi pasă dacă mai dormiți, dar spuneți‑mi cum stau lucrurile ca să știu câte clătite să fac! — Să‑i spun cum stau lucrurile? O omor, Lil. După care am strigat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fac! — Să‑i spun cum stau lucrurile? O omor, Lil. După care am strigat În direcția ușii mele, Încă Închisă: — Încă dormim, nu‑ți dai seama? Dormim tun, probabil pentru Încă vreo câteva ore. Nu auzim copilul sau pe tine țipând și nu auzim nimic altceva! și m‑am prăbușit Înapoi În pat. Lily a râs. — Liniștește‑te, a zis ea Într‑un stil absolut necaracteristic. Sunt Încântați doar că ești acasă, iar eu una sunt fericită că mă aflu aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

rîde În acel moment ar fi fost oribil; atunci intra În panică la gîndul că va trebui să tacă atîta timp, și simțind că o să fie forțat să scoată un sunet, să facă o mișcare - să sară, să-nceapă să țipe, să facă o criză... Dar era prea tîrziu. Domnul Leonard Își schimbase postura - se aplecase și-l fixa pe domnul Mundy cu privirea. Și cînd vorbi din nou, o făcu scoțînd un murmur, Încordat, pătruns de un simțămînt extraordinar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Întîi lui Duncan. — E doamna Alexander. Apoi se răzgîndi și strigă spre una dintre fetele care stătea ceva mai departe, În fața bancului: Winnie! Asta ești tu, uită-te! Ținu figurina În sus și o făcu să meargă legănîndu-și șoldurile. Winnie țipă. Avea o față cu o diformitate, un nas turtit, o gură țuguiată și vocea foanfă. Uite ce-a făcut! le spuse ea colegelor. Celelalte fete văzură și se puseră pe rîs. Len mai adăugă ceară la sîni și pe fund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
delicat, pe care fetele Îl cam terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
privirea doar În ultima clipă. Dădu cu ochii de un bărbat care stătea În picioare lîngă biroul lui Viv, uitîndu-se peste hîrtiile ei fără un scop precis. Reacționă atît de violent cînd Îl văzu, că fu pe punctul de a țipa. La rîndul lui, bărbatul, și el surprins, făcu un pas Înapoi. Apoi izbucni În rîs. — Doamne Sfinte! SÎnt chiar atît de Înspăimîntător? — Îmi cer scuze, zise Helen, cu mîna pe piept. N-aveam de unde să știu... Dar biroul este Închis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen stătu nemișcată o clipă, după care intră În biroul ei și-și scoase țigările, dar aruncă pachetul jos, fără să-l deschidă. Acum se simțea mai ridicolă ca niciodată. Își aminti cum atunci cînd urcase scările de la toaletă, aproape țipase - ca o fată bătrînă, comică, dintr-o piesă! Tocmai cînd se gîndea la toate astea, auzi un rîset În stradă. Se duse la fereastră și se uită. La fereastră, cîndva În timpul războiului, fusese pusă o bucată de pînză lăcuită; cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sperie pe toată lumea. — De data asta chiar era serios. Hughes repetă aceeași scenă-cu-moartea pentru Patridge. — Să știi că nu-i amuzant, Hughes, Îi spuse ea. CÎnd mai trecură doi-trei șoferi prin Încăpere, o jucă și pentru ei. Unul dintre ei țipă ascuțit. Hughes se ridică, se duse la oglindă și o repetă pentru sine. Se Întoarse destul de impasibil. Am amușinat o adiere din propriul meu mormînt, spuse el luînd cărțile. Mickey se Întoarse de Îndată Înăuntru. — Ai idee ce-i acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
I se păcu că dăduse de-o coastă ruptă. Căută În geantă și scoase bandajele și Începu, cît putu de repede, s-o o lege pe bătrînă. — Totul din cauza ei, știi... Începu iar femeia. — Ajută-mă la asta, dacă poți! țipă Kay pentru a-i distrage atenția. În tot acest timp, Mickey Îl examina pe bărbat. La Început, lui Kay i se păruse că are fața Înnegrită; Își imaginase că era acoperită cu pămînt sau funingine. Dar În momentul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Adu ceaiul, Eileen. Și acoperă cutia aia cu carne conservată! Să fie protejată... O, Doamne! Ajunsese la ușa bucătăriei și văzuse haosul de dincolo. Nu-i venea să creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Mick! Hei, Mick! Oamenii trebuiau să răcnească pînă răgușeau pentru a se face auziți; cineva putea să strige de la o fereastră de la capătul clădirii și să i se răspundă de la a cincizecea celulă. CÎnd stăteai În pat și-i auzeai țipînd era ca și cum ai fi căutat la radio și ai fi găsit posturi prin Întuneric. Lui Duncan Îi plăcea; Își dădu seama că putea filtra vocile atunci cînd Începeau să-l calce pe nervi. Dar pe Fraser Îl Înnebuneau de fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pîntece, dar vrea pe spate, pe bune! C-o să te văd din nou, cînd... Miller Își continua cîntecul. Timp de un minut, cele două cîntece merseră bizar În paralel, apoi Miller cedă. Vocea lui se auzi În depărtare. Băi labagiule! țipă el. Se auziră și alte ovații. Vocea lui Atkin - sau cine era - deveni și mai puternică, și mai libidinoasă. Probabil că-și ținea mîinile pîlnie la gură și mugea ca un taur. Dă-mi fata cu păr de castană, Căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
era nesigur, se gîndi Kay. Probabil că surprinsese sfîrșitul Îmbrățișării lor, dar nu știa ce să creadă: era În același timp contrariată și jenată. CÎinele călca În urma ei și amușina tocurile pantofilor lui Helen. Toată scena dură ceasuri nesfîrșite. — Smuts! țipă femeia, Înroșindu-se din ce În ce mai tare. Smuts! CÎine rău ce ești! — Dumnezeule! spuse Helen, după ce cîinele trecu. Își aplecă fruntea să-și pună cercelul la loc, cu mîinile pe maxilar și cu degetele umblînd furioase În jurul micului șurub. Kay, În schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
asta, apoi se auzi un zgomot asurzitor: strigăte, rîsete, muzică de la un radio sau gramofon. — Alo? urlă un bărbat În telefon. — Alo? zise Viv Încet. — Alo? Cine e? Îi spuse că vrea să stea de vorbă cu Reggie. — Reggie? Ce? țipă omul. — Cine-i? se auzi vocea unui alt bărbat. — O fată care Își zice Reggie. — Nu-și zice Reggie, țărane. Vrea să stea de vorbă cu Reggie. Apoi receptorul trecu În altă mînă. — Domnișoară, Îmi cer mii de scuze... sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
repede ca oricînd. În cele din urmă, fiind depășiți de situație, hotărîră ca Reggie să-l sune pe domnul Imrie și să-i ceară sfatul. Alergă În salon; ea auzi un sunet subțire al soneriei telefonului alb perlat, apoi Reggie țipă; era, de fapt, un scîncet de frustrare și disperare. CÎnd se Întoarse, se clătina trăgîndu-și pantofii.Telefonul nu funcționa. Firele se Întindeau pe cîțiva centimetri, apoi se opreau. Era la fel ca sticlele cu apă colorată și țigările din gips

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de amenințare, de pericolul sigur, de iminența răului. Dumnezeule, spuse Fraser. Aia a picat aproape, nu-i așa? Bombele și focurile anti-aeriene Îi sculaseră pe toți. CÎțiva stăteau la ferestre Încurajîndu-i pe piloții britanici și tunurile anti-aeriene; ca deobicei, Giggs țipa după nemți: Pe-aici, Fritz! Părea că te afli Într-un fel de pandemonium. Fraser stătuse nemișcat vreo cincisprezece minute, Înjurînd gălăgia; În cele din urmă, nemaiputînd s-o suporte, se dăduse jos din pat. Trăsese masa prin celulă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu un ciomag. Giggs, bulangiule! strigă cineva. Asta-i din cauza ta! O să pun eu mîna pe tine, Giggs! O să te fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]