7,065 matches
-
a constatat că victima nu consumase absolut nimic cu 14 ore înainte de a muri. Se uită triumfător la bătrân. Melania Lupu întrebă încet: ― Și? ― În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu spun că ești prost, dimpotrivă! Mai mult, îți dau cuvântul meu de onoare că tot în sensul ăsta te-am descris maiorului. Deștept, cărpănos și pestriț la mațe! E de la sine înțeles că o asemenea poveste n-ai fi așternut-o pe hârtie. ― De unde ai aflat? ― Mă privește. Dacă-mi vinzi trucul cu cianura, îți spun. Grigore Popa îi întoarse ostentativ spatele. ― Mi-e greață! Ascultă, Melania, n-am intenția să mă justific... ― Nici nu e cazul. Sânt chestiuni care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-ncet coboară pasărea străină Pe-a lui Florin amabilă soție; Pe cal ridică sarcina lui lină, La pieptul lui ar vre în veci s-o ție, Se uită-n ochi-i, dând la calu-i pinten - Ș-acesta vântului s-așterne sprinten. În vremea asta Smeul se suise La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La cer, cu aripile lungi întinse, Culege-n cale-i blândele surâse A mii de stele, ce sburau ca ninse; La tronul cel etern pe scări deschise Stau mândre genii cu lumină - ncinse; L-a Lui picioare în genunchi s-așterne Și-ndreaptă ruga-i milei cei eterne. - " O, Adonai! al cărui gând e lumea Și pentru care toate sunt de față - Ascultă-mi ruga, șterge al meu nume Din a veciei carte mult măreață; Deși te - adoră stele, mări în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știi ce-mi ceri? Ce-i omul de a căruia iubire Atârni lumina vieții tale - eterne? O undă e, având a undei fire Și în nimicuri zilele-și dișterne. Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui... Căci lutul în el crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca pe-un plan l-am zugrăvit cu mâna, Nimic fiind, L-am închinat murirei -. În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mielușele, Ciobănașii după ele, Turme mândre și de oi, Ciobănașii din napoi Cu fluere și cimpoi, Mai avea de mă pricepi, Herghelii de cai sirepi Ce ca vijeliile Îi împleau câmpiile, Îi pășteau moșiile, Și de - a lungul râurilor S'așterneau pustiurilor, Și în valurile ierbii Pășteau ciutele și cerbii, Și prin munți pierduți în nouri Avea cârduri mari de bouri, Ș-avea munți, ș-avea păduri Și cetăți cu - ntărituri, Ș-avea sate mii de mii Presărate pe câmpii, Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică Șade - acolo singurică; Câte zile sunt lăsate Nu mai merge pe la sate, Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul ei cel negru, moale, Desfăcut cădea la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluere și cimpoi, Iară ergheliile Petreceau câmpiile Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel Pe asupra-i sboară el Și din gură-i cuvînta: Să trăiești Măria Ta! {EminescuOpVI 107} DRAGOȘ VODĂ CEL BĂTRÎN Dragoș Vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân Și domnind cu toată slava Șade-n scaun
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Noaptea cine-o povesti? {EminescuOpVI 124} CODRULE, MĂRIA TA Codrule, Măria Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le - atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Iancu doarme și visează; Calul se apropia Și din grai așa grăia: Iancule, stăpânul meu, Nu dormi așa de greu Că vor veni Ungurii Și tu nici nu i-i simți. Iancu iute se scula Și pe murgu-ncăleca Și s-așterne drumului Ca și pana vântului. 211 Ține, nana mea, calul Până ce oi urla dealul; Oi urla din deal la vale, Căci eu am patru pistoale, Două-s goale două-s pline - Dracul se teme de mine. 230 {EminescuOpVI 231} 212
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
picioare, Ce-l tot roagă să se scoale. -Mori, bădiță, ori te scoală, Nu-mi mai da și mie boală, Că de când te cot mereu Știe Domnul Dumnezeu; De când stai sub fag culcat M-am urât, m-am săturat Paturile așternând, Perinele tot mutând Când la cap, când la picioare, Când la umbră, când la soare. - Mândro, mândrulița mea, Eu atuncea m-oi scula Când tu mie mi-i aduce: Apă rece din Dunăre, Sloi de ghiață din țărmure, Cireșe din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu te-ai bolnăvit Deliii s-au îmmulțit. Așterne-ți mantaua ta Ca să-ți plătesc leafa ta; Măntăluța-și așternea, El de gălbeni i-o umplea. Galbenii că și-i lua Și pre cal încăleca Și pe poartă că eșea, Și pe uliță mergea, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot în palmă sprijinind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
culcați-vă, și eu pân atuncea m-oi întoarce la mama, ca să mai sug înc-odată laptele cel de văpaie albă a țâțelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos și strălucit. Făt-Frumos îl ascultă. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase în cap, oasele și încheieturile feței îi ieșise afară, pielița din oacheșă se făcuse vânătă, mâna grea ca plumbul și rece ca un sloi de ghiață. - Ce ți-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un sloi de ghiață. - Ce ți-i? o întrebă Făt-Frumos. - Nimica, - nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce și-o așternuse. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu măsa să gândi, Că poate biata fată Să poate-a s-amăgi. Ieu știu, îi zice, bine, S-o scap d-acest ponos Las-acum pă mine Să fac slujba frumos. Când vine acea seară, Când cerul ie deschis, Ș-așterne fata afară Să vază ce i-e scris. Bătrîn-afurisită P-al casei învăliși Ș-a răilor ispită Sta supt coși pitiși. Bălaia frumușică Ea de loc nu dormia Ș-acum ea plină de frică Acest minut pîndia, Să vază la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși vreun pic din el. Patul era făcut, așternut cu lenjerie scumpă, peste care era aruncată o cuvertură din blană. Era mai grozav decât Într-o reclamă pentru gama vestimentară Ralph Lauren Ski. Cui Îi mai păsa că de fapt eu habar nu aveam să schiez? Este splendid, Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este un sfat atât de bun. Ce-o să fac cu toate lucrurile pe care le-am cumpărat, atunci când o să crăp? — Să ne rugăm, spuse preotul. Adunarea Îngenunche, ca un singur om, și se așternu liniștea. Pe neașteptate, din spatele nostru, am auzit ușa bisericii deschizându-se cu un scârțâit. Cine putea să Întârzie atât? M-am Întors ca să mă uit. Îmbrăcată În șifon negru, care plutea În urma ei, Își făcu apariția Sophia D’Arlan. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un milimetru sau doi cel mult - și apoi, spre uluirea mea, l-am urmărit strecurându-se prin acel spațiu imposibil și aterizând pe pistă, la șase metri sub picioarele mele. Acestea sunt doar câteva exemple. În primele două luni am așternut pe hârtie zeci de asemenea istorii, dar, în ciuda efortului de a le face să sune frivol și superficial, am descoperit că nu era întotdeauna cu putință. Toți trecem prin stări de spirit mai pesimiste și trebuie să mărturisesc că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-o așa timp de trei săptămâni, Nathan. Trei săptămâni! Unul dintre cei mai străluciți scriitori care au existat vreodată, sacrificându-și timpul - timpul din ce în ce mai puțin și mai prețios - pentru a compune scrisori imaginare de la o păpușă pierdută. Dora afirmă că așternea fiecare frază cu cea mai mare atenție acordată detaliilor, că stilul era precis, amuzant și atrăgător. Cu alte cuvinte, era stilul lui Kafka și zi de zi, el se duce în parc și îi citește fetiței încă o scrisoare. Păpușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
împiedic să mai rumege aceeași problemă care o obseda de atâtea săptămâni. Capitol cu capitol, am pus-o la curent cu toate întâmplările prin care trecusem de când ne văzuserăm ultima dată. În esență, era versiunea prescurtată a tot ce am așternut până acum în această carte. Nu, nu chiar tot, dat fiind că am eliminat povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Am continuat să lucrez la anticariat, dar, după dramatica apariție a lui Honey de la sfârșitul lui iunie, am început să ne împărțim sarcinile, ceea ce însemna că nu trebuia să fiu acolo decât jumătate din timp. În zilele libere, continuam să aștern pe hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lemn sînt expuse unei morți firești). Mai mult însă, aceste urme diferite conferă și o altă așezare simbolică în durată. O psihanaliză comparativă a pietrei și a lemnului, în maniera lui Bachelard, așteaptă încă să fie schițată. Peste aceasta se aștern însă și practici diferite ale rudeniei și genealogiei. La noi, fiecare sat are propria sa legendă eponimă, care derivă „neamurile vechi” ale comunității dintr-un număr variabil de „întemeietori”. Între această origine mitică și prezent nu se mai interpune apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
apoi să-l oprească pe comisionarul Nicu, atunci când vine de la Universul, și să-i fie trimis imediat în birou. Cu indicația că băiatul n-o să vină de bunăvoie și că trebuie reținut cu orice chip. Trecu iar la fereastră: se așternuse un strat proaspăt de zăpadă și orașul avea o veselie neobișnuită, în acestă zi de sâmbătă. Se vede însă că-l blestemase vizitiul, fiindcă plutonierul intră cu vestea de necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Poate și fiindcă era vreme însorită și el cânta ușurel, ca la repetiție, la școală, „Steaua sus răsare, ca o taină mare, steaua strălucește și lumii vestește....“. Începuse și ea să murmure ceva, cu glas spart, tot mai încântată. Îi așternu să mănânce, avea și pâine, mâncă și el niște marmeladă cam veche, întărită, apoi se ocupă de foc, îi aminti să aibă grijă să nu se stingă, îi arătă lemnele pregătite, și-i dădu în mână niște gheme de lână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]