9,827 matches
-
limbii în comunicare, iar comunicarea este prin excelență un fenomen social, prin intersubiectivitate, și, în aceste condiții, vorbirea este un fapt social, prin care se asigură însăși învățarea limbii și socializarea individului și integrarea lui într-o comunitate. Ca formă abstractă și esențială, limba are desigur caracter social și reprezintă un mental social, dar acest "social" este în mod evident de un alt tip decît cel al vorbirii, care este o activitate socială. Vorbirea este întotdeauna o creație în raport cu limba, dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decât tot aproximativ, ca ceva ce aduce a parfum, a gust, a tonalitate. Și că dacă reușești să captezi acest parfum, poți descoperi mecanismul din spatele unui anume gest. Cam ca o concluzie: viața de zi cu zi sau luată în abstract, cu majusculă, nu numai că nu e lineară, dar are sute, mii de fațete, de cute, bogăția ei nu stă în ce se vede la prima mână, ci și într-o încrengătură de nervuri, de vinișoare ce leagă lucruri aparent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
iubirii active. Sfinții sunt ca niște "mâini omenești ale lui Dumnezeu"19, vase alese ale Sfântului Duh. La întrebarea arzătoare a unei epoci, Sfântul Duh răspunde cu o pogorâre care este cuvântul-cheie, răspunsul la ghicitoare. Niciodată însă într-o formă abstractă, ci aproape mereu în forma unei noi și concrete misiuni supranaturale: apariția unui nou sfânt a cărui viață este prezentarea mesajului pe care cerul îl transmite; un om care este aici și acum interpretarea justă și dreaptă a Evangheliei 20
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de mândria și pretențiile nebunești ale omului de a sfida suveranitatea lui Dumnezeu. Întruparea Fiului lui Dumnezeu, faptul central al istorie creștine, este un eveniment unic și irepetabil calitatea esențială a ceea ce este istoric. El nu este doar un principiu abstract cu valoare instrumentală, ca logos-ul antic, El capătă și natură empirică, carne și oase. În Iisus Hristos, Logosul nu mai este doar domeniul ideilor, valorilor și legilor care guvernează și dau sens istoriei, ci este el însuși istorie. Viața
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în cartea sa Salvation în History. Pentru el, Hristosul credinței este același cu Iisus cel răstignit și înviat din morți. Doctrina creștină trebuie să se refere la evenimentele care l-au avut ca protagonist pe Hristos, și nu la concepte abstracte ca naturile acestuia, rămășițe ale influenței elenistice asupra Sfinților Părinți. Evangheliile servesc la cunoașterea omului Iisus și pot fi socotite credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă el, cunoașterea deplină a lui Hristos de către
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
deja depășită, anacronică). Nu-i de mirare depresia care-l cuprinde pe autor în fața unor perspective atât de sumbre: Sfârșitul istoriei va fi o epocă foarte tristă. Lupta pentru recunoaștere, voința de a-ți risca viața pentru un ideal pur abstract, lupta ideologică mondială care a pus în lumină îndrăzneala, curajul, imaginația și idealismul vor fi înlocuite de calculul economic, de nesfârșita rezolvare a problemelor tehnice, de preocupări legate de mediu și de satisfacerea cererilor sofisticate ale consumatorului. În perioada postistorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție ceea ce s-a sugerat pînă acum despre poetica narațiunii. Prin aceasta, ne referim la comentariul relativ abstract și teoretic asupra aspectelor mai sistematice și recurente ale istoriilor. Poetica oricărui tip de exprimare verbală (tragedii, sonete, jurnale ș.a.m.d.) constituie studiul regulilor de bază pe care le formează toate producțiile din cadrul aceluiași tip. Iar cele mai multe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
văzută ca o reprezentare ordonată cronologic la nivelul structurii profunde a tuturor informațiilor primare și esențiale privind personajele, evenimentele și decorurile, fără de care narațiunea nu ar putea fi creată corespunzător. Să nu uităm că această reprezentare sau „versiune neprelucrată” este abstractă și în același timp structurată. Ne putem astfel gîndi la un povestitor al narațiunii (artistul creator, martorul ocular sau oricine altcineva) ca generînd un produs concret, „finisat” și anume discursul prezentat. Aici analogia lui Chomsky nu se susține deoarece transformările
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cititorului. Astfel de informații ascunse sînt des întîlnite și în literatura „înaltă”, bunăoară identitatea binefăcătorului lui Pip în Marile speranțe sau a părinților lui Esther în Casa umbrelor. Abstractizarea masivă din diverse discipline academice umaniste presupune că există un nivel abstract al istoriei din care derivă toate narațiunile concrete, cosmetizate prin variații de conținut. Să nu ne lăsăm totuși înșelați. Toate narațiunile implică expunerea unei anumite stări și una sau mai multe schimbări aduse acesteia, și pe măsură ce încercăm să identificăm evenimete
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rămîne atomistic, prin lipsa oricărei specificări cu privire la încotro ne îndreptăm în timp ce adunăm nuclee și sateliți, grupîndu-i în secvențe...Iar Chatman poate să indice ca nucleu propoziția Pe vremuri era un maidan acolo numai pentru că are o oarecare idee asupra structurii abstracte spre care se îndreaptă...Ceea ce caută cititorul într- o intrigă este un mijloc de trecere de la o stare la alta - un mijloc căruia să îi poată atribui o valoare tematică. (Culler, 1975 b: 138-9) Din nou, am ajuns la o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
îi precede pe structuraliști în unele proceduri ale analizei, subliniate mai sus, dar rămîne foarte intuitiv în motivația unor similitudini sau diferențe. Este intuitiv, de exemplu, cînd afirmă că diverse personaje din povestiri diferite sînt creații diferite ale aceluiași rol abstract (nu a folosit niciodată un text ilustrativ cu informatori pentru a-și susține spusele); și caută acordul nostru intutiv pentru aceste teorii. Studiul său rămîne o explorare deschizătoare de drumuri privind „competența” narativă a cititorilor: avem idei foarte bine definite
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acest capitol cît și în cel ce urmează revenim de la caracterizarea „particulelor elementare” ale narațiunilor, grupate sub denumirea de „istorie”, la diferite extinderi și individualizări ale acelor elemente care contribuie la producerea textului. Ne putem gîndi la mișcarea de pe planul abstract al componentelor istoriei pînă la cel concret al realizărilor textuale, atît ca proces cît și ca articulare. Principalele procese sau articulări implicate sînt enumerate de Bal ca fiind următoarele ( am înlocuit aici termenii de „fabulă” și „povestire” cu cei de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
am căpătat-o despre ideile autorului reprezintă „autorul implicat”. Conceptul de „autor implicat” a fost introdus pentru prima oară de Wayne C. Booth: Pe măsură ce autorul scrie, el nu creează doar un „om în general” ideal și impersonal, ci o versiune abstractă a lui însuși, diferită de autorii implicați din operele altor scriitori... imaginea pe care cititorul și-o face asupra acestei prezențe este una din cele mai importante realizări ale autorului. Oricît de impersonal ar încerca să fie, cititorul își va
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ulterioare pe tema autorului implicat a existat tendința de a pune accentul pe cuvîntul „implicat”: în opinia mea, Booth accentuează mult mai mult noțiunea de „autor”. El pretinde că cititorul proiectează sau reconstruiește, pe baza textului, un fel de versiune abstractă a autorului. Este bine știut că această versiune nu este însuși autorul; ar putea fi chiar o imagine pe care autorul real o respinge cu vehemență, sau care este fie flatantă, fie disprețuitoare. Nu este totuși clar dacă autorul implicat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dintre roluri, remitentul și obiectul, nu sînt decît rareori personaje propriu-zise în povestirile moderne. Felul de lucruri care contează ca obiecte în narațiunile noastre și felul de ajutor pe care l-am putea obține în căutarea acelor obiecte sînt adesea abstracte mai degrabă decît concrete. Narațiunile literare moderne au condiții care s-ar putea descrie în termenii obiectului, cu un oarecare grad de probabilitate, ca realizare, eliberare, fericire, autocunoaștere. Și încă rămîn pe dinafară povestirile de spionaj, povestirile "Vestului sălbatec”, romanțurile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de cîte ori un cititor dorește să încerce a- și confirma că o anumită porțiune dintr-un text este Discurs Indirect Liber pornind în mare de la personaj, și nu reproducere narativă a cărei sursă se află în acel narator îndeobște abstract, un simplu test de încadrare sau de comutare poate fi uneori eficient. Testul ajută la „acutizarea” impresiilor vagi sau nesigure, precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ca analoage conceptelor de stratificare sau împărțire socială, clivajele au făcut obiectul unei analize din partea lui Rae și Taylor care excludea orice legătură cu realitatea conflictului. Mica lucrare a acestor doi autori, influențată de democratic theory în versiunea ei raționalistă, abstractă și anistorică, se înscrie într-un univers intelectual diferit de cel al teoriei lui Lipset și Rokkan. Cu toate acestea, mulți autori o citează cu sfințenie pe de o parte, iar pe de altă parte susțin paradigma celor patru clivaje
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
pe bună dreptate, pe Rae și Taylor că au extins polisemia termenului "clivaj" făcând din el un catch-all concept (St. Bartolini și P. Mair, Identity, Competition, and Electoral Availability, Cambridge University Press, Cambridge, 1990, p. 215). În legătură cu viziunea ideologică și abstractă a lui Douglas Mae și Michael Taylor, vezi D.-L. Seiler, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 2000, pp. 67-68. 7 Asupra "dezghețului" clivajelor politice, autorii de referință rămân St. Bartolini și P. Mair (op. cit); Giovanni Sartori a revenit
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cu totul diferite, dar grosso modo, există un anumit grad de asemanare. Acest fapt arată că anti-modernismul dreptei poloneze nu poate fi în mod necesar identificat cu atitudinea antioccidentală în sensul larg al cuvântului. Această asemănare interesantă, chiar dacă este foarte abstractă, ar putea constitui una dintre explicațiile legăturii speciale care exista între cele două țări. Vom putea să o considerăm drept un element de explicare a problemei de a ști de ce pănă în prezent Washingtonul nu a fost considerat o Nouă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dureros decît aceeași poveste a vreunei Aliona sau Dunea oarecare? Pentru că vorbește limba copilăriei mele? Dar eu abia pot îndruga acest patois țărănesc, rudimentar, pentru uzajul mărunțișurilor vieții zilnice. N-aș putea exprima în el corect nici gîndurile mele mai abstracte, nici sentimentele mai adînci! Instinctul zoologic, chemarea inconștientă a speciei? Dar atunci de ce această înduioșare, acest sentiment de intimă legătură morală?“ (4, 97 - 98). Răspunsurile căutate în doctrinele filozofice sau revoluționare nu-l satisfac, iar discuțiile cu vechii camarazi sînt
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cunoașterii, numită "realitatea noumenală", opusă realității fenomenale a lumii, a permis acceptarea independenței conștiinței. Existența (divizată) acestei realități a însemnat acceptarea axiomatică a existenței realității noumenale, identică cu acceptarea spiritualității divine. Această realitate noumenală nu poate exista în absența actelor abstracte de gândire, așa cum cunoașterea nu poate fi despărțită de percepție. Crearea acestei noțiuni abstracte, care nu are corespondent în realitatea percepută, a permis separarea cunoașterii de atributul ei - conștiința. Există dovezi despre apariția unor forme elementare de cunoaștere și conștiință
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Existența (divizată) acestei realități a însemnat acceptarea axiomatică a existenței realității noumenale, identică cu acceptarea spiritualității divine. Această realitate noumenală nu poate exista în absența actelor abstracte de gândire, așa cum cunoașterea nu poate fi despărțită de percepție. Crearea acestei noțiuni abstracte, care nu are corespondent în realitatea percepută, a permis separarea cunoașterii de atributul ei - conștiința. Există dovezi despre apariția unor forme elementare de cunoaștere și conștiință la mamiferelele superioare și la cimpanzeul hominid. Cunoașterea și conștiința au o epistemologie (o
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
David Hume ("rațiunea este sclava pasiunii") care vede dorința, și nu rațiunea, ca fiind guvernator al minții. Kant consideră categoriile elaborate de el ca formând structura înțelegerii lumii și a legilor ei. Rațiunea este sursa moralității. Mintea formulează în mod abstract experiențele noastre pe aceleași caracteristici esențiale de timp și spațiu, drept cauză și efect. Nu avem o directă experiență a lucrurilor în forma lor, reală, de "noumenon", ci doar a celor transformate de experiența noastră în "fenomenon". El vorbește de
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
urmărise de multe ori felul cum picta, într-o zi a luat paleta și pensula și a început să picteze. Stăpânul, încântat, a dus pânzele pictate de Congo la un specialist, care a declarat că pictura aparține stilului impresionist, liric abstract. Înarmat cu acest verdict, pictorul participă la vânzarea publică Bonhams Auction House cu două tablouri ale lui Congo. Cele două picturi au fost vândute cu 14.400 de lire sterline, iar sculptura lui Renoir 25, prezentă la vânzare, nu a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în altă direcție. Numeroasele sale note filosofice au fost publicate postum sub titlul Senilia. 24 Desmond John Morris, zoolog, etolog, sociobiolog și pictor suprarealist, prezintă cazul cimpanzeului Congo ca pictor talentat, care demonstrează capacitatea de a avea elemente de gândire abstractă. 25 Pierre-Auguste Renoir (1841-1919), artist francez, pictor proeminent al curentului impresionist, care imortalizează frumusețea și sensibilitatea feminină. Lucrează din fragedă tinerețe într-o fabrică de porțelanuri, unde talentul său în pictură se impune. Este un produs autodidact al Muzeului Louvru
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]