20,435 matches
-
același lucru. Televiziunea de stat a Moldovei a trântit ușa în nas realității și opiniei publice. Ați vizionat oare în ultimele luni vreun reportaj la TVM, cât de scurt, despre acțiunile de protest organizate de reprezentanții diferitelor categorii sociale împotriva abuzurilor și a incompetenței puterii comuniste? Dar un comentariu sau vreo masă rotundă care să ia în dezbatere aceste subiecte? Astfel de emisiuni sunt de neimaginat la televiziunea de stat a Moldovei; cenzura instaurată de comuniști, e atât de puternică și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lui 1734, pentru ca apoi, folosit de către Voltaire, să facă o carieră fulminantă 35.) E greu, totuși, de admis că filozofii luminiști sunt campionii teoriei sinuciderii. Ei fac, În schimb, ceva mult mai important: o scot din zona penalității și a abuzului judiciar (cadavrul sinucigașului era batjocorit În niște ritualuri păgâne, iar moștenirea acestuia confiscată de către stat). Pentru a face mai credibilă demonstrația, un d’Holbach nu s-a sfiit să arate că acceptând să meargă la moarte, Iisus Însuși a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrise, trece, trebuie să treacă prin prelungirea timpului pe care, fără să știe, l-a parcurs. Timp presimțit, timp recuperat, abuzând de altă voce narativă. Eului narativ, indefinibil, i se substituie un martor adevărat: un document, o tradiție, o persoană. Abuzul cronologic nu implică, totuși, permanentizarea unei metode constrângătoare. De obicei, acest tip al definirii temporale acționează pe spații Înguste: introduce sau segmentează un discurs. Fragmentează vocația Însăși a fragmentarismului, subminând-o cu mărturia că discontinuitatea promite Întotdeauna o permanență. După
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
menită să aducă un consistent beneficiu de imagine partidului aflat la putere. După căderea lui Ceaușescu, aceasta a fost cea mai serioasă acuzație de confiscare a unui personaj istoric, în condițiile în care întregul regim comunist se făcuse odios prin abuzurile omagiale propagandistice. Presa din afara cercurilor pro-guvernamentale a sancționat dur efortul electoral desfășurat în numele unui domnitor mort de cinci secole. S-a vorbit despre "Anul Ștefan cel Mare" ca despre o "controversată mega-manifestare decretată de Guvern", cu distribuții bugetare preferențiale, care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
multe din evoluțiile politice ale deceniului următor. În contrast cu această stabilizare a reprezentărilor, în manualele de istorie est-europene aprecierile asupra perioadei comuniste s-au schimbat radical. Persiflând post-factum ideologia de dinainte de 1989, ele se remarcă prin vehemența cu care denunță violențele, abuzurile și nedreptățile foștilor guvernanți. Mai mult, manualele au devenit receptive la istoriile paralele, îndelung cenzurate de regimul comunist. Dar și această deschidere s-a dovedit, la rândul său, politizată și partizană, impunând noi selecții valorice, declarative și militante. Pentru o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ușor distanța între propaganda "rea" și propagandiștii "de treabă"150: "soțul [învățătoarei] era activist [...] plătit pentru asta. Dar ceea ce știu de la taică-meu și de la alții era că omul nu făcea excese 151. Adică era un funcționar, [...] care nu făcea abuzuri, nu făcea presiuni asupra oamenilor, trata chestia asta politică, așa ca [pe] o meserie oarecare" (L.B.); "mi se părea totul un teatru [...]. Așa, în sinea mea, puțin râdeam. La ce bun toate, că practic [...] lucrurile erau făcute numai ca să se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu înțelegeam socialismu', cuvintele astea cheie, [cum ar fi] comunismu', nu le înțelegeam" (M.L.)153. Viața de zi cu zi Viața elevului socialist însemna o permanentă ajustare la cerințele disciplinei. Memoria celor intervievați pare să fi fost serios marcată de abuzurile resimțite în acei ani, din cauza celor autorizați să îi disciplineze. S-ar putea spune că astfel au cunoscut, mai mult inconștient și la scară redusă, una dintre componentele cert coercitive ale sistemului. Nu puterea școlară este acuzată în aceste amintiri
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a urmat, în scurt timp, căderea regimului comunist, în decembrie 1989. 143 Vezi și Mărturii orale. Anii '80 și bucureștenii, p. 19, 124-128. 144 În astfel de zile festive, se găseau momente agreabile chiar și pentru cei direct loviți de abuzurile regimului. Fiica unui deținut politic, deportată împreună cu familia în nordul Moldovei (în anii '50) și exclusă o vreme din școală, își amintea că la 23 august "nu că mi-ar fi plăcut să defilez, dar era o atmosferă sărbătorească și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din infuzia cu 2-3 lingurițe la o cană, ce se aplică pe răni (în cancerul mamar și al pielei). Ungvent 20% din muguri, care se aplică pe răni. XII.14. ETILISMUL ACUT ȘI CRONIC Etilismul este o boală produsă de abuzul repetat și în cantități mari de alcool etilic. Aduce după sine o serie de modificări patologice la nivelul diferitelor organe dând naștere la o serie de afecțiuni: gastrita alcoolică, steatoză hepatică, ciroză, miocardita alcoolică, psihoză. Treptat, duce la apariția unor
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
ziariști români și italieni. Așa se face că în urma "polemicilor" exagerate, în sufletul românilor s-a dezvoltat în mod progresiv un sentiment de ranchiună sau de ură față de italieni. Foarte mulți dintre "noii cetățeni" au fost supuși de către italieni la abuzuri. În mintea multor români, cu precădere tineri, imaginea pozitivă a italienilor de persoane binevoitoare a fost înlocuită cu aceea de "exploatator" la locul de muncă, a proprietarului unei case de închiriat, al omului legii care are prejudecăți ostile împotriva imigranților
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
este acum momentul pentru a analiza aceste motive, cauze, însă nu este inutil să ne referim la exemplul cel mai "scandalos". În istoria contemporană a României apare o situație dramatică unde există o legătură foarte strânsă între copilărie/adolescență și abuzurile, violențele sexuale care există în interiorul familiei sau în afara acesteia. În istoria României postcomuniste tragedia copiilor abandonați a fost documentată de mii de ori. Dar este vorba de situații care, probabil, își au rădăcinile în trecut. Astfel de situații au configurat
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
copiilor abandonați a fost documentată de mii de ori. Dar este vorba de situații care, probabil, își au rădăcinile în trecut. Astfel de situații au configurat un model latent de comportament, chiar dacă nu este generalizat, între copilărie/adolescență, unde existența abuzului și violenței a constituit o constantă. Dacă astfel de comportamente, fundamentate pe violență în general și pe violență pe fond sexual în particular s-au dezvoltat pe parcursul mai multor generații, oriunde ar fi avut loc în lume, cum ai putea
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
față de italieni? Că ei s-au simțit și se mai simt poate folosiți ca țap ispășitor? Cheagul de sentimente, experiențe negative, preocupări, acumulate în memoria colectivă nu pot fi înlăturate ușor. Mulți dintre "noii cetățeni" au fost supuși personal la abuzuri (mai mari sau mai mici) la momentul venirii lor în Italia, cu precădere înainte de intrarea României în U.E., când fiind încă extracomunitari erau șantajați și amenințați cu expulzarea de către patronii la care munceau. Mulți au suferit citind în ziarele italiene
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
oriunde. Nu există niciun fel de toleranță din acest punct de vedere și autoritățile italiene au dreptul să ia deciziile pe care le cred de cuviință. Dar nu prin măsuri administrative, sau prin măsuri care se pot configura în adevărate abuzuri asupra acestor cetățeni. Ar fi de preferat să fie adoptate măsuri preventive. Și, în plus, trebuie să vă spun că există orașe în care lucrurile s-au rezolvat mult mai bine, orașe în care poate nu s-au creat aceleași
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
vieții sale sunt urmări ale unor alegeri personale, în consens cu propriile principii. Soljenițîn ar fi putut deveni ofițer NKVD, apoi scriitor oficial, care să glorifice "cuceririle socialismului". Însă el a ales, dimpotrivă, calea anevoioasă a protestului împotriva nedreptății și abuzurilor comise de regimul comunist sovietic. A făcut parte din categoria celor care au refuzat să intre în școlile NKVD-ului la recrutarea din 1938, iar mai târziu nu putut explica acest refuz decât printr-un "sentiment interior, nesusținut de nici un
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de a da spre publicare nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici, care apare în 1962, în revista "Novîi mir". Debutul a fost favorizat de condițiile a ceea ce s-a numit "dezghețul hrușciovist", perioadă în care au fost condamnate abuzurile staliniste și cultul personalității instituit de "tătucul" Stalin. Autorul care debuta avea, atunci, 45 de ani și nu era deloc un tânăr neexperimentat și timid, dimpotrivă, el era un scriitor deja format, chiar fără să fi trecut prin etapele obișnuite
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sunt esența libertății interioare, bunul cel mai de preț al omului"107. Suferința povestită nu este același lucru cu suferința trăită, care poate fi comunicată într-o măsură destul de redusă, idee confirmată și de Vladimir Bukovski, un alt luptător împotriva abuzurilor și nedreptăților din timpul regimului comunist sovietic: Când citești sau auzi relatări despre lagărele de concentrare, despre represaliile în masă, despre milioanele de vieți distruse fără nici o rațiune, în pofida intensității impresiilor, a revoltei sincere și a indignării, toate acestea rămân
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
detalii trasează limitele vieții concentraționare. Soljenițîn nu obosește să caute cuvinte capabile să comunice oroarea specifică lagărului, "această lume sinistră, unde fiecare roade pe cine poate, unde viața și conștiința omului se cumpără pe o rație de pâine cleioasă"137. Abuzul de a ține oamenii închiși este cu atât mai înfiorător cu cât înseamnă a închide valori fundamentale pentru omenire, de vreme ce "oamenii stau în lagăr pur și simplu și pentru credința în Dumnezeu, și pentru setea de adevăr, și pentru dragostea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Pentru început, ei sunt plasați la poli opuși pe criteriul statutului social: fostul deținut, cu statut de exilat, și omul liber. Această opoziție se accentuează odată cu dezvăluirea identității sociale a lui Bobrov, între omul care a avut de suferit din cauza abuzurilor regimului comunist și omul care a slujit acest regim. Greața resimțită de personajul principal în momentul în care înțelege ce fel de om este Bobrov, nu reprezintă, poate, doar efectul tratamentului cu raze Roentgen, dar și un simptom al contactului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a romanului de către Pierre Daix: "Nu cunosc nimic mai puternic decât altercațiile mute între Rusanov și Kostoglotov"330. (trad. a.) Din această confruntare, cititorul trebuie să înțeleagă semnificația ascunsă în profunzime, pentru că naratorul nu furnizează interpretări. Kostoglotov reacționează verbal la abuzurile și la pretențiile lui Rusanov (care, bunăoară, vrea să citească primul ziarul), dar, în esență, nu manifestă aceeași atenție față de el. În relația lor, Kostoglotov este mereu obiect al focalizării, în timp ce percepția lui se îndreaptă spre alți oameni și spre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Denisovici, de fapt fals patetic în relație cu supraveghetorii, așa cum apare în situația în care încearcă să se dezvinovățească și să scape de carceră. Patetismul devine, în cazul acestui personaj, o mască sau o modalitate de a se eschiva de abuzurile practicate în lagăr: Dar pentru ce, cetățene șef? întrebă Șuhov cu un glas mai abătut decât era el în realitate"407. Despre orientarea spre celălalt cu dominanta creării unei imagini favorabile vorbim mai ales în cazul lui Rusanov. Discursul său
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
va fi considerat sub acest aspect de către Biserică și va dobândi privilegii tot mai mari, chiar și particulare. Distincția netă între conceptul de împărat-zeu și cel de împărat prin harul lui Dumnezeu de-a lungul timpului va fi supusă multor abuzuri din partea monarhilor, care vor tinde să revină la vechea formulă chiar și sub o mască creștină, prin închinarea (prosternarea) în fața monarhului sau legendele monarhilor tămăduitori din regatul franc al evului mediu etc. Conciliul de la Arelate (314) ne prezintă, în documentele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
celor bogați, celor puternici, celor drepți, celor înțelepți etc., prin noutatea evanghelică fericiți sunt cei marginalizați ai lumii: persecutați, asupriți, flămânzi... Preceptele iubirii și iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii dezordonate: elemente ale abuzului. Dacă în lumea elenistico-romană titlul de Victor Pacatorque Gentium făcea referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea aparține celor blânzi, celor non-violenți, făcătorilor de pace, căpătând o valoare tot mai concretă: trebuie să se facă pace și să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Însă evanghelistul Luca (10-93 p.Chr.) nu a scris pentru iudei și nici pentru soldatul evreu; adresându-se cititorilor săi păgâno-creștini, ar fi voit să spună că un soldat creștin își arată credința păstrându-se la distanță de asupriri și abuzuri. Biserica timpurie, inspirată din învățăturile biblice, nu și-a pus niciodată problema morală a serviciului militar, neconstituind obiectul normelor dictate de Isus, de Ioan Botezătorul și de apostoli. Cu toate acestea, unii intelectuali creștini, spirite neliniștite și irascibile, au continuat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legate de meseria armelor și a războiului, ca și cum serviciul militar și nu voința proprie erau cauza păcatului. Astfel, tot ceea ce ei săvârșesc o pun pe seama misiunii ce le-a fost încredințată. Episcopul recunoștea utilitatea serviciul militar, dar nu și a abuzurilor sale. În aceiași ordine de idei, urmând învățătura sfântului Augustin despre corectitudinea de care trebuie să dea dovadă neîncetat funcționarul public, și, repetând integral gândirea acestuia, sfântul Maxim spunea că: Nu este rău să-ți asumi o funcție publică, însă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]