KorAP: Find »[drukola/base=adăuga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...4097 >

102,424 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

României de zece ani încoace - absența Statului de drept. Cu cât sunt mai puține legi sau cu cât ele sunt mai puțin aplicate, cu atât activitățile grupurilor mafiote sau ilegale sunt mai libere, mai nestingherite. La lipsa legislației se mai adaugă și faptul că Poliția și Justiția nu își fac adesea datoria așa cum trebuie, așa cum legea ar impune [...] Poate că acum vor înțelege și naționaliștii extremiști sau cei cu o exagerată mândrie națională de ce Occidentul nu este fericit să ne deschidă

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
foștii comuniști de frunte. [...] Cei veniți la putere, în mod firesc au pus în practică ceea ce se afla în «codul lor genetic», reușind să așeze țara într-o poziție neclară, incertă: nici cu Vestul, nici cu Estul.” În continuare, domnia sa adaugă: „Dacă vin la putere aceiași oameni care au mai condus România la începutul anilor ´90 aceștia se vor confrunta cu aceleași probleme pe care, atunci, nu le-au rezolvat. Bine ar fi ca de data asta să izbutească! E păcat

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
precum s-a crezut altădată. Previziunile unor cercetători sunt oarecum sumbre deoarece ne plasează în contextul unei crize mondiale permanente și accentuată de la un an la altul. Potrivit unor estimări relativ recente (din 1995), numai demografic vorbind, populația lumii își adaugă de la un an la altul circa 88 de milioane de suflete. Aceasta înseamnă că peste vreo 35 de ani, omenirea va atinge 11 miliarde de locuitori (față de 5,5 miliarde în prezent). Specialiștii deja se întreabă cam câți locuitori poate

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
mult mai mare). S-a estimat că există 500.000 de prostituați minori numai în Thailanda, Sri Lanka și Filipine. Tot mai multe milioane de persoane își părăsesc familiile și căminele în căutarea unei șanse și a unor mijloace de supraviețuire. Adăugându-se la cele 25 până la 30 milioane de persoane care muncesc în afara țării lor ca imigranți legali, se estimează că există între 20 și 40 de milioane de muncitori imigranți clandestini, refugiați economici fără drepturi legale și cu prea puțin

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Nimic nu se va întâmpla de la sine, doar pentru că așa ar trebui. Se știe ce trebuie făcut, dar forțele politice ale stângii, democratice sau nedemocratice, sunt în imposibilitate logică și pragmatică de a dezvolta capitalismul.” În final, același autor mai adaugă: „În loc să se orienteze către coagularea unei mișcări liberal populare, care să vină cu un program credibil de cucerire a puterii și de guvernare, PNL își ignoră potențialul și responsabilitățile, punându-și doar problema de a intra din nou în Parlament

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
abuzurilor câtă vreme nu se va dezvolta prin cultură o conștiință puternică în fiecare individ. De aceea, statul democratic trebuie să facă din spiritual și din cultură un scop principal al activității sale.” Într-una din cărțile sale Tudor Vianu adaugă că: „este absolut necesar să evităm confuzia care se face uneori între cultura totală a sufletului - ideal înalt și ultim al efortului cultural - și ceea ce se numește cultura generală. Prin acest din urmă termen se înțelege mai degrabă o mobilare

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
progres că: „este o realitate individuală și socială incontestabilă” și „oamenii n-au rămas nicidecum aceiași, de la apariția lor pe pământ și până astăzi, și nu s-au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
ar putea-o face, problemele de care e vorba. De unde, mai întâi, numeroasele greșeli ce se comit cu bună credință, numai din nepricepere sau din lipsă de informații, de către alegătorii din țările cu regim constituțional. La care trebuie să mai adăugăm, în al doilea rând, alte greșeli de ordine etică. Acestea izvorăsc, în general, din precăderea ce se dă, în atâtea și atâtea cazuri, interesului particular asupra celui public. În cazurile de acest fel, alegătorii - și după ei aleșii - hotărăsc așa cum

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți și lui Dumnezeu și lui Mamona.[...] Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
foarte puternică, coagulând în jurul lui oameni virtuoși, cu voință politică, hotărâți să facă reformele necesare fără să se abată de la ele. Revenind la subiectul «Pieței Universității» din primăvara lui 1990, când au protestat elevii și studenții, cărora li s-au adăugat și unii intelectuali mai îndrăzneți, Nicolae Manolescu preciza (pe 24 mai 1990): „Numai cine n-a fost în Piața «Golanilor» (fiindcă despre răuvoitori n are rost să vorbim) a putut rămâne insensibil la spectacolul uman de acolo. El este pur

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

puțin pe un birou, după mine. - Nu te-nțeleg, zise urcându-se în mașină. De ce l-ai lăsat pe mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
a liniștit fata, zâmbind în continuare. La mulți scorul este 0:0. Iar media este 0,31 la 0,14, din câte știu. - Mă rog, am zis. - Nu, chiar așa este. A, dar trebuie să vă alegeți un sector rezidențial, adăugă. - Adică? - Adică aveți dreptul să vă alegeți sectorul în care veți locui. După cetățenie sau după sânge, cum doriți. - Nu prea înțeleg. - Vedeți, îmi explică fata cu răbdare, aici există sectoare care corespund țărilor de pe pământ. Dumneavoastră ați fost cetățean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
prezentă Luca. Unul dintre meseni, probabil cel mai răsărit, a început să-mi explice cine e el, cine sunt ceilalți. - Eu sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am precizat eu. Lumea mă privi curioasă. - Dulgher? zise o fată. Adică sculptor? - Da, am răspuns. Sculptez rame de geam, scări, tot ce vrei. - Nu, Andreea, mă salvă Luca. Alex este chiar dulgher. Face rame de geam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în față cu Mâzgâlici. - Ești ca și mort, zise Reptigli, îndreptând ucigătoarea armă către tremurândul sul de carton. - Nu trage, te rog, zise acesta. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise sulul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Reptigli. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Mâzgâlici aiurit, luând buchetul din mâna lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
lui Reptigli și mirosindu-l, moment în care Reptigli îi umflă mitraliera. - Ha-ha, ce prost ești, zise gândacul hohotind cadaveric. Acum te împușc. Ha-ha! - Stai, nu trage, te rog, zise Mâzgâlici. Dacă mă lași în viață, îți dau florile astea, adăugă și scoase la iveală un buchet de o frumusețe nepovestibilă de Bășina Porcului. - Mamă, ce minunate sunt, zise Reptigli aiurit, luând buchetul din mâna lui Mâzgâlici și mirosindu-l, moment în care Mâzgâlici îi umflă mitraliera și îl împușcă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
se pare. Shuoke suna la interfon. „Vin imediat“, se auzi vocea lui Suki. Shuoke se privi în ușa de sticlă în fața căreia stătea. Purta jeanși negri, Levis, un tricou Boss, negru, un blazer negru, tot Boss, și la toate astea adăugase niște mocasini Tod’s, negri. Iar în haine se afla un tip arătos, un metru optzeci și trei înălțime, păr negru, tuns scurt, ochi negri, liniștiți, fața colțuroasă, buze subțiri. Ăsta era Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Despre administrator nu se aflase nimic, dar oamenii își dădeau cu părerea. - O fi fugit cu fondul de rulmenți, zicea cineva. - O fi fost răpit, zicea altcineva. - Sau omorât, spunea un al treilea. - Sau o fi omorât el pe cineva, adăugam eu. Dar toate aceste bănuieli nu erau confirmate de nimeni, de nimic. Întrebam o dată pe săptămână la poliție dacă aveau un semn de viață sau de moarte de la administrator. Nu aveau. Trăiam în continuare în căcat. Pictorița încerca să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

întrerup? Unii critici (vezi Luce d’Eramo, Manifestul, 16 septembrie), și unii cititori cu gusturi rafinate susțin că nu: ei le consideră drept povestiri încheiate, care spun tot ce trebuiau să spună și la care nu mai este nimic de adăugat. Nu mă pronunț asupra acestui punct. Pot spune doar că inițial am vrut să creez romane întrerupte, sau să prezint lectura unor romane ce se întrerup; apoi, s-au născut texte pe care aș fi putut chiar să le public

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de roman pentru că mi se părea că aveau mai multă semnificație pentru mine, pentru că mi se potriveau mai bine, pentru că mă distram mai mult scriindu-le. Mi se înfățișau mereu alte tipuri de roman, pe care le-aș fi putut adăuga la lista mea, dar fie nu eram sigur că voi reuși, fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr, există acest risc. — Prefer romanele - adăugă ea - care mă fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat îmi dă o satisfacție specială să știu că lucrurile sunt făcute în acel mod determinat și nu altminteri, chiar lucrurile oarecare, care în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fără riscuri, față de experiența trăită, care-ți scapă printre degete, discontinuă, controversată. A devenit, oare, cartea un instrument, un canal de comunicare, un loc de întâlnire? Asta nu înseamnă că lectura va avea mai puțină priză asupra ta: dimpotrivă, se adaugă ceva la forța ei. Volumul acesta are paginile netăiate: un prim obstacol în calea nerăbdării tale. Armat cu un coupe-papier bun începi să-i pătrunzi tainele. Cu o tăietură hotărâtă îți faci drum între pagina de titlu și începutul primului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sară căciula ca cel de anul trecut“, și după câteva rânduri înțelegi că e vorba de ardei iute; și „tu sari mai puțin cu fiece an ce trece!“, spune mătușa Ugurd, gustând din tigaie cu o lingură de lemn și adăugând puțină scorțișoară. Clipă de clipă descoperi apariția câte unui personaj nou, nu se știe câți sunt în bucătăria asta imensă; e inutil să numeri, la Kudgiwa erau întotdeauna o grămadă, într-un du-te-vino: socoteala nu se potrivește, pentru că nume diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de Ludmila?“, dar nu-și încheie fraza; iar tu, sincer vorbind, ar trebui să răspunzi că nu mai poți deosebi interesul tău pentru romanul cimerian de interesul pentru Cititoarea romanului. Pe de altă parte, reacția profesorului la numele de Ludmila, adăugată la confidențele lui Irnerio, aruncă o lumină misterioasă, creând în jurul Cititoarei o curiozitate neliniștitoare, nu prea diferită de cea care te leagă de Zwida Ozkart, din romanul a cărui urmare o cauți, și nici de cea față de doamna Marne din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fac apel la o experiență îndepărtată și vagă; tema scoicilor mă obligă să-mi reconsider viața, făcută din lucruri neduse până la capăt și pe jumătate eliminate; de aici, dificultatea care sfârșește prin a mă pune pe fugă. La asta se adaugă faptul că sârguința cu care fata se dedică desenării scoicilor denotă căutarea perfecțiunii, ca formă pe care lumea poate și deci trebuie s-o atingă. Eu, în schimb, sunt convins de o bucată de vreme că perfecțiunea nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]