10,749 matches
-
peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă rîul care izvorăște de sub pomul vieții. Pasărea din copac este un phoenix. Mai am și alte detalii la care să lucrez. După o pauză lungă, pastorul zise: — îți admir, bineînțeles, îndemînarea și gîndirea, și sînt convins că și adunarea bisericească o va face. Dar mă tem că nu vor fi de acord cu descrierea pe care i-o faci lui Dumnezeu. Nu, nu cred. Vezi tu, îi va înspăimînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în carnivori. Sînt uimit de modul în care ai împins fertilitatea la dezastru, apoi ai reparat dezastrul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cauciuc ars i se topi din nări și o căldură revigorantă îi cuprinse membrele. — Asta-i mîncare de la institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta. — Și vă admir pentru asta! strigă Ritchie-Smollet cu entuziasm. Și v-ați mutat acolo unde trebuie! Avem doi sau trei milenariști în comitet, și cine să-i condamne? Oare rugăciunea umanității din toate timpurile nu a cerut hrană naturală din belșug? Imposibil, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te simți? — Nu-mi placi, Sludden, dar oamenii la care țin depind de tine. Spune ce vrei. Da, imediat. Mă bucur că ai fost de acord să mă vezi, dar desigur, știam că o vei face. Și eu și Rima admirăm la tine autocontrolul instinctiv. Asta face din tine un om extrem de valoros. — Spune-mi ce vrei, Sludden. Sîntem bărbați moderni și inteligenți, la urma urmei, nu cavaleri care s-au înfruntat în turnir pentru dragostea unei preafrumoase doamne. Aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
face este să scriu o poveste în care adjective ca banal și obișnuit să aibă semnificația pe care glorios și divin le-au deținut în comediile de demult. Ce crezi? — Cred că încerci să-i faci pe cititori să-ți admire discursul șlefuit. — îmi pare rău. Așa e. Bineînțeles, zise iluzionistul cu năduf. Ar trebui să știi deja că trebuie să-i ung puțintel cu unt.∗ Sînt ca Dumnezeu Tatăl și tu ești Fiul meu sacrificial, iar un cititor este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre în ele. O auzi oftînd și adresîndu-i-se: Aș dori să fii mai atent. Se întoarse și o văzu pe lady Monboddo. Fața ei părea mai tînără, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imposibil. Creierul uman, cel care a creat Mașina jocurilor și alte dispozitive electronice sau mecanice similare, nu are ― nici măcar teoretic ― un echivalent intelectual în univers. Oamenii consideră deseori că sistemul electronic al Mașinii deține o superioritate în raport cu creierul uman. Aceștia admiră faptul că Mașina poate discuta cu 25.000 de persoane de-odată: însă, în realitate, ea nu o poate face decât datorită celor 25.000 de creiere electronice asamblate în circuite complexe, tocmai în acest scop. Unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi și-și scoase armele. În pragul ușii ce se deschisese, văzu un robot-mitralior care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zis că e umplut cu aer și țopăia în aer; domnul Sima dăduse jos ierburile și celelalte, în locul lor l-am instalat pe Dragoș și el a închis ochii, nu s-a mai clintit. „Vezi ce cuminte e ?“, l-a admirat domnul Sima; „Nici n-o să-i mai simți prezența, o să vi se pară doar o vagă respirație, de undeva, din adâncul vostru, n-o să vă deranjeze absolut deloc și o să vă ajute, ai să vezi“. „Domnule Sima“, am spus eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care o știți pe dinafară (a-a-di-i-o del pas-sa-a-to !) și, când vine aria, o fredonați ultrasatisfăcută că o știți și nu știți că tocmai ce știți vă împiedică să știți, pe când eu vă cer scuze pentru polologhia asta idioată și vă admir pentru răbdarea cu care m-ați ascultat, amin.“ „Sunt convinsă totuși că ai febhă, poate de la pumnul ăsta bandajat, ia să văd“, a spus doamna Gerda. Și, lăsând jos olița, mi-a pus pe obraji niște degete foarte mângâietoare. „Ia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am dat medicamentul (a mai avut putere să mi-l arate, îi tremura degetul). I-am adus un pahar cu apă și am rămas lângă ea s-o văd cum se desfășoară. Stăteam și mă uitam în jurul meu, prin cameră. Admiram desăvârșita simplitate a mobilierului, alesul gust pentru punctarea vidului. Pe cât îmi amintesc, se mai aflau acolo ziare, proaspăt așternute (pesemne patul dumneavoastră personal), un număr restrâns de rochițe prinse direct în cuie pe unul din pereți, plus perechea de pantofi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată, ea trecu de procesul inconștient de acceptare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
chei, prăfuit sau noroios, după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile industriale și antrepozitele de aici cedează locul. Cheiul se urbanizează și oferă pietonilor un pavaj ordonat. Privirea poate admira nestingherită fluviul și ambarcațiunile de croazieră, care zăbovesc aproape întotdeauna aici. Pe partea opusă a debarcaderului, o grilă lungă deschide calea către vechile terenuri ale uzinelor Citröen, transformate acum într-un parc modern. Pe aceste terenuri, cumpărate de Municipalitate în
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
imposibil. Creierul uman, cel care a creat Mașina jocurilor și alte dispozitive electronice sau mecanice similare, nu are ― nici măcar teoretic ― un echivalent intelectual în univers. Oamenii consideră deseori că sistemul electronic al Mașinii deține o superioritate în raport cu creierul uman. Aceștia admiră faptul că Mașina poate discuta cu 25.000 de persoane de-odată: însă, în realitate, ea nu o poate face decât datorită celor 25.000 de creiere electronice asamblate în circuite complexe, tocmai în acest scop. Unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi și-și scoase armele. În pragul ușii ce se deschisese, văzu un robot-mitralior care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un zâmbet vag: - Gunlie mi-a cerut să dispun întoarcerea navei la una din acele planete împădurite. Supun această chestiune unei discuții, urmată de vot. "Prin urmare, asta era!" își spuse Grosvenor, apreciind abilitatea lui Kent, fără să o și admire. Acesta nu făcuse nici un efort pentru a se împotrivi planului astronomului - poate că nici nu era contra lui. Convocând o ședință în care propriu-i punct de vedere nu putea fi decât minoritar, Kent dovedea că se supune procedurii democratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu ăsta a scăpat, vameșul s-a declarat satisfăcut și i-a dat drumul. A scăpat ca prin urechile acului, a zis Otto, și a-nceput să se șteargă, privindu-se în oglindă, unde mă vedea și pe mine. A admirat apoi die Transsylwanischen Alpen și l-au impresionat cât sunt de înalți și de crestați, a stat tot timpul cu ochii pe fereastră, apoi a ieșit chiar pe platformă, în bătaia vântului și nu i-a zis nimeni nimic, asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
soția Prefectului de poliție nu pierdea prilejul s-o înțepe și trecea asupra ei încordarea dintre domnul Lecca și Costache. Se știa că Șeful siguranței publice a fost amorezat de Agata și, cu toate că nu-l putea suferi, doamna Prefect îl admira, ba poate, în alte împrejurări l-ar fi suferit cât se poate de bine: pentru ea nu era de înțeles de ce amica lor preferase să fie doamna doctor Margulis, un medic obișnuit care nu avea avere și nu impunea, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plicul în foc. Se gândi să treacă diseară cu băieții, la colindat, pe la Livezeni și să vadă ce-o mai fi, poate mai repară ceva. Livezenii făceau cadouri multe și frumoase. Ce ar fi să-i mărturisească domnului Alexandru? Îl admira pentru că era bogat și frumos și sigur pe el. Și parcă simți că, din neagră tuci, inima lui a devenit maro, cum erau castanele din colecția de pe polița din bucătărie, pe care o strânsese astă toamnă. Unele erau prinse între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n avea nas roșu, deși trăgea la măsea, iar portarului, care nu punea gura pe băutură, nasul i se înroșea imediat. Una din ultimele preocupări ale lui Nicu era să studieze urechile și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o fi foc. Clientul îl repezi: — Tacă-ți fleanca, Jeane, că m apucă somnul - și-ntr-adevăr, ochii de prună brumărie păreau gata să se-nchidă. Fane era deasupra certurilor sociale, el avea propria lui politică, își era singur stăpân. Bărbierul îi admiră mustața, oferindu-se să i-o taie după noua modă, care nu mai cere marginile așa de lungi. — Tai-o, și-ți tai gâtul cu briciul ăla, spuse blând Fane, iar bărbierul râse cam mânzește. Poate că totuși nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de laude, am îndrăznit să murmur, tot cu ochii la pata de noroi de pe botină, și mi-am dorit să înțeleagă ce vreau să spun, să nu pară o mustrare, așa că am adăugat: Dumneata ești un om puternic, minunat, te admir la fel de mult ca pe mama și pe papa. Cred că am zis tocmai ce nu voia să audă, cred, zic, dar nu știu, pentru că niciodată nu m-am gândit prea mult la lucrurile astea. Și dintr-un soi de durere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ușă, între cele două statui dezbrăcate și insensibile la frigul de-afară. Iedera se lipea de fațada casei, apoi rafalele o făceau să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
XIX-lea, cu toposurile și locuitorii săi tipici. Dar o machetă ce ni se va părea, curând, neliniștitor de reală. Apărut în 2009, romanul a fost o surpriză pentru majoritatea cititorilor Ioanei Pârvulescu. Cărțile ei precedente, din ce în ce mai vizibile și mai admirate în cultura românească, au fost, în marea lor majoritate, scrieri non-fiction. În ultimul deceniu autoarea, reputat critic și istoric literar, profesoară la Universitatea din București, a publicat, între mai multe studii pe marginea unor puncte fierbinți ale istoriei culturale românești
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în seamă întreruperea). I se vorbise atât de direct încât Cayle răspunse crispat. - ... Și de ce te afli în biroul lui Medlon? Cayle prinse privirea încordată a lui Medlon încercând să-l pună în gardă. O zonă îndepărtată a minții sale admirase abilitatea colonelului, dar acum observă că omul intrase în panică. Undeva, adânc, în sufletul lui Cayle, licări o speranță. - Mă interesam de posibilitatea de a obține un grad în armata Maiestății voastre, spuse el. - Îmi închipuiam, zise Împărăteasa cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]