12,606 matches
-
lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pisici, dintr-un foc, Frate! Și pe urmă? Pe urmă, văd cum pisicile se dau la iepure. L-au atacat! Să-l șnițelească! Din ambele părți! Pe flancuri! Congruente! Două cu două! Să mor eu...! Dar, altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină de boroștean! Asta, ca să nu-ți închipui că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige și să țopăie fericit, prin fața Avocatului, la vederea Urecheatului Alb. Doamne, mulțumescu-ți, nu sunt nebun! Nu sunt nebun! Nu sunt...! Firea și educația strict pozitive ale Fratelui, ca și experiența sa profesională îndelungată, care-i interziceau să accepte, în litigii, la bară, ceea ce nu era în mod cert dovedit, îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un smoching rasat, doar plastronul alb, orbitor de alb, al cămășii sale de mătase (cu bumbi minusculi de agată și cu manșete scrobite, răsfrânte, butonate în aur) proiectând o oază de lumină, ce accentua până la nefiresc, oximoronic, aureola de întunecime profundă și stranie a personajului. Geamănul constipat al lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu parizer, cu unt și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și i-am spus socrului ce mi-au spus călăreții, și s-a mirat și dumnealui... Oamenii tăcură, până ce Ignat Cercel zise, clătinând din cap: ― Mare minune și asta! Mai aflară de la Anghelina că cei doi călăreți erau îmbrăcați în alb și că au trecut ori spre Ruginoasa, ori spre Vaideei. Pe urmă, primarul o trimise acasă să-și vază de copii. Într-un târziu, veni și Anton Nacu, care avusese niște treburi la Ruginoasa, și povesti că și el s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în spate. Se răsuci și urlă când apendicele colțos îl înșfăcă. Entitatea își revărsă masa care ieșea din conducta de aerisire. Ripley auzi strigătul prin intercomul deschis pe pasarelă și se îngrozi. Aruncând o privire în interiorul sălii, Parker se făcu alb la față când văzu ce făcea bestia. Nu putea să folosească arma fără să o rănească pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o măciucă, se năpusti asupră-i. Creatura o lăsă pe Lambert care se prăvăli pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
infractori. La TV, i-a numit „monștri”, după ce au făcut infracțiuni în țările europene. Fenomenul infracționalității s-a manifestat în toate țările, în care indivizi au ucis în serie, sau simultan, mai mulți oameni, cu pistoale sau cu alte arme: albe sau otrăvuri (în sectele religioase), brusc sau lent. Această indiferență, față de educația tuturor membrilor societății, este o sabie cu două tăișuri, face imposibilă și viața înaltei societăți conducătoare. După 1989, s-a câștigat LIBERTATEA: FIECARE ESTE LIBER ȘI TREBUIE SĂ
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și nu vor fi niciodată chiar lupi. La picioare, în stînga, avea o sacoșă din acelea de rafie, roșu cu albastru și cu alb, burdușită cu lucruri. Probabil toată averea sa. Deschis pe picioare se afla un caiet studențesc, din care (sau peste care, nu prea puteam să-mi dau seama) ieșeau niște ziare sau foi de reviste. Avea totdeauna un creion lung cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice de ojă de unghii, una cu un lichid vâscos de culoare stacojie, iar alta cu un lichid sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cu cât încercau mai mult să mă mângâie și să mă liniștească, cu-atît mă agitam mai tare, lacrimile udîndu-mi toată fața și picurând pe parchet. Conștiința mi se întunecase și am simțit doar ca prin vis cum doi bărbați în alb mă ridică și mă transportă până la mașina salvării din stradă. Drumul de zece minute până la spital mi s-a părut, nu știu de ce, extrem de lung. Aici, bătrânii ei m-au vizitat în fiecare zi, cu zâmbete de-o falsă veselie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de bine minte cum se reflectau în luciul platformei norii alburii care treceau pe deasupra... Stăteam ghemuite câte o după-amiază întreagă, în timp ce una dintre noi juca, aruncând cu ciobul în căsuța
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu același metabolism, erau două siameze unite prin palmele împreunate, Carminada sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor o singură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
m-am apropiat de Ester și-am rugat-o să mai stea puțin cu mine. Am privit amîndoua din poartă cum se îndepărtează celelalte, rămânând fiecare pe la casa ei. Pe fondul întunecat al câmpului, chipul fetiței roșcate avea culoarea fildeșului. Albul, ochilor îi reflecta soarele portocaliu în scântei de lumină, în colțul unuia din ochi am văzut o vinișoară, ca un fir de lână albăstrie. Ne-am privit multă vreme, fără să ne spunem nimic, ea melancolică și gravă, eu sufocată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat, galben. Cel mai interesant era însă peretele din stânga mea. Lipită de el se afla, lângă ușă, o toaletă cu oglindă. Un tub metalic cu capac de plastic alb era așezat pe un colț al toaletei (mult mai târziu mi-am dat seama că fusese un spray). Lângă toaletă, în mijlocul peretelui, se afla o masă, dedesubtul unui tablou în acuarelă, imitație de japonezărie: două păsări privindu-se de pe două
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în copaci și pe aleile dintre blocurile verzulii, găsește cu cale să-i spună din nou ceea ce i-a spus în fiecare dimineață în care au plecat de la ea împreună: că s-a terminat, că nu are nici un sens, că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și cum să se scobească în dinți. Priveam pe fereastră dropiile Bengalului ― niciodată cântate, niciodată plânse ― și rămâneam apoi mut față de mine, fără să-mi spun nimic, fără să-mi cer nimic. Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni care supravegheau lucrările aproape de pod nu se bucurau de același prestigiu; veneau la luciu în clasa [a] III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki ― pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să predai Tamlukul... Mă privea cu o imensă bunăvoință, și fața lui urâtă se iluminase de o căldură și o dragoste care aproape mă stânjeneau. Am aflat mai târziu că avusese mult de luptat cu Consiliul, susținîndu-mă pe mine, un alb, căci Societatea era svarajistă și încerca să elimine pe ultimii funcționari străini, înlocuindu-i cu indieni. Postul era și mai important, și mai bine plătit, de la 250 la 400 de rupii lunar, ceea ce întrecea chiar leafa de reprezentant la "Noel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gândit. M-am întrebat, foarte vag, de ce m-a preferat Sen pe mine înaintea tuturor conaționalilor săi și-mi răspundeam, simplu, că a făcut-o pentru calitățile mele. Am fost întotdeauna conștient de spiritul meu constructiv, de energia mea de alb civilizator, de folosul meu pentru India. Când a aflat Harold, a ținut numaidecât să sărbătorim înaintarea mea în grad și în leafă printr-un mic banchet în "China-Town". Am invitat, fetele și am plecat cu două automobile, zgomotoși, bine dispuși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai șoselele de pe pantă. Adormeam îmbrăcat și nespălat, după ce înghițeam o ceașcă de ceai cu rom mult și chinină, căci a doua zi, înainte de nouă, trebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu-mi în jurnal însemnările. Voiam să public mai târziu o carte despre adevărata viață a albului în Assam și mă analizam cât puteam mai precis; zilele mele de marasm și neurastenie, alături de zilele, mai numeroase, firește, de pionierat, de orgolios efort, de creștere. În tot decursul lui iulie n-am fost decât o singură dată la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mănânc ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele multe, cu homari și gălbenușuri de ouă ― și să mă opresc la întoarcere la "Firpos", să ascult jazz-ul cu un cocktail bun în față. Toată sănătatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel puțin fuma. Mă plângeam a doua zi fetelor, ― Geurtie și Clara ―, care veniseră cu ciocolată, țigări și fructe: ― Aș vrea să fug de aici și să-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]