25,860 matches
-
Comemorari > NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului I-au fost dați lui Eminescu doar 39 de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 556 din 09 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu LA MARE În nemărginirea albastră se ivește calota solară . Valurile limpezi tremură mărunt . La țărm o pasăre solitară își mestecă-n gușă un cânt . Soarele se ridică ; razele-i mângâie plaja . Apar nudiștii ; se ung cu nămol . Unul mai rotofei își pune din trestie coarne
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
de a discerne singuri, în tot ceea ce facem. Și iar ne înșelăm când afirmăm că pe pământ suntem singuri și neajutorați. Trăim din impresii și unii dintre noi se hrănesc cu lumina oarbă a închipuirii. E un joc al fantasmelor albastre, al adâncirii omului profan în neștiut. Literatul mimează neînțelegerea jocului pentru că el este un dat al lumii acesteia, în lumea profană a pământului rămâne un exaltat, un vehement al facerii ființei prin ființă: Creatorii au identitate accentuată. Ei se particularizează
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
spusese vocea. Iar mai târziu, chiar de Sfânta Maria, miracolul se în făptui: începu să zărească primele raze de lumină. Apoi, frumusețile lumii i se dezvăluiau rând pe rând, din ce în ce mai mult și mai clar, până când, spre sfâr-șitul anului, ochii ei albaștri aveau să se limpezească deplin. Ce fericire mai mare putea să-i umple sufletul decât aceea de a vedea, după atâția ani de întuneric, toate minunățiile munților care-i împrejmuiau satul, pădurile lor nesfârșite și tainice sau poienile decupate parcă
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
de-o minune Precum un val de spumă în a mării spumă, Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat această titulatură, pe care nu a mai avut timp s-o corecteze, directorul având o poftă de vorbă debordantă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
Acasa > Orizont > Selectii > UN TRECĂTOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 528 din 11 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Un trecător Un trecător, un oarecare ins, venind din depărtări asprite-n vreme, din munții cei albaștri-n tâmple nins, se-opri la poarta ta ca să te cheme. Și-atunci, când tu în prag ai apărut, o floare îți întinse, doar o floare, apoi, ca un surâs a dispărut și s-a urcat pe stele, la hotare
UN TRECĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341969_a_343298]
-
pentru totdeauna Ecoul viitorului nu mai trezeș te pe nimeni Și eu am buzunarele burdușite de mor minte Când iată soarele apune ca un chiștoc de țiga ră Alo e cineva acasă Din călimară se înalță luna ini ma mea albastră Galaxia Gutenberg dă colțul indes cifrabil(ă) tăcerea indescifrabilă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIE PERPENDICULARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan
EREZIE PERPENDICULARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342006_a_343335]
-
cunoscut în 1992, într-un sat-reședința de comuna din Ucraina. Localitatea se numește Utkonosovka, din raionul Ismail, aparținând regiunii Odessa, Ucraina. Acolo am întâlnit o fetiță. O fetiță de numai cinci anișori, care se juca liniștită în jurul casei părintești. Ochii albaștri și mari exprimau blândețe și bucurie copilărească pe chipul ei frumos. Părul brunet și ondulat îi încadra chipul, iar vârful năsucului ei cârn era mai tot timpul roșu. Am cunoscut-o pe Leonea jucându-se afară cu păpușica ei, printr-
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
a adus aminte că oamenii trebuie apreciați pentru calitățile lor și că cel mai mare act de cruzime este acela de a le distruge încredea în ei înșiși”. Cezarina Adamescu Agero Stuttgart, membră a USR *** O frunte înaltă, doi ochi albaștri, visători, ce se pierd în depărtare... Iată prima impresie pe care ți-o lasă figura lui George Nicolae Stroia. După lectura primei povești, am dorit imediat să o citesc pe următoarea și tot așa, până la ultima. M-a surprins îndeosebi
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
cuvântului ale cărui fețe sunt multe și alunecoase! Angela Burtea - Brăila scriitoare *** Eu cred că tu, dragă George Nicolae Stroia, ai venit pe lumea asta nu din întâmplare, ci dintr-o mare dragoste a părinților. Oglindindu-se în ochii tăi albaștri precum adâncul mărilor, părinții tăi și buneii te-au alintat cu cele mai alese și mai frumoase vorbe și te-au adormit înșirându-ți multe povești de leac pentru suflet. De aceea folosești cuvintele cu atâta ușurință în poveștile pe
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
de maci, Dulcea unduire a coapselor de catifea, Stropite cu petale îndrăgostite,roșii de maci. Și vântul a dus parfumul de petale-ndrăgostite, Pe aripa lui, spre zări îndepărtate, nesfârșite... Trecea o femeie prin holda de maci Și ochii ei, albaștri ca azurul, Zăresc în urmă-i, O fantomatică umbră: E pictorul, rătăcitor prin lanuri, Căutător de frumuseți neprihănite, Le caută de-o viață. Femeia îl așteaptă Și fruntea fericit el și-o îngroapă, În brațele cu dragoste încărcate... Referință Bibliografică
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
te-odihnești la umbra deasă dulce... de tei. Eminescu-i oriunde pe pământ unde frunza de plop mai tremură în vânt ... Eminescu va fi aici acolo oriunde... cât luna și stelele cu chip de fecioare își văd pletele în lacul albastru iară și iară... Scrisoare către Moș Ioan Roată Îți scriu moș Ioane cu toc de istorie pe apa de Milcov într-o ramă de icoană despre alegeri parlament dreptate... vremuri au trecut ne amintim de tine... Îți scriu moș Ioane
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
mână nostalgia Pe drumul lin ce duce la izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își cântă simfonia. În ochi-fântâni și-un tainic șir de șoapte Din liniștea țesută Sus de astre Cu amintiri sculptate-n zări albastre Nostalgică visare-n miez de noapte. Privesc tăcută azi spre mândrul loc Revăd tărâm sălbatic - paradisul Când nostalgia-mbracă-n pace visul Crâmpei de viață-ncins în limbi de foc Culori de vis din cer acum coboară Și-un strop
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub grindă Le urmăresc tăcută cum construiesc o casă Și mă cuprinde-ndată.. o liniște duioasă. Le prinde înserarea în cuib înghesuite Unde în nopți albastre au clipele tihnite Și gândul nu le zboară nicicând în viitor Căci în iubire astăzi e împlinirea lor. Și clipă după clipă se giugiuleau întruna Prin jocul lor sălbatic și-al penelor cu luna Se urmăreau în zbor ținându-se
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
copacii i-s prieteni sau martori înghețați Ce însoțesc cărarea către dealul vieții? Zăpadă pură, alb-albastră O-nvăluie-n lumină de hermină Și calea din pădure prinde viață, Scăldată-n frumusețe și candoare. Din rouă târzie și raze de soare E plămădită albastra ninsoare, Pădurea în sine, întreagă-i o floare Și-n inima ei, Sybilla, petală- splendoare Referință Bibliografică: Sybilla Dacica / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
Stancu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă de soare... să nu îi fur trufia... Adu-mă printre stele... să-mi pun speranța-n ele... Prinde-mă-n geamul nopții... cu visele-ți albastre... Prin părul copacilor... să-ți mângâi gândul bun Lumina mea s-aștern... pe pleoape de iubire... Doar tu și eu... doar noi... în nemurire... Mirela Stancu 22.01.2013 Referință Bibliografică: Luna ascunsă / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUNA ASCUNSĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342365_a_343694]
-
fiecare pas împreună cu perdeaua și o față de masă din dantelă, cu model asemănător,dau ansamblului un aer de vechime. De dantelării tanti Zinaida este foarte mândră, sunt lucrate în tinerețe de mâna dânșii! Pe masă, într-o vază de sticlă albastră se află permanent flori proaspete, culese din grădinița proprie, iar pe lada de la capătul studioului, acoperită și ea cu un mileu, tronează două fotografii: una care îmi reprezintă copiii, iar a doua părinții mei. Pe perete, deasupra patului, este agățată
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
În ochii-mi vii, norii se leagănă. Amintirile-s dincolo de anotimpuri. Sunt vis mângâiat de al iernii cuvânt Îți bat în zori, la a ta fereastră. Te scald in clipe vii de argint. Iubirea ți-o trimit pe o stea albastră. Cad fulgii loviți de-al cerului dor În tăcerea inimii străpunse de vis Tu mă atingi cu al nopții fior. În suflet, strâng al vieții surâs... Referință Bibliografică: Vis de iarnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VIS DE IARNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342367_a_343696]
-
însă, că ajung la destinație. Monitorul îmi afișează wallpaper-ul cu câteva iconuri, apoi screen saver-ul și în final din nou wallpaper-ul (nu vă mirați de termenii folosiți, fiul meu mi i-a clarificat) cu niște dealuri verzi și un cer albastru, împânzit de norișori albi. Îmi place această imagine. Prin conținutul și culorile ei îmi sugerează liniște, puritate, iubire... Pe monitor sunt afișate, în ordine, iconițele. Multe foldere. Sunt necesare, pentru că am o mulțime de fișiere. Le-am organizat pe teme
RAPORT DE ACTIVITATE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342332_a_343661]
-
cu aripi ... Era dragonul Muntha, mâncătorul de canguri! Prinsese gust de carne de om! După ce s-a săturat cu cativa bătrâni care nu putuseră să o ia la goana din calea lui a plecat agale spre vizuina să din Munții Albaștrii. Era atât de satul și greoi încât nu mai putea să zboare... După plecarea monstrului, oamenii tribului s-au speriat de moarte. Au trimis soli pe la vecini să ceară ajutor și sfat, dar și acestea se simțeau amenințați de cruzimea
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
necăjit deoarece vraciul îi spusese că numai cele trei fete ale lui vor avea puterea să ducă la bun sfârșit această periculoasă acțiune. Numai ele, Cabramatta, Parramatta și Coolangatta, erau în stare să lupte cu ferocele Muntha, monstrul din Munții Albaștrii. Acestea erau tainele care i-le șoptise la ureche Boorthana cel păros. Cea mare trebuia să ducă cu ea un coș cu bamal (pământ de pădure), cea mijlocie un ulcior cu badu (apă de izvor), iar cea mică un săculeț
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
a doua zi, dis-de-dimineață, pe răcoare, porniră la drum. Multe ceasuri merseră pe jos chinuite de soarele arzător australian. Flamande și cu buzele crăpate de sete, niciuna nu se atinse de prețioasă badu. Pe la sfarsitul zilei ajunseră la poalele Munților Albaștri, nu departe de văgăuna unde sforăia zgomotos cruntul Muntha. Se ascunseră într-un tufiș de spinifex unde dormiră cu rândul până a doua zi de dimineață, cănd fuseră trezite de urletele groaznice de foame pe care le scotea balaurul. Acesta
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]