8,127 matches
-
lase pe fată În acel loc al pierzaniei, hotărât de asemenea să meargă cu ea la primul spital ieșit În cale, mașina a fost izbită din spate de altă mașină cu o asemenea forță, Încât lui Ben mâinile i-au alunecat de pe volan, iar pieptul s-a lovit de el cu putere. Fata a scos un țipăt scurt de animal Înjunghiat, ghemuindu-se la picioarele lui. Ben a coborât fulgerător din mașină și, așa amețit cum era s-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să adune În pântecele uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încearcă să-și amintească, dar nu reușește. Își pipăie Îngrijorat bărbia, Își trece mâna prin părul bogat, și-și masează tâmplele. Gesturi firești În orice secol. ,, Ce caută totuși omulețul În marea intersecție?,, se Întreabă. Acest om de presă a alunecat ca Într-un puț fără sfârșit În secolul al XV-lea și agentului de circulație nici că-i pasă, Își vede mai departe, cu frenezie de semafoarele din marea intersecție. Oameni și mașini se revarsă din cele șase artere, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atât de multe și diferite, l-a cuprins Întâi panica, apoi dorința de-a le așeza, născocindu-le tot felul de Împerecheri. Era fascinant, dar totodată foarte periculos. Se putea răni cu ele, putea deseori să le piardă, Îi puteau aluneca, puteau să dispară pentru totdeauna, putea să nu le mai recunoască după un timp. A descoperit de timpuriu, cum la o simplă chemare a lui, vin imediat, Își fac loc, fără Îmbrânceli și chirurgii complicate, cerând dreptul la viață. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dedicat editurii, ca să văd ce ,,capodoperă,, ai lăsat În mâinile mele Recunosc, este o carte interesantă și bine scrisă, dar nu poți fi autorul ei. De unde ai șterpelit-o? Redactora -inchizitor, Își Împinge spre rădăcina nasului ochelarii, care, i-au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le avem? - Imi promiți că nu mai intri pe mirc? - Nu pot să iți promit. Nu vreau să îmi calc promisiunea. - Pentru că nu mă iubești! Poate pentru că te iubesc. Țușca, ți-am zis că nu e bine. Simt cum... alunec. Cred că am o depresie. - Gărgăuni. Dacă ești nebun, stai la ospiciu. - Nu am zis că sunt nebun. Poate am o depresie... - Depresie au numai puturoșii. Uite la Vlad. Vlad e unul dintre prietenii noștri. Poate e mult spus, nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în brațe în biserică și te-am scos așa în lume? Că nu aveam casă și nu vroiam să te trec pragul spre o casă, ci spre lumea întreaga. - Cand m-ai scăpat... - Cand te-am scăpat. Desuurile de matase alunecau și ți-am spus să te ții de gâtul meu, să mă ajuți, că nu sunt în stare să te duc tot drumul... Și nu m-ai ajutat. Îmi pare rău că nu sunt destul de tare, oh, nici nu știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
soare. -Unde ne aflăm,domnule? -Nu știu...Sunt dezorientat. Se aude o melodie clasică.” Dansul lebedelor mici” de Ceaikovski. In spatele unei dune de nisip se desfășoară o gradină de trandafiri galbeni și roșii.Printre trandafiri dansează patru balerine.Bărbatul alunecă într-un boschet cu spini.Strigă de durere.Balerinele dispar.Muzica se oprește. Printre trandafiri se distinge o cărare pavată cu dale roz.O urmează împreună. La capătul ei sunt zidurile de piatră ale unei mici cetăți.Bărbatul bate cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Spre dimineață toata lumea pică la somn. După micul dejun se împart proviziile pentru călătorie.Se fac fotografii în grupuri și grupulețe.Ceahlăul își dezvăluie fața. Coborârea se face pe un alt traseu,prin zăpadă.Câțiva turiști preferă însă să alunece pe gheața de pe cărare. In stațiune se face joncțiunea cu grupul de la schit.Li se dau pachetele de la cabană. Aceștia povestesc de faptul că preotul i-a oprit mai întâi la slujbă de seara și apoi,i-a cazat în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
confirmarea. Sorbi din nou din pahar. -A fost.Acum mă numesc dna Torcescu. Orchestra atacă un nou șlagăr.Dansatorii se puseră în mișcare.Ringul de dans se aglomeră. Ești neînsoțit? -Da.Tu? -Cu Nic,dar e ocupat.Ii surprinse privirea alunecând întrebător spre verighetă. -Nu e soțul meu.E vărul meu.Dansăm? Terminând de băut Emil acceptă. Se alăturară perechilor,lângă miri. -Dansezi bine,îl încurajă Alinta. -Mai bine decât un sac de cartofi,aprecie el.Trebuie să recunosc faptul că
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
tablou în ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori.Nu distingea subiectul. -Trebuie privit de la distanță,îl sfătui Alinta. Se depărtă de pictură și observă conturul unei corăbii alunecând printre stânci,cu pânzele purpurii strânse.Aivazovski,pictorul mării? -E superb.Are ceva din stilul pictorului Sorin Ionescu.La dânsul tematica o constituie coloristica florală.Cine a pictat tabloul? -Nu-l cunosc pe artist,dar pare-mi-se că e George
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine se rup și se-nnoadă în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele nemișcate din spatele geamurilor peste care umbra ta alunecă ritmic să fie convinse că te duci la restaurant, la bufet, la closet, repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte de limbile de nisip, de bolovanii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul foarte bine Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
motorină dintre cele două șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șiruri de bănci pete roz palpită sub bocancii tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere capul și gurile noastre deschizându-se larg să-l aclame... * — Ne mutaserăm deja În casa din Bergstrasse când a fost arestat doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]