KorAP: Find »[drukola/base=aluneca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...319 >

7,971 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

de el și rămaseră astfel melancolici și ai fi zis ca doi amanți uniți până la moarte. Ia uite, am gândit, formidabil, cei doi ticăloși se simt bine unul cu altul, ași putea zice chiar fericiți..." Spre o astfel de ticăloșie alunecam și eu cu Matilda, îmi spusese că îi e scârbă de mine și în loc să plec de îndată și pentru totdeauna din casa ei, o înjurasem și eu cu satisfacția grasă a unei eliberări. Urma să ne împăcăm și să ne

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nuanță perceptibilă: n-am chef să te servesc, dar o fac din obligație. Fă-o, gândii, și eu o să am grijă de tine tot din obligație. Ne înviorarăm mâncând, dar fiecare pe cont propriu. Era bine așa, gândii, decât să alunecăm spre ticăloșia și fericirea celor doi vecini ai părinților mei. Ura curată, adică ura pură, e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii. Mă hotărâi (și avui o clipă impulsul să i-o și spun, dar mă abținui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
frumos, se alteră, din triumfătoare privirea ei deveni o clipă umilă, parcă ar fi dorit să nu-i fi spus un astfel de lucru, sau să-l neg de îndată. Nu-l negai, ca să înțeleagă și ea ce înseamnă să aluneci în zone care trebuie să rămână intangibile. În același timp îmi spusei: Ea nu e frigidă și totuși e și frigidă sau mai bine zis o frigidă în gândire, în timp ce viața corpului ei mocnește reprimată. În alte condiții, de fanatism

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ea, de inocența întregului ei chip: adorabilă creatură! Apoi tare, scoțîndu-și mantila: Nici vorbă că nu ești o mică cerșetoare franciscană. Sauf le bourdonnement fatal..." "Quel bourdonnement?!" se miră ea senină, după care, cu aceeași seninătate, se desbrăcă de tot, alunecă sub pled și își trase cearceaful peste cap... O luai în brațe, dar nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
credea în ele, încît o lăsai să vorbească mai departe. Dialogul nu era cel mai reușit lucru dintre noi. "A venit să ducă tratative? Vorbește, dragă, sau ți-e frică să spui? Aoleo, Victoraș! Am știut eu!..." În clipa aceea alunecă și căzu în zăpadă. O apucai de braț s-o ajut. "Te rog să nu mă atingi! zise. Du-te și ridic-o pe ea, că o fi având nevoie de tine. Cum se poate, dragă, aproape că strigă, ridicîndu-se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cristiană ne-apucă prînzul..." Până la urmă ii spusei: "Nu înțeleg de ce stai tu lângă mine și mă dădăcești. Ia-o înainte și până te întorci tu..." Asta și vroia și rămăsei mirat când o văzui cum își dădu drumul. Nu aluneca pur și simplu la vale, în voia schiurilor, cum îi văzusem pe ceilalți, ci își sporea viteza în genul patinatorilor, folosind în același timp și bețele și lăsând în urma ei trâmbe de zăpadă în care se învălui și pieri ca

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Mă urcai într-un scaun și revenii sus. Abia urcând îmi dădui seama că pârtia era interminabilă, kilometri întregi. Era foarte agreabil să simți cum după fiecare coborâre ființa ta fizică învăța din ce în ce mai bine să stea relaxată pe schiuri în timp ce aluneca cu o viteză crescândă pe imensa pârtie care devenise orbitoare sub soarele care se ridica. O cristiană deveni curând pentru corpul meu o mișcare aproape la fel de însușită ca mișcarea simplă pe pământ ferm. Însă obosisem... Înainte de a-mi da iarăși

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
atunci când era cazul lucram împreună și după-amiezile și uneori și duminica. "Ai casa făcută?", o întrebai. "Bineînțeles!" "Plăți?" "Marți mă duc la bancă și miercuri lichidez ultimele achiziții pe luna asta." "Ascultă, Suzy, o întrebai în timp ce schiurile mele începură să alunece la vale cu moderație, fiindcă preferam să fac des plugul decât să mă pomenesc aiurea cu picioarele răsucite în aer (lipsa de performanță e de preferat ridicolului), era vorba ca astă-toamnă să reintri la facultate! O imensă eclipsă a conștiinței

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei mai caraghioși) se pomeneau surprinși de ceva și se vedea clar ce-o să li se întîmple: schiurile o luau vizibil înaintea picioarelor în timp ce schiorul încerca disperat să se redreseze; cădea aiurea, alunecând apoi pe pârtie până hăt departe. Surpriza era un dâmb care te sălta brusc în aer, mă trântise și pe mine de câteva ori. Cei experimentați, ca Suzy îl treceau rămânând câteva clipe în sbor de pasăre, cu trupul înaintea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
găsim, dar nu mai știu nici eu acum încotro sânt m-ai derutat cu strigătele tale. Stai așa, nu mai vorbi!" Apoi deodată: "Țin-te după mine, dar în tăcere și nu mi-o lua înainte, că iar mă derutezi". Aluneca nesigură pe schiuri și în sinea mea eram eu sigur că ne-am rătăcit. Apoi mișcările ei deveniră deodată foarte sigure și în aceeași clipă se opri. Se întoarse spre mine. "Victoraș, zise, acum pot să-ți spun: nu mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ridică în schimb pe Suzy apucînd-o de guler și îi scrîșni: "Închină-te, ți-a sunat ceasul! Dumnezeu e de partea mea, am toate semnele...'" ("E bigot, gândii, vrea s-o omoare cu aprobarea lui Dumnezeu!") În acest timp cabina aluneca încet peste prăpăstii și simțeam căderea ei lină în stomac, ca un leșin... Nici amenințarea lui nu-mi părea proaspătă, încît continuai să rămân întins, să urmăresc scena. El îi explica foarte liniștit că totul i-a venit fără să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puturăm fi senini în mijlocul veseliei generale. Suzy chiar putu să surâdă de câteva ori, când înțelegea, vag, că s-a spus o anecdotă reușită. Fiindcă nici ea, nici eu nu înțelegeam nimic din ceea ce se spunea. Auzeam cuvintele, dar sensul aluneca pe lângă noi, deveneam, fără să ne dăm seama, intangibili. Gândul la fapta noastră începea să formeze în noi marea inerție a tuturor culpabililor și să ne izoleze de ceea ce era real. Lumea nu mai era pentru noi firească. Noi săvârșiserăm

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Nu aveți ceva mai consistent? ― E prea devreme. ― Ei, rahat. Suc de fructe? ― Acidul citric poate provoca un ulcer. (Glasul ezită, apoi adăugă:) Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece și îndulcit alunecă pe gâtlej po-tolindu-i setea și foamea. Când se simți îndestulată, făcu un semn și îi retraseră tubul din gură. Noi sunete îi asaltară urechile: trilurile unei păsări exotice. Își recăpătase auzul și gustul, era timpul să treacă la simțul văzului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete nearticulate; o larvă groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele. Lucrul acela se răsuci încet și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
că vietatea captivă sări și se lovi de peretele tubului de stază. Surprins, Burke sări înapoi. Un apendice subțire și cărnos țâșnise din partea ventrală a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru în buzunarul ventral situat în mijlocul a ceea ce părea să fie niște branhii. Picioarele și coada se repliară în poziția de repaos. Hicks se uită la Burke pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
avea toate caracteristicile unui individ. Se putea diferenția de ceilalți sinteți dacă-i vorbeai: și nu era neplăcut să ai într-un grup de fanfaroni un coleg și curtenitor. Ajunsese pe rampa de încărcare a navetei, împingând căruciorul, și atunci alunecă. Își recăpătă echilibrul și se aplecă să examineze pata umedă de pe sol. Dat fiind că nu exista nici cea mai mică scobitură în care s-ar fi putut strânge apă de ploaie, crezu că spărsese vreun recipient cu prețiosul fluid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Femeia scoase un țipăt de groază și se aruncă în adăpost. Niște gheare se strânseră în părul ei când creatura scârboasă se lovi cu putere de perete, în locul în care se găsea capul lui Ripley o secundă mai devreme. Aceea alunecă, căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
pupitru, într-un colț al sălii. Cu energia disperării, Ripley reuși să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cu mâna. ― Ieșirea, domnule Hicks. Puțul ăsta nu e chiar așa de lung. De multe ori l-am... Ruginită de apele de infiltrație și erodată de elementele corozive conținute de atmosfera neprimitoare a Acheronului, treapta cedă sub greutatea ei. Copila alunecă dar izbuti să se agațe de o asperitate. Lipindu-și corpul de suprafața netedă a conductei, Ripley reuși să se aplece spre Newt. Lanterna îi căzu și se rostogoli în puțul inferior. Lumina ei liniștitoare dispăru. Femeia întinse brațele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
întinse brațele și le tot întinse până când avu senzația că i se vor desprinde din umăr. Degetele-i căutau pe cele ale lui Newt. Degeaba se aplecase, mâinile lor erau separate de câțiva centimetri buni. ― Ripley... Newt își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele. La punctul de intersecție cu nivelul inferior, țeava forma o furcă la fel ca pasajul pe care merseseră adineauri. Văzând haloul lămpii sale în josul puțului din dreapta, ea-și deplasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
doua navete cobora legănându-se spre zona de aterizare, aidoma unui înger negru. Rafalele puternice de vânt provocau tangajul aparatului ghidat de Bishop care stătea cu spatele, preocupat cu consola de ghidaj portabilă. Contactul cu solul, brutal, făcu naveta să alunece lateral și să se oprească nu departe de centrul zonei de aterizare. Manevra nu era elegantă, dar nu provocă alte stricăciuni în afară de strâmbarea unui lonjeron. Ripley strigă și sintetul se răsuci și-i văzu ieșind împle-ticindu-se din clădirea din spatele său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
flăcări și se asigură că rezervorul era plin, la fel și încărcătorul vibratorului. De data asta, nu uită să-l armeze. Degetele-i mângâiară nervoase umflăturile formate în buzunarele pantalonilor de cartușele luminoase. Examină apoi o grenadă. Obiectul ovoid îi alunecă și căzu. Săltfi pe podea inofensiv atâta timp cât nu i se trăgea cârligul. Tremurând toată, Ripley recuperă grenada și o puse într-unui dintre buzunare. Deși urmase cursul de formare accelerată ținut de Hicks, era perfect conștientă că nu cunoștea mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase, se opri alunecând, se răsuci și porni din nou împleticindu-se, ca într-un vis. Din cauza epuizării i se părea că zboară la câțiva metri deasupra podelei metalice. În urmă, regina trăgea de sacul abdominal sfârtecat, de care apoi se debarasă. Înălțată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
podeaua se afundă. Prin plăcile groase de aliaj trecură colții și ghearele. ― Personalul dispune de două minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate, anunță vocea tristă a stației pe cei care mai erau în stare să o asculte. Ripley alunecă și se lovi cu genunchiul de metal. Durerea o sili să mai zăbovească. Pe când își mai trăgea sufletul, zgomotul motorului o făcu să se uite în jos. Liftul de marfă își începuse ascensiunea și cablurile se tânguiau. Ea o luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]