9,188 matches
-
păcatului, omul suferă și este lipsit de har și de bucurie. Și pentru ca să fie Îndreptat acest rău, Dumnezeu Îngăduie o durere de o intensitate mai mare sau mai mică, mai scurtă sau mai Îndelungată, care este un instrument chirurgical ce alungă patimile, Îl Îndepărtează pe om de păcat și Îl apropie de Dumnezeu, unde este adevărata plăcere și bucurie, adică fericirea sfinților. Sfântul Teofan Zăvorâtul, rezumând cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul 14, consemnează succint și scrie că „pentru cinci pricini Îngăduie Dumnezeu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a robilor lui Dumnezeu, semnul de recu‑ noaștere al Apostolilor : «Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Meiă (Ioan 13, 35). În care, spune‑mi ? Nu În puterea de a Învia morții, de a curăța leproșii sau de a alunga demonii (...), ci «dacă veți avea dragoste unii față Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 79 de alțiiă (Ioan 13, 35)”81. Iubind pe aproapele, arătăm că‑L iubim pe Dumnezeu, slujind aproapelui, slujim lui Dumnezeu, așa cum arată limpede Sfântul Grigorie de Nazianz
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
șovăit În vreun fel când au fost Împinși a alege Între a‑și lepăda credința și a muri mărturisindu‑și convingerile de care erau total pătrunși. În mijlocul persecuțiilor și ordali‑ ilor, erau plini de bucurie dumnezeiască : „Mai Întâi ne‑au alungat de la casele noastre și pretutindeni În lume numai singuri noi creștinii eram hăituiți și amenințați cu moartea, dar și În astfel de vremi, noi totuși ne‑am sărbătorit praz‑ nicul nostru. Pretutindeni unde era o suferință noi am făcut din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii În amenințările lor, fie ele În vorbe, fie În fapte, martirii nu și‑au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă fricaă (I Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 147 Ioan 4, 18)”180. Eusebiu de Cezareea În Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia Îi fusese Încredin‑ țată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci În vârstă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Între prieteni și cunoscuți, așa le făcea pe toate, fără temere. Și pe bună dreptate, căci nu era singură Înlăuntru, ci avea sfătuitor pe Iisus Care era alături de ea, Se atingea de inima ei, Îi Întă rea sufletul și‑i alunga frica. Acestea toate le făcea Mântuitorul pentru că și mucenica se făcuse mai Întâi vred‑ nică de ajutorul Lui. Un alt exemplu concludent care ne Întărește În convin‑ gerea că Hristos Se răstignește În martirii Săi, suferă și devine tăria lor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fiind‑i răbdarea, el strigă binecuvântând numele lui Dumnezeu. Bine știind acestea, scriitorul bise‑ ricesc Tertulian exclamă : „Ce bucuros era Dumnezeu, ce se sfâșia cel rău, când Iov, În gunoi, suporta cu mare liniște sufletească prea multele lui bube, când alunga În bătaie de joc muștele care năvăleau să se hrănească din rănile lui deschise. Astfel, acel lucrător pentru slava lui Dumnezeu, apărându‑se de toate săgețile ispitelor cu platoșa și cu scutul răbdării, a redobândit Îndată de la Dumnezeu sănătatea corpului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Douăsprezece avantaje ale suferinței fizice și ale Încercărilor vieții Suferința este un act pozitiv și nicidecum o Înfrângere. Cel pe care ea Îl asaltează nu cedează ci luptă cu ea, Însă nu doar pentru a o Învinge sau a o alunga, ci mai ales „pentru a trage maximum de posibilități și de bogății spiri‑ tuale, dar și În vederea intensificării și lărgirii lucrării lui Dumnezeu pe pământ, prin el”219. Pornind de la tratatul atribuit lui Pierre de Blois, De duodecim utilitatibus tribulationum
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
altele. Ei au devenit În Întregime locașuri ale Preasfintei Treimi. Chiar și În zilele noastre ei revarsă torente de vinde‑ cări. Chiar și numai pomenirea numelor lor poate Înlătura infirmitățile. Astfel, noi ne rugăm stăruitor la doctorii fără de arginți să alunge patimile Întunecate și să aducă vinde‑ carea trupului și a sufletului celor care suferă din greu. În anul 586, Sfântul Grigorie de Tours, amintește În car‑ tea sa - Întru slava mărturisitorilor - că „cei doi frați Cosma și Damian, medici de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ai pierzaniei ? Nu vă ajunge focul gheenei ? Ați vrea să furați și o oaie de pe proprietatea mea ? Nu aveți ce căuta aici, plecați !” La acest ordin și din cauza loviturilor de toiag, călăreții au dispărut. Tânărul era milostivul Pantelimon care a alungat pe demo‑ nii ce veniseră deghizați În călăreți malefici pentru a fura un miel din turma sfântului, care era patronul spiritual al mănăstirii. Mielul, Azarie, a privit această viziune. Atunci tânărul s‑a Întors Întristat către Azarie și l‑a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a fost socotită Între morți, nu mai numim morți pe cei care au adormit Întru nădejdea Învierii și cu credință În El. Cum poate să facă minuni un corp ? Cum dar, prin ei, demonii sunt puși pe fugă, bolile sunt alungate, bolnavii se vindecă, orbii văd, leproșii se curăță, ispitele și Credință și vindecare 287 supărările se risipesc și se pogoară toată darea cea bună de la Tatăl luminilor ? Cât de mult trebuie să te ostenești ca să găsești un sprijinitor care să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ce izvorăște e totdeauna mai multă decât cea luată. Moaștele Sfântului nu fac numai minuni, ci ne Îndeamnă să și filosofăm. De ești bogat, de te mândrești și dacă‑ți este sufletul plin de Îngâmfare, Îndată‑ți potolești mândria și‑alungi Îngâmfarea când vii aici, când vezi pe mucenic, când te gândești ce mare‑i bogăția lui față de bogăția ta, și pleci de‑aici cu multă sănătate‑n suflet. Dacă ești sărac și te socoți disprețuit, Îți râzi de bani și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia închegate, liniile, culoarea, reliefurile se descompun într-un spațiu el însuși reverberant, dinamizat de fervoarea afectiv-imaginativă; spațiu festiv și feeric („obrazul tău desface lungi câmpuri de secară / în ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mânerul”, „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi în ospățuri”, „prin carnea în descreșteri se deslușesc omături” etc.), în care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Tocmai în aceasta stă însă și pericolul sufocării discursului liric, supraâncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” până la limitele unei „tabuizări” a obiectului - prin procedee uneori facile, simili-alegorice, de tip catahretic („cutia gândului se ascunde în tufișurile creierului / hăitașii destinului o alungă”, „maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se încoardă și zbârnâie spre inimă săgeata sângelui”, “în gâtlejul zărilor vinul amurgului gâlgâie”, “înșiră pe ața plânsului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l reintroducă pe fereastră. La fel procedează și Heidegger, căci izgonind metafizica el o reintroduce ca ontologie fundamentală și acesta va rămâne titlul său de glorie în filosofia universală. Interesant că discipolul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Asta înseamnă, în primul rând, să provoci echivocul asupra adevărului, adică să transferi libertatea omului, care este echivocă, asupra lui Dumnezeu. Echivocul se naște din libertatea noastră mutată în cuvânt, o coexistență a minciunii și a adevărului, dar care îl alungă pe ultimul. Adevărul nu e niciodată relativ, ci numai minciuna. În relativismul adevărurilor umane se găsește întotdeauna o doză de minciună, ca parte a diavolului. Nu adevărul este relativ, ci minciuna, care ascunde o parte a adevărului. Adică minciuna este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a pus în limbaj "cel mai recent substitut al lui <<Dumnezeu>> sau al <<Minții>> în ceva misterios, incapabil de a fi descris în aceiași termeni în care descriem mesele, copacii și atomii"105. Observam, în altă parte, că și Nietzsche, alungându-l pe Dumnezeu pe ușă, se vedea în postura de a-l reintroduce pe fereastră. De altfel, o și recunoștea, fiindcă opțiunea lui s-a dovedit a fi a unui politeism precreștin, readucându-i în scenă pe Dionysos și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
astfel lui Thot i se atribuie pluritatea limbilor. Echivocul cuvântului pharmakon atinge cripticul. Dezvoltând paralela, scrierea e ucigătoare și Thamus a reacționat corect, văzând ce primejdie aduc literele. Scrierea e contrară vieții. În această postură, poetul se cuvine a fi alungat din cetate. Răspunsul lui Thamus e fără echivoc: "scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte". Dar scrisul este, simultan, și leac, căci mistuind memoria stimulează rememorarea, înțelepciunea părelnică (doxan
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
numai prin inumanitatea sa față de ei". Dimpotrivă, postmodernismul, cum am văzut, propune o educație întemeiată exclusiv pe joc, pe distracție, o educație de Disneyland, refuzând orice ingerință de "spartanism", de severitate conservatoare precum cea din colegiile din Anglia. Postmodernismul a alungat și uniformele din școli, ca fiind ofensatoare pentru libertatea tinerilor, a schimbat radical relația educator-elev, eliminând orice "distanță" dintre ei, într-o "familiaritate" sans rivages. Dar, zice Lyotard, "Orice educație este inumană pentru că nu reușește fără constrângere"121. În Explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care știe Totul", prin "actul sexual curat" (Evanghelia după Filip). După răstignire, Maria a fost aceea care i-a readunat pe ucenici, redându-le încrederea în misiunea lor, în calitate de conducător spiritual, până ce apostolii Petru și Pavel i-au uzurpat puterea, alungând-o. Dar Biserica lui Ioan Botezătorul și a Mariei Magdalena a continuat să existe prin erezii, alchimie etc. Astăzi, a sosit vremea biruinței asupra creștinismului oficial. Un semn de biruință ar fi și redobândirea locului femeilor în Biserica Anglicană, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu are puterea de a ajunge la conștiința vinovăției. Altfel, tragedia lui Oedip se repetă. Un Oedip care, nerecunoscându-se vinovat, alți Oedipi îi vor scoate ochii. Anticomuniștii vor începe vânătoarea de comuniști, conform lozincii unui partid postdecembrist din România: Alungați lupii! Or, cei care îi alungă pe lupi sunt ei înșiși lupi, fără s-o știe, cum nu știa Oedip ce face pe vremea când avea doi ochi. Este exact lecția extraordinară a cărții lui Noica, Rugați-vă pentru fratele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la conștiința vinovăției. Altfel, tragedia lui Oedip se repetă. Un Oedip care, nerecunoscându-se vinovat, alți Oedipi îi vor scoate ochii. Anticomuniștii vor începe vânătoarea de comuniști, conform lozincii unui partid postdecembrist din România: Alungați lupii! Or, cei care îi alungă pe lupi sunt ei înșiși lupi, fără s-o știe, cum nu știa Oedip ce face pe vremea când avea doi ochi. Este exact lecția extraordinară a cărții lui Noica, Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Vrem nu vrem, aceleași contexte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primelor câteva atacuri, și-au schimbat p]rerea gândindu-se c] N!adima ar fi fost mai eficient și ar fi pus leul s] ucid] de la primul său, cel putin, al doilea atac. Au încercat apoi din r]sputeri s] alunge leul. În cele din urm], victima a supraviețuit. Edward Nelson, scriind cu un secol în urm] despre populația Malemut de lang] Strâmtoarea Bering, a relatat o scen] în care un membru al unui grup ce își așezase tab]ra lang
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practici (personajul shakespearian Shylock din piesă Negustorul din Veneția era un marginalizat și un c]m]tar). Spus] pe larg, aceasta este istoria eticii afacerilor, un atac de la inceput pan] la sfarsit asupra afacerilor și practicilor acestora. Iisus i-a alungat pe schimb]torii de bani din templu și moraliștii creștini de la Pavel la Toma din Aquino și Martin Luther i-au urmat exemplul, condamnând cu fermitate ceea ce noi onor]m ast]zi ca fiind „lumea afacerilor”. Dar dac] etică afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de moarte”. Lirismul discret se regăsește și în elogiul cetății, prezent încă în Voievod de stea. De pildă, Șarpele mut are în centru un ceremonial folcloric, un descântec în manieră argheziană
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
consecință, trebuie să părăsească locul. Personajele care susțin intriga sunt niște draci nefericiți, bântuiți de insomnii. Se relatează isprăvile lui Zereier ispititorul, prietenul lui Azazel, și ale altor drăcușori încercând să lupte cu Macarie, sfântul care îi descoperă și îi alungă, îi bate, îi umilește etc. Azazel va suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În cele din urmă hotărăște să se răzvrătească împotriva condiției lui și se va transforma, probabil, într-un înger, așa cum
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]