9,933 matches
-
a unor plăci tectonice, cutremure frecvente, cele mai puternice fiind în 1906 8, 4 pe scara Richter și 1960 8, 7 pe scara Richter! Aferim și Doamne păzește! Cam asta a fost "uvertura" la Chile lindo Chile cel frumos! Cum ambasada rămăsese cam demult fără șef de misiune, plecarea mea a fost accelerată, nereușind să iau prea multe lecții de spaniolă, dar fiind consolat de șefii mei că într-o lună-două, la fața locului, o să "fluier" în limba lui Cervantes. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
colegi și au început discuțiile, subsemnatul fiind apreciat, deși viu, contrariu dictonului latin, numai de bine. La încheierea discuțiilor, directorul a întrebat dacă mai dorește cineva să mai spună ceva. Se ridică o mână. Aparținea unui coleg reîntors recent de la ambasada noastră la Tokio, pe care Direcția Asia nu-l mai dorea, având în vedere pozițiile sale "originale" și care fusese acceptat cu greu, în urmă cu doar două săptămâni, la Direcția culturală. Ce a spus "proprietarul mâinii" m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cele din Uruguay spre Chile, din Chile spre Peru, spre Mexic sau Cuba. Am aterizat, la final de călătorie, pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ne aștepta, cu flori și zâmbetele de rigoare, colectivul ambasadei! După circa 18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
18 ore de zbor și 7 escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a ochilor, căprui, negri, verzi sau "albaștri", dar bănuiam, având în vedere o ambasadă socialistă dintr-o țară cu dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a interesat în primul rând omul, să fie corect și bine pregătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fructe, ne-am ospătat pe cinste și apoi ne-am așezat în fața televizorului din hol, pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix", eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare al ambasadei, pentru întâlnirea cu colectivul. Deși dimineață, ne-am etalat decent croielile maeștrilor Ardeleanu și Secăleanu, știind că prima impresie este uneori decisivă. După cum am mai spus, și "băieții", și "fetele" erau tineri, colectivul fiind compus din secretar III atașat cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fără atașat de presă. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo", "ofițer acoperit" și la "evadarea" în cazul "marelui patriot" Pacepa am întâlnit termenul ciudat "a defectat" unui coleg de breaslă în SUA, au fost toți retrași de la ambasade. Am primit în acest sens o telegramă de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat să-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca la o săptămână după confirmarea întoarcerii "în patrie" să plece și familia soția și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ajutat cum am putut, rămânând în bune relații și "după"). Le-am mulțumit încă o dată pentru primire, i-am asigurat de bunele mele intenții privind colaborarea, i-am informat asupra discuțiilor avute acasă cu diverși "factori de răspundere" asupra sarcinilor ambasadei, manifestându-mi speranța că fiecare este suficient de bine pregătit profesional pentru a le îndeplini în bune condiții. Am vizitat apoi birourile și spațiile de protocol. Biroul meu era generos și avea o ieșire pe o terasă frumoasă, care prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de bun-gust, datorită mobilierului vechi, rămas de la foștii proprietari, și unor tablouri aparținând unor nume ilustre: Țuculescu, Margareta Sterian, Ciucurencu. Într-un salon exista o pianină, element "burghez", care dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă cu albastru, pentru toți ceilalți. Din vremurile bune mai trona în garaj un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite trei autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie". În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin măreț, jumulit de frunze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru expuneri tridimensionale) a fiecărui colaborator era necesară. Alt motiv, în acest context, era că nu doream să fiu în postura Mântuitorului de a nu ști cine ar putea să mă "vândă"! Tovarășul era și secretarul organizației de partid din ambasadă! După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial la ambasadă. A reținut remarca mea și de atunci am rămas "pretini"! Am continuat discuțiile cu atașații culturali și de presă. Și aceștia au început cu lamentațiile gen "nu ne putem mișca cu militarii tot timpul după noi". Le-am solicitat "să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
întâlniri și convorbiri. Au urmat discuțiile cu personalul administrativ. Nici aici lucrurile nu stăteau cum ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Au urmat discuțiile cu personalul administrativ. Nici aici lucrurile nu stăteau cum ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ar fi trebuit. Trecuseră 6 ani de la lovitura de stat, trăiam într-o dictatură militară, care-și plasase un post de "observație" chiar vizavi de ambasadă, aproape zilnic ambasadele erau luate cu asalt de chilieni care cereau "azil politic" și ambasada română nu avea un sistem general de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au venit la Santiago ne-au instalat alarmă în toată clădirea uși, ferestre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de alarmă! Nu ne-am gândit, a fost răspunsul! Eu m-am gândit, am scris la minister și primii curieri care au venit la Santiago ne-au instalat alarmă în toată clădirea uși, ferestre, porți. Trecuseră 6 ani și mașinile ambasadei R.D. Vietnam putrezeau în curtea noastră! Am cerut șoferului-intendent să scrie în țară și să propună casarea lor pentru pericol de incendiu, infecții etc. Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu câteva tone de "materiale de propagandă", trimise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
toată clădirea uși, ferestre, porți. Trecuseră 6 ani și mașinile ambasadei R.D. Vietnam putrezeau în curtea noastră! Am cerut șoferului-intendent să scrie în țară și să propună casarea lor pentru pericol de incendiu, infecții etc. Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu câteva tone de "materiale de propagandă", trimise cu un avion special în America de Sud pentru a pregăti, în 1973, vizita "tovarășului" în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
obiectele personale ale familiei, pe care în grabă nu le-au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu grajdurile lui Augias, am hotărât ca în zilele următoare să facem "clacă" pentru curățirea ambasadei. Am scris la MAE despre mașinile vietnameze, tovarășii de la ambasada R.D. Vietnam din București au fost de acord să le valorificăm pe piața locală și MAE român să le achiziționeze trei autoturisme noi de aceeași marcă. Am râs la citirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu grajdurile lui Augias, am hotărât ca în zilele următoare să facem "clacă" pentru curățirea ambasadei. Am scris la MAE despre mașinile vietnameze, tovarășii de la ambasada R.D. Vietnam din București au fost de acord să le valorificăm pe piața locală și MAE român să le achiziționeze trei autoturisme noi de aceeași marcă. Am râs la citirea acestei "mostre" de "gândire ciuce", am chemat un expert de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș, cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prezenta spre aprobare comisiei de expertiză, prezidate de mine. Ne-am distrat de minune! În cele două mici camere am dezinfectat, am făcut curat și am inaugurat un "club" cu bibliotecă! Observasem, atât din corespondența primită în ultimii ani de la ambasadă, studiată la minister înainte de a pleca, cât și din cele discutate cu colaboratorii la "fața locului", că, grație lui Pinochet și dictaturii militare, se instaurase la toți "membrii misiunii" o stare de "dolce far niente", care mie nu-mi plăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Minister al Marinei", în eventualitatea că va avea cândva și un port la Pacific!). Secolul XIX, ce a debutat cu abolirea sclaviei, se va încheia cu un război civil, în urma căruia președintele Jose Manuel Balmaceda este înlăturat, se refugiază în ambasada Argentinei și se sinucide! Secolul XX, început în atmosfera unor puternice demonstrații ale minerilor, continuă seria prefacerilor și avansului țării. Departe de Europa și de Japonia, Chile își continuă în anii celor două războaie mondiale programele de dezvoltare social-economică. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
drepturilor omului"! În domeniul relațiilor externe, prima măsură a lui Pinochet, luată chiar în ziua de 11 septembrie 1973, a fost ruperea relațiilor diplomatice cu Cuba. Ca urmare a acestui act, a înlăturării lui Allende și a instaurării dictaturii militare, ambasadele țărilor socialiste de la Santiago și-au închis porțile, rămânând doar misiunile diplomatice ale României și R.P. Chineze. Ca și în cazul celorlalte ministere, și la Ministerul Relațiilor Externe a fost numit un general. Și aceasta a fost doar începutul adjunctul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]