12,966 matches
-
din punct de vedre cultural, al cărui expresie tip este umorul negru, "al spânzuratului" (Kafka, Hašek, Kundera). Ibid., p. 26. 335 În Ibid., p. 12. 336 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, p. 31. 337 Angelo Morretta, Mituri antice și mitul progresului, p. 12. 338 Said Arezki, Mitul american, în Pierre Brunel, op. cit., vol. 1, p. 46. 339 Anne-Lorraine Villeroy, Visul american, în Pierre Brunel, op. cit., vol. 1, p. 48. 340 Servane Bayle, Anul 2000 și Jerôme Dorvidal, Apocalipsa
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dor din alt timp, Tăind anotimp... Eu mă întorc la tine din iluzii, Prin mari oglinzi ciobite m-am pierdut, Am semănat în trupul meu confuzii Și m-am cules stupid, contrafăcut. Eu mă întorc la tine din mistere, Egiptul antic îl aduc în gând, Osiris de soție mi te cere Și moare ca să-nvie, suspinând. Eu mă întorc la tine din poveste, Am buzunare pline de povești, Prin mine, Făt-Frumos îți dă de veste Că pari o Cosânzeană când iubești
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de dor și iluzii, Declară-mi iubire, constant, Prin tine alerg, agasant, Plantând în tot trupul confuzii. Mai spune-mi că suntem romantici Cum nimeni nu este acum, Iar eu mă voi naște din scrum, Scriind despre psalmi și zei antici. Mai spune-mi că sunt ca un lacăt Ce-nchide părere de rău, Rămân, un mileniu, al tău, Apoi o vom lua de la capăt. 20 septembrie 2011 Congruență Pregătim în doi viața de apoi, Ca să ne iubim pe pat de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să merg la Busch Circus și să-i privesc În timp ce se antrenează pentru un meci important, doar ca să văd dacă se apără sau atacă, cum lovesc, dacă au curaj. — Exact ca una dintre acele femei de viță nobilă din Roma antică, i-am spus, verificându-și gladiatorii să vadă dacă vor ieși Învingători, Înainte de a paria. — Desigur. Îmi plac Învingătorii. Tu... — Da? Aș zice că tu ești genul care ar putea rezista la o luptă dură. Poate chiar la mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
însă sunt bucuroasă și un pic mândră că pot dirija lecturile alor mei. E important, așa cum spune un prieten înalt, ca, atunci când vrei să apropii tinerii de lectură, să începi invers. De la coadă la cap. De la literatura zilei, înspre grecii antici. Iar fiica mea e azi exact adolescenta care va avea parte de această variantă de apropiere. Și sunt sigură că îi va prinde foarte bine. Am în cap cel puțin o carte despre Dudu, datorită lui Dudu. El are 10
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
atât ca arta să nu mai fie disprețuită de nimeni? Iuliu al II-lea e pomenit mai ales datorită lui Michelangelo. Și nici o victorie nu i-a dat lui Carol Quintul cât i-a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de faraoni, fără să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
locuitorii uciși și pământul risipit în cele patru vânturi, cetatea Ninive arsă cu oameni cu tot, Persepolis incendiat, Capua și Corintul nimicite, Teba greacă făcută una cu pământul, ca și Halicarnas, templul zeiței Artemis din Efes, una din minunile lumii antice, incendiat de un individ care n-a găsit alt mijloc de a intra în istorie, ca și califul Omar care, după ce a poruncit ca toate papirusurile din biblioteca de la Alexandria să fie folosite drept combustibil pentru băile publice, a ordonat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lună s-a convins că Evul mediu e încă viu. Și aici la Chichen-Itza timpul este echivoc. Ai impresia că te despart milenii de civilizația care a lăsat aceste ruine. Și totuși, ea era la apogeu când în Europa statuile antice putrezeau în pământ. Inițial, pe toate cele patru laturi ale piramidei au existat trepte care permiteau accesul spre vârf. Acum, accesul nu mai e posibil decât pe două laturi. Ruinele s-au sălbăticit în parte și aici, deși nu datorită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
abundentă a erei vizuale, omul nu mai are resursele necesare de energie pentru a deveni co-autor la recrearea vreunei cărți unde el trebuie să recompună un întreg univers, singur cu resursele proprii și cuvintele scrise... poate părea chiar o preocupare antică. Este mai ușor și mai reconfortant să se așeze în fața unui ecran plin de culoare și neprevăzut, care-i oferă multe mesaje, foarte rapid și fără intervenție... unde nu trebuie decât să asiste și să uite de sine... decât să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
se adunau râzând, în timp ce meșterul sutor îl urma la oarecare distanță, iar el se îndrepta către praetorium. În prag se ivi tatăl său, tânărul dux, și fiindcă - așa cum spusese poetul, citat de preceptorul grec care avea mintea plină de sciitori antici - fiecare om se mișcă între firele nevăzute ale destinului, acel joc al unor militari plictisiți avea să fie interpretat de istorici drept începutul unei povești fatale. Înconjurat de oamenii săi, tatăl râse, îl ridică pe copil în brațe ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a stabili relații cu ceilalți, poate din cauză că erau sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului domina violența armelor care răneau trupul. De-a lungul secolelor, oamenii aveau să încerce de mai multe ori să realizeze visuri asemănătoare, găsind de fiecare dată alte cuvinte pentru a le defini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care duceau cu gândul la autorii antici; cunoașterea sa aulică a limbii grecești se datora probabil cărților. — Dacă veți călători mult în sus pe fluviu, veți ajunge într-un loc numit Muntele Morților. Veți vedea două statui ale unui vechi phar-haoui. Sunt enorme - un om poate sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâine, spuse. Gajus se plimbă prin grădini, coborî până la râu. Zgomotul apei era la fel cu cel făcut de fluviul Orontes în jurul palatului din Epidafne. Bietul Zaleucos se uita la el de departe; se simțea inutil, înzestrat cu o cultură antică, învinsă și aflată în agonie în lumea aceea crudă. Nu mai îndrăznea să-l urmeze pe iubitul lui Caligula, dacă nu era chemat. Procesul împotriva lui Creticus a durat, într-adevăr, o zi; dată fiind faima lui ca soldat, senatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea Arabiei, cu mătăsuri, obiecte de fildeș și perle, ori plante rare din Africa și Asia pentru grădinile ei, balsamuri și parfumuri. Auzind dispozițiile privitoare la viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât după ce-l evalua personal, îl chemase, îl pusese pe intendent să-l interogheze, ascultase răspunsurile fără să spună vreun cuvânt. Niciodată nu dedicase atâta timp unui sclav. Instinctul îi spunea că era un dar otrăvit. Își aminti de poetul antic: „E mică și strălucitoare vipera care se strecoară afară din ou“. Ezitase dacă să-l trimită pe o proprietate suburbană sau să-l dăruiască vreunui patrician, însă tot instinctul îi sugerase că mintea lui nu trebuia lăsată nesupravegheată. Avusese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul, torsul modestei lâni albe reprezentase o ocupație casnică, în întregime artizanală, dar și indispensabilă. „A rămas acasă, a tors lână“, așa suna ceea ce pentru antici fusese - în mod interesat - cel mai înalt elogiu. Cel mult, în loc să se folosească lâna provenind de la oile de pe pietroasele pășuni din Latium, se alegea lâna bună ce venea de la Canosa, în Puglia. Mai târziu apăruse lâna moale de la Miletus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scoatem la lumină ruinele acelea. De fapt, nici el nu era încântat. Împăratul zâmbi. — Noi nu vom construi un templu ca să-i întâlnim pe zei, admițând că există un loc în care-i putem întâlni. Nu-și aminti cărui filosof antic îi aparțineau cuvintele acelea; abia își amintea că le repetase sărmanul Zaleucos. Tehnica haotică de învățare aplicată în zilele petrecute în castrum dăduse însă rezultate mai bune decât multe didactici bombastice ulterioare. — Noi, Manlius, vom aduce la Roma trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
este una singură... — Mi-ai înțeles gândurile, spuse repede Împăratul. Vei începe imediat. În timp ce dădea porunca aceea, nici el, nici oamenii săi nu bănuiau că proiectul lui avea să dea naștere unei enigme arheologice. Fiindcă în nici un text de istorie antică ajuns până la noi nu există vreun rând despre ceea ce tânărul Împărat, în acea îndepărtată zi de ianuarie, a hotărât să construiască pe Lacus Nemorensis. După optsprezece secole, lângă lac avea să fie descoperit un templu de dimensiuni enorme, îngropat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus citi până la capăt, fără ca glasul să i se altereze. După acea lungă lectură chinuitoare, populares priviră spre Împărat, așteptând un indiciu cu privire la hotărârea pe care o luase: jocul era definitiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu se adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
constelațiile; apoi, bărcile strălucitoare ale celor douăsprezece ore ale luminii și bărcile întunecate ale celor douăsprezece ore nocturne, cele paisprezece zile ale lunii în creștere și cele ale lunii în descreștere. Apoi au apărut figurile zodiacului roman, pe care Egiptul antic nu-l cunoscuse. Prin urmare, acea pictură, ca și edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în acel templu îndepărtat ultimul refugiu. Blemii, războinicii negri din Nubia, aveau să-l apere cu disperare de persecuțiile acelei nova religio care, de la Alexandria, ajunseseră pe malul Nilului. În anul 544, împăratul Justinianus a decretat, de la Constantinopol, moartea gândirii antice, convins că avea să reușească; a închis termele publice din întregul imperiu - inițiind Evul Mediu și din punct de vedere igienic -, a desființat școala de la Atena, unde predase Platon. A transformat în biserică și templul din insula Philae, trimițând acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aluviunile și cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de var; la fel s-a procedat și în Roma antică. Dar porticurile și coloanele nu s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de construcție ce puteau fi utilizate imediat. La începutul rafinatului secol al XVI-lea, de exemplu, oamenii au descoperit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrea, A. e foarte feminină. Discutăm grav despre ce trebuie să urmeze Între noi. Coborâm sobri din autobuz. Înainte de casă, ne oprim brusc lângă un zid din strada Paris. Ochii ei albaștri mă privesc intens. Nasul acvilin de o finețe antică Îi freamătă. Are fața văroasă, de infantă á la Velásquez, părul la fel de roșu-aprins, buclat În jurul frunții. Mă sperii cât de vie poate să pară; vie ca În tabloul unui mare artist. Gâtul neverosimil de subțire, capul ușor aplecat spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
E întinsă pe spate, deși inițial era pe burtă. A fost întoarsă pentru resuscitare rapidă. Se văd urme evidente de strangulare, spuse ea întorcând cu gesturi ferme cadavrul înapoi în poziția inițială. Mâinile sunt imobilizate cu un fel de cătușe antice. Nu am mai văzut acest model. Ceasul pe care îl purta la mână este spart și arată fix ora 8. Nu cred că e o întâmplare. De fapt, sigur nu e o întâmplare, spuse ea apucând încheietura mâinii fetei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]