KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

-i auzi nici pe ei spunând despre Pasolini sau despre Armani că aparțin Întregului mapamond. Iată unde-i hiba! Trebuie să ne punem Întrebarea dacă această atitudine este justificată sau nu. Monkey avea dreptate. Totuși, ascultându-l, simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Da, voiam să merg În străinătate, nu conta unde. Lucrasem șapte ani la vechiul meu loc de muncă, la departamentul Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. În fiecare zi stăteam cu ochii pironiți În calculator și pe telex. — În străinătate? Ce te-a apucat? Ți-au luat mințile toate dosarele alea despre riscurile de țară pe care le studiezi? m-a luat la Întrebări un prieten din facultate când i-am spus că vreau să mă angajez la o companie de producții video pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mele, nu era o femeie supusă și servilă, ci un bătrân Într-un costum gri croit impecabil. „Vă rog să urcați cu ascensorul la etajul al doilea“, Îmi spuse Înainte de a dispărea În spatele monitorului unui calculator și de a se apuca de tastat. Am aruncat o privire spre monitor, dar nu puteam ști sigur dacă datele pe care le introducea el În calculator aveau legătură cu sistemul de securitate sau dacă lucra la ceva personal. În schimb, nu rămânea nici o umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
știe că n-are nici o șansă de supraviețuire. Aveam poftă de o bere. Trebuia să dau și un telefon. Am intrat Într-o cafenea. Am băut dintr-o suflare jumătate din lichidul pe care mi-l comandasem, Înainte de a mă apuca să reflectez la ce anume Îl deosebea pe Porcușor de acea femeie cu care vorbisem la telefon. Porcușor nu era limpede de Înțeles, totul la persoana sa contrasta În mod evident, Începând cu locul În care locuia. Simțeam ceva ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
strălucitori, care păreau să spună: „Tipul ăsta nu e În stare să pună mâna decât pe o femeie atât de ștearsă și trecută de prima tinerețe?“. O chelneriță cu niște ochi ca de vulpe speriată, pe cale să fie Împușcată, n-apucă bine să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis ușa și am ieșit. Am zărit-o pe Akemi făcând cu mâna spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
se Întâmplă cu mine? De ce mă simt așa de ciudat...? murmura Noriko, scuturată de convulsii, lipindu-și corpul de sexul bărbatului, pe care-l simțea prin pantaloni. — Calmează-te, Noriko! Lasă-mă pe mine. Încearcă să te ridici puțin. Așa, apucă-te de mine și Încearcă să te ridici În picioare. Ai Încredere În mine. O să-ți ofer ce ți-am oferit mereu și știu că-ți place. Bărbatul acoperi ochii lui Noriko cu o mască specială, pe care era inscripționat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
stare să ne privești, nu te mai dezleg niciodată, să știi! — Da, Noriko! Privește cât de tare ți s-a umflat clitorisul, e mai mare decât vârful degetelor mele. Uită-te și tu. Bărbatul se Îndepărtase de mine și o apucase pe Noriko de păr, forțând-o să se aplece mult Înainte, pentru a-și putea privi vulva. Nu, nu! Nu vreau! protesta Noriko plângând, dar el nu se lăsa impresionat și nu o cruța. — Privește! Se vede? Ai văzut? A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
umor. Aa, dar nu face fața asta lungă, Keiko! Doar spuneai că-ți plac eseurile mele. Nu are nici un rost să te iei singur În râs, Înțeleg și eu atâta lucru, decât să faci asta mai bine nu te mai apuci sa-ți scrii memoriile... Era ceva ciudat cu el. Și felul În care vorbea era ciudat. Probabil c-ar fi trebuit să-i atrag atenția de Îndată ce mi-am dat seama de asta, dar n-am știut cum s-o fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
am fi putut fi Împreună aici, ci aș fi stat doar și aș fi așteptat Încontinuu să vă pot strânge mâna, la fel ca femeia aceea. Chiar mă bucur că v-am scris și sunt fericită că am trăit să apuc ziua de astăzi.“ Nu m-a impresionat deloc ce mi-a spus, nici nu mi-a produs vreo plăcere specială. Nu țin neapărat să fiu respectat de femei. Știu că sunt un tip pe care nu dai doi bani, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
În viață. Chiar dacă ar continua cu lecțiile de pian, nu avea cum să ajungă o pianistă desăvârșită, nici măcar nu s-ar fi putut numi o pianistă profesionistă. La fel cum nu va ajunge niciodată o cantautoare renumită. Dar de ce se apucase să urmeze lecțiile acestea tocmai când o ducea mai prost cu banii? Pentru a-și oferi șansa de a experimenta și această posibilitate, mi-a răspuns ea, privindu-mă drept În ochi. A Înțeles, În sfârșit, că În viață oportunitățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
De fiecare dată când auzea cuvintele lui, Mie gemea puternic: „Nuuu!“. Era ca-ntr-o scenă de film. Tipii de la Gestapo care-i urmăreau pe evrei și puneau mâna pe câte un copil care se căznise să se ascundă, Îl apucau de păr și-l ridicau la lumină, În hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
orice-ar face. Încă de pe vremuri, de câte ori venea la New York, Yazaki era Însoțit de câte o femeie. Mereu alta: Nobuko, Mika, Yasuko, Kaori, iar pe celelalte nici nu mai țin minte cum le chema. Genul de fete drăguțe, slabe. Mă apuca mila când le vedeam. Vezi tu, niciodată nu mi-am dorit să mă culc cu fete japoneze. Mie Îmi plac fetele Înalte. Cu cât mai Înalte, cu atât mai bine. Eu am un metru nouăzeci și cinci, dar Îmi plac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
rezistent. Nici nu-ți Închipui câtă cocaină suportă inima lui, cantități care pe alții i-ar fi ucis, dar nu pe el. Chiar dacă inima Îl ține pe moment, asta se răsfrânge asupra sănătății lui. Peste o zi sau două Îl apucă brusc niște atacuri de panică Îngrozitoare. Nu-i de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
inima Îl ține pe moment, asta se răsfrânge asupra sănătății lui. Peste o zi sau două Îl apucă brusc niște atacuri de panică Îngrozitoare. Nu-i de glumă. Angoasele lui au ceva de-a dreptul mistic. În asemenea momente Îl apucă nebunia dacă e singur, așa că se pune pe dat telefoane În miezul nopții, nu contează cui. E un tip foarte sigur pe el, cu o mândrie ieșită din comun, de aceea Îi e rușine de mine, pentru că-i cunosc toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
vremea prin Bowery. Mă gândesc că are el vreun motiv, dar nimeni nu știe ce-i trece prin cap, probabil că nici el nu știe bine... Ați spus mai devreme că scrie un roman despre vagabonzi... Nici vorbă să se apuce el de scris un roman! Probabil că doar caută ceva ce ar putea vinde. Doar are o grămadă de datorii! Pe vremuri m-a ajutat să câștig mulți bani, de aceea acum plătesc În fiecare săptămână bani mafiei pentru protecția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de camere decorate cu un gust Îndoielnic, dar cu cât erau mai scumpe, cu atât Îi plăceau mai mult. Toate astea costau o căruță de bani. Dacă avea un milion, Îl toca cât ai zice pește. Când termina banii, se apuca imediat de altă afacere. Yazaki nu era omul care să stea cu mâna-n sân și să rabde liniștit, așa cum face unul ca tine după ce și-a cheltuit tot salariul. Ai văzut vreodată la acvariu bancurile de pești cum dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
mai ușor așa. Oricum, nu-mi amintesc foarte clar ce mi-a povestit Yazaki În barul ăla. „Numai când o văd pe Reiko cum dă din cap Înțelegătoare față de ce spun ceilalți bărbați care se Învârt În jurul ei, și m-apucă gelozia.“ Nu prea Înțelegeam bine ce voia să spună cu asta. În principiu, eu și Yazaki suntem două caractere total diferite. Eu, de exemplu, n-am nimic Împotrivă ca femeia care-mi place mie să fie apreciată și de prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
M-ai Înțeles? Numai la voi, japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se distreze imitându-i! Bărbatul În impermeabil Își ieșise din pepeni și părea foarte agitat. Celălalt, În canadiană groasă, Îl apucă de braț, Încercând să-l potolească. — Voi Încercați cumva să vă bateți joc de noi? mă Întrebă el cu o mină serioasă. Reușisem să Înțeleg cât de cât engleza lor și Îmi căutam În minte cuvintele pregătindu-mă să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
tic al lui. Voia oare să spună că În fața prietenilor nu-și permitea să aibă o erecție? — Gan este un neputincios. E un cuvânt care nu se mai folosește acum, dar i se potrivește de minune... Dar ce m-a apucat să-ți vorbesc ție despre asta? Până la urmă nu rămâne decât să-ți fac o confesiune, nu? — Nicidecum. Yazaki avea pupilele dilatate. Probabil că Încă era sub efectul cine știe cărui drog. — Ieri am luat cinci pilule de ecstasy. Dacă iau destul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
de noapte. — Nu contează cui te confesezi. E suficient ca cineva să te aprobe. În rest, poate să fie o marionetă, o statuie sau o miniatură a lui Buddha. N-are nici o importanță cine e. După ce zise asta, Yazaki mă apucă de braț. — Să mergem. Am trecut din nou prin fața restaurantului libanez pe jumătate dărăpănat, dar Yama nu mai era acolo. Se scurseseră câteva ore de-atunci. E posibil să fi fost transportat la spital sau să se fi ascuns pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
adus aminte de cuvintele lui Gan: Reiko este ca o gaură neagră. Freamătul aerului Încetă, iar Reiko, privindu-și lung lichiorul de coacăze negre, așteptă ca barmanul și cuplul de la cealaltă masă să-ți Întoarcă privirile de la noi. Întinse mâna, apucă paharul cu două degete fără manichiură, rămase câteva clipe cu el În aer, apoi Îl duse la gură și bău doar puțin, după care Îl puse din nou pe masă. Altceva nu făcuse, Însă m-am trezit că o priveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar trebui să ne oprim, dar perspectiva de a muri Împreună cu Maestrul, altfel decât prin sinucidere, nu Îmi displăcea, așa că am prizat și eu două linii. Inima Îmi bătea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
pe asta! Trebuie să crezi că totul e numai din vina țânțarilor, și faptul că nu te ia somnul, și că te copleșesc angoasele. Urmărește-i și omoară-i! Dacă ești Într-un loc În care nu vezi nici un țânțar, apucă-te și caută unul până cazi din picioare de somn. Uneori poți să te și adresezi țânțarilor pe care nu-i vezi nicăieri: „Hei, unde sunteți? Nu vă mai ascundeți, ieșiți la lumină! Nu vă fac nimic“. La Paris nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

din nou lângă mine. Enervat de presupunerea lui că aș fi câtuși de puțin interesat de desenul lui amărât, mi-am lungit gâtul peste umărul lui, fluturându-mi aparatul de fotografiat aproape de chipul său. — Poate că ar trebui să te apuci de fotografiat, i-am zis vesel. A mormăit ceva și s-a tras deoparte. Uite unul pentru Doctorul Kindermann, mi-am zis. Un țicnit cu acte în regulă. La orice fel de spectacol sau expoziție, oamenii sunt întotdeauna cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
foarte la îndemână. Și e frumoasă mai ales în această perioadă a anului. Aveți grădină, Herr Gunther? — Nu. Mi s-a părut întotdeauna că necesită prea multă muncă. Când mă opresc din treburi, exact asta fac - nu muncesc, nu mă apuc de săpat într-o grădină. — Păcat. La mine acasă, în Schlactensee, avem o grădină frumoasă care are și teren de crichet. E vreunul dintre dumneavoastră familiarizat cu acest joc? — Nu, i-am răspuns noi la unison. — E un joc interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]