10,800 matches
-
de la Meteora ar fi lăsat cu limbă de moarte ca cei care reușesc să ajungă în grotă să-și lase câte un obiect ca dovadă a trecerii lor prin acel loc. La intrarea în mănăstirea ne-am întâlnit cu un călugăr care știa românește și care ne-a întrebat: ─ Ați venit la mănăstire? Da!am răspuns. Vrem s-o vedem și noi. Intrați, că este foarte frumos! Cu acest îndemn am intrat în pronaos, apoi în naos. Ghidul care ne aștepta
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în naos. Ghidul care ne aștepta, altul decât cel cu care venisem, ne-a dat o mulțime de explicații. Biserica est făcută după modelul celor de la Muntele Sfânt Athos, în formă de cruce. La început a fost mai mică. Numărul călugărilor crescând, mănăstirea s-a extins la dimensiunea de azi. Înălțimea bisericii, privită din interior, m-a uluit. Ni s-a vorbit despre picturile existente, despre fresce, despre culorile folosite care datează de la întemeiere. Am văzut picturi murale ca Sfântul Ioan
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
foloseau la servitul mâncării, toate din metal. Alături de această încăpere, am intrat în sala de mese impunătoare prin lățimea și lungimea ei, de câteva zeci de metri. De o parte și de alta erau mese de lemn la care mâncau călugării. Ne-am oprit mai mult să cercetăm masa cea originală care exista de când s-a înființat mănăstirea. Lemnul ei se vedea că este de secole, dar totuși rezistent. Pe unele locuri, din cauza vremii care a trecut peste ea, se vedeau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la masă. La acea masă nu mâncau călugării de azi, ea fiind piesa de muzeu a mănăstirii. Janeta, pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare cum vor fi stat ei aici? Nu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la masă. La acea masă nu mâncau călugării de azi, ea fiind piesa de muzeu a mănăstirii. Janeta, pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare cum vor fi stat ei aici? Nu te așeza că nu este voie, am oprit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
este mare, tavanul se sprijină pe șase coloane. Între ele se află, după cum am amintit, patru mese de o parte, patru mese de altă parte. La o masă intră douăzeci de persoane; deci acolo puteau să mănânce cam 160 de călugări. Pe pereți erau pictați călugări cu ocupațiile lor: unul citea texte religioase, altul se ruga, altul medita, altul bătea toaca sau trăgea clopotul, ori sculpta în lemn, etc. Cu greu a ieșit Janeta din transpunerea ei în timpuri străvechi, ca să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe șase coloane. Între ele se află, după cum am amintit, patru mese de o parte, patru mese de altă parte. La o masă intră douăzeci de persoane; deci acolo puteau să mănânce cam 160 de călugări. Pe pereți erau pictați călugări cu ocupațiile lor: unul citea texte religioase, altul se ruga, altul medita, altul bătea toaca sau trăgea clopotul, ori sculpta în lemn, etc. Cu greu a ieșit Janeta din transpunerea ei în timpuri străvechi, ca să mergem la camera butoaielor. Acolo
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
camera craniilor. N-am putut privi decât printre zăbrelele ușii de la intrare. Nu-i plăcut să vezi așa ceva, dar interesant. Craniile îngrămădite unele peste altele, prăfuite de vreme și ele, erau mărturia unui trecut îndepărtat al vieții ascete a atâtor călugări. De ce sunt păstrate oare? Nu știu. Ar fi trebuit să întrebăm ghidul de la mănăstire, dar nu mai este cu noi. După această priveliște sinistră, dar foarte înduioșătoare, am aruncat o ultimă privire spre interior și am ieșit în mica grădină
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
se vedeau casele așezării de la poalele stâncii pe care era suspendată mănăstirea și noi împreună cu ea.Le priveam ca dintr-un avion părându-ni-se ca niște jucării împrăștiate, de diferite culori în care predomina albul pereților și roșul acoperișurilor. Călugării nu s-au ivit. Erau la rugăciune, la alte ocupații?! Nu știu. Chiar dacă turiștii se foiau de colo până colo, liniștea a pătruns în sufletele noastre. Aerul curat și proaspăt ne înviora. Ne-am simțit atât de bine pe acea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
tulpina) acestui mare stejar, unde stătuse odinioară monahul Agafton 34. Aflăm din aceeași sursă cum a ajuns Agaftonul schit de maici: prin anul 1814 monahiile Pisoschi, venind de la Schitul Orășeni, comuna Cristești, Botoșani, la acest schit au făcut ca monahii (călugării) să părăsească schitul și astfel s-a întemeiat și s-a populat acest schit cu maici, zidindu-se și biserica mare din deal cu patronul "Pogorârea Sfântului Duh"; aceasta s-a început pe la anul 1840 și s-a sfârșit după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Un act din 10 aprilie 1902, trimis la Protoierie, oferă cea mai plauzibilă mărturie a ctitoririi acestei biserici, și anume că e zidită în locul celei vechi care era de bârne cu lut de o vechime foarte mare clădită de niște călugări în mijlocul pădurei cu lemn de paltin și temelie de peatră 5. Că lucrurile s-au petrecut astfel, stau mărturie alte câteva informații din 1909. Această biserică nu posedă nici o avere, ea se întreține de enoriași, iar preoții cari au servit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu 250 de galbeni dela un anume Murguleț. Dar pe urmă, face Vlădica jalbă la domnie, ridică pe popa Vasile în fiare și-l duce la protoerie, iar contra tatei iese decret să-l ducă trei luni la mănăstirea de călugări Vorona, drept pedeapsă. L-a ridicat și l-a dus, și numai prin intervenția ambasadei rusești s-a revocat decretul după ce a stat vr-o 6 săptămâni acolo. L-a trimis la mănăstire pentru că boierii nu se închideau în aresturi. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de adjudecare a fost învestită cu formula executorie nr.158 din 20 mai 189547. S-a văzut că, pe vremea când Gheorghe Eminovici a cumpărat jumătate din Ipotești, o pătrime din această moșie era stăpânită de frații Isăcești, anume de călugărul Alexandru și fratele său Nicolae. S-a arătat apoi că Alexandru Isăcescu lăsase prin testament schitului Gorovei partea sa din Ipotești, parte care în 1864 a fost secularizată, devenind proprietate a statului. Cât privește cealaltă parte, rămasă lui Nicolae Isăcescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soția sa lasă un testament olograf) partea pe care aceștia o stăpâneau în indiviziune cu cumpărătorul, cu prețul de 196.000 lei50. Astfel, el devine stăpân atât pe Ipoteștii-Eminovici, cât și pe Ipoteștii-Isăcescu, exceptând, desigur, pătrimea donată schitului Gorovei de către călugărul Isăcescu (devenită proprietatea statului). Prin actul de donație, autentificat de Tribunalul Botoșani sub nr. 8691 din 9 septembrie 1920 și transcris cu nr. 2162 din aceeași dată, Gheorghe Isăcescu a donat moșia Ipotești, care i-a rămas după exproprierea făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de lemn la capul lui și-am încununat-o cu busuioc 325. Apar în aceleași proze, sporadic, chipuri pe care abia le bănuiești; unul dintre acestea pare a fi al lui Iachint (Ichift) Iurașcu, fratele mamei: Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căruia părul formează un cadru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de ei înșii privesc c-un fel de cunoștință de sine care-ar putea deveni cutezare, espresia lor e un ciudat amestec de vis și rațiune rece326, ceea ce se potrivește atât cu fotografia călugărului, publicată de Corneliu Botez, dar și cu descrierea aceluiași din Omagiu: Înalt de statură și voinic, suflet bun și nobil, lumeț, cu zimbetul pururi pe buze. Îmbrăca rasa călugărească doar când venea la oraș, altfel umbla civil [...] Vorbea puțin franțuzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303. Nu este deloc întâmplător faptul că asemănători Demiurgului mai sunt doar Poetul, Călugărul și Monarhul/Voievodul. Nici unul dintre ei nu trăiește sub imperiul spaimei morții, ci se află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
confecționerilor înfățișează o listă... de te umflă râsul: "confecționer gămălii de chibrituri" (1824005), ori "confecționer cretă școlară" (733109), ori "confecționer plute" unde-or mai fi plutind plutele meșterite de specialiștii 723104? Interesant este că sunt considerate meserii distincte aceea de călugăr (348001) față de călugăriță (348002), de unde sugestia că profesia de (să spunem) învățător, poștaș, vatman, se divide și ea pe sexe. Oare cum s-o fi făcând distincția între "agricultor"(611101) și "agricultor în culturi vegetale și crescător de animale" (613001
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care le-o poartă copiilor lor”. Programele de care vorbesc sunt o mare operă, la realizarea căreia trebuie să participe oameni de generozitatea familiei Păunescu - despre care se amintește în carte -Statul cu instituțile sale, dar mai ales Biserica, preoții, călugării și măicuțele, dovedindu-și din plin vocația pentru actele de caritate. Demnă de respect, dar și bun exemplu de urmat sunt acțiunile Bisericii catolice, precum și ale Comunității evreilor care manifestă mult interes și iventivitate în protejarea celor aflați în neputință
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
din toate, rămâi un singuratic ! Eu nu, vă am decât pe dumneavoastră, primesc scrisori, întocmesc răspunsuri, și când voi pleca, totul va fi aruncat. Ce-i de valoare vor lua care vor nimeri. Căminul dvs. este lângă un schit de călugări, simțiți binefacerile bisericești? am întrebat-o. Da, de mânăstirea de lângă noi ne desparte doar gardul, dar să nu vă închipuiți că ne este de vreun folos, ne-a precizat doamna. Este mănăstire de călugări tineri, cu mașini mici, dar nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dvs. este lângă un schit de călugări, simțiți binefacerile bisericești? am întrebat-o. Da, de mânăstirea de lângă noi ne desparte doar gardul, dar să nu vă închipuiți că ne este de vreun folos, ne-a precizat doamna. Este mănăstire de călugări tineri, cu mașini mici, dar nu cu credință de călugări. O singură dată au venit vreo câțiva, ne-au cântat ceva, dar încolo și pentru ca să te împărtășești trebuie să insiști. Noi, căminul, ajutor mare am avut de la familia George, Viorel
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
am întrebat-o. Da, de mânăstirea de lângă noi ne desparte doar gardul, dar să nu vă închipuiți că ne este de vreun folos, ne-a precizat doamna. Este mănăstire de călugări tineri, cu mașini mici, dar nu cu credință de călugări. O singură dată au venit vreo câțiva, ne-au cântat ceva, dar încolo și pentru ca să te împărtășești trebuie să insiști. Noi, căminul, ajutor mare am avut de la familia George, Viorel și Valentin Păunescu, de la preotul Popescu de la Biserica Grădina Icoanei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Andrei, care avea 16-17 anișori, ne aduceau de toate. Acum acest minunat copil îl însoțește pe tatăl său, îl supraveghează pe tatăl său să nu mai facă vreo greșeală de neiertat. Apoi, să-mi fie cu iertare, în rândul unor călugări sau preoți au intervenit lucruri neonorabile care îți dau o neîncredere în credința lor. Cred eu că este sau nu o diferență între mânăstirile pustnice și cele din oraș. Eu știu? Cam mare boieria la ultimii! Dar noi, continuăm să
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu mai e dorit de ai lui și e adus aici. Acum, copiii ca și nepoții, au diferite ocupații, bătrânii le devin o povară de îngrijit, iar societatea sau chiar anumite instituții - spitale, biserici sau mânăstiri, chiar persoane fizice, preoți, călugări, medici cu suflet mare, obișnuiți sau deprinși cu fapte de caritate, iau asupra lor suportarea în parte sau în total a îngrijirii omului indiferent de boală, pretenții, nemulțumiri, cu toate patimile care le are, pe care nu i le- ar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
iar în apropiere exista un crâng sacru, unde se săvârșeau periodic ritualuri de sacrificiu "câte șapte masculi, din fiecare specie, de la om până la pisică". Prima fază a răspândirii credinței creștine faza catolică începe în secolul al IX-lea. La 830, călugărul benedictin Ansgar sosea în orașul Birka, pe insula Björko, lângă Mälaren, unde construia o biserică. Un al doilea misionar, Unni, episcop de Hamburg, ajungea în aceeași așezare în anul 936, dar era ucis de localnici. Abia după ce unul dintre primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]