7,032 matches
-
și articole pe marginea unor legi apărute, cât și în contribuții la elaborarea unor proiecte de noi legi. Este autor și susținător al unor teze privind războiul de agresiune și necesitatea răspunderii penale pentru actele de agresiune, necesitatea definirii cu claritate a agresorului și a infracțiunii internaționale și caracterul permanent al justiției internaționale. În cadrul unei ceremonii desfășurate la Facultatea de Drept a Universității Sorbona din Paris, lui Vespasian V. Pella i s-a decernat, la cea de a zecea aniversare a
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
central și, din ce în ce mai mult și cu Uniunea Europeană. Unii credeau că decizia de a nu alege între regiune și departament a fost o greșeală, opinie susținută în general de regionaliști. Pe lângă această superpoziție de niveluri guvernamentale, exista și problema lipsei de claritate și a suprapunerii exercitării puterilor între diferitele niveluri de guvernare. Acest fapt a generat redundanță, pierderi și lipsă de transparență. În loc să-i aducă pe cetățeni mai aproape de sistemul de administrație, mai mult i-a înstrăinat. De fapt, uneori se discuta
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
recentralizarea puterii și discreditarea principiilor incluse în reformele din 1982. În același timp, obiectivul comisiei era de a aborda câteva dintre problemele funcționale care apăruseră de-a lungul anilor, cum ar fi complexitatea și numărul diferitelor niveluri guvernamentale și lipsa clarității în rolul statului central. Raportul prezenta o viziune radicală a modului în care ar putea arăta guvernarea teritorială a Franței în anul 2015. El prevedea regiuni puternice, capabile să se angajeze în competiția economică cu partenerii europeni; consilii intermunicipale alese
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
20%, o țintă care ar trebui atinsă în mod crescător într-o perioadă de 20 de ani. Aceast lucru este privit ca o tensiune între încurajarea mixității ("mixité") și dezvoltarea unui cartier privat. În final, există adesea o lipsă de claritate în ceea ce privește nivelul de administrare statul, regiunea, municipalitatea sau consiliul de cartier care este responsabil de anumite sarcini și cine plătește pentru ele. În ciuda acestor dificultăți, ceea ce este interesant aici e faptul că aceste tendințe reprezintă o altă trăsătură în reconfigurarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Limbajul politic spațiu al construcției identității și legitimării, și cel metodologic Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic. Ceea ce merită reținut, ca și caracteristici ale demersului analitic, din această primă parte care amorsează cercetarea, este punctul de plecare teoretic, deosebita claritate cu care este circumscris limbajul politic, în ocurențele sale discursive, raportate la funcțiile și efectele acestora, pe de o parte, și la competențele discursive ale locutorilor, pe de altă parte. Pentru punctul de plecare metodologic general, reținem sublinierea calității de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Apropiat din punct de vedere stilistic de limbajul științific, limbajul juridic își dobândește specificitatea prin formalizare, atât la nivelul sintaxei, cât și la nivel semantic. Astfel, cultivarea cu predilecție a unor structuri sintactice particulare, specializarea semantică a termenilor, caracterul denotativ, claritatea și concizia stilului, proprietatea termenilor, obiectivitatea sunt câteva dintre constantele acestui tip de limbaj. Limbajul juridic este un limbaj instituționalizat, caracterizat prin formulări și structuri sintactice relativ rigide și care se schimbă într-un ritm mult mai lent decât limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie legată de tema în discuție. În cazul comunicării politice, emitenții sunt deseori tentați să se abată de la subiect, mai ales atunci când acesta le este defavorabil; d) maxima modalității vizează maniera în care interlocutorii își construiesc intervențiile verbale, gradul de claritate a acestora, structurarea logică a enunțurilor, evitarea ambiguității, a prolixității verbale, care afectează receptarea. Analiza limbajului politic evidențiază încălcări flagrante ale maximelor conversaționale, motivate, pe de o parte, de înregimentarea ideologică a locutorului, iar pe de altă parte, de finalitățile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane, articole doctrinare etc."302, iar lista poate continua cu scrisori deschise
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exersarea practicilor de mediere de către elevii-mediatori. 5. Instituționalizarea Din perspectiva transferului de bune practici și referindu-ne la activitățile desfășurate de clasele selectate, accentuăm faptul că: • activitățile de informare s-au bazat pe proiecte de activitate care au descris cu claritate principalele jaloane de urmat; • activitățile dedicate medierii conflictelor au reușit să realizeze o bună concordanță între obiectivele propuse, acțiunile realizate și modalitățile de continuare a demersului; • programele de acțiune în comunitate au răspuns unor probleme reale ale comunității și au
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
imprimată sau manuscris; o operă literară sau un extras, doar că "opera" e închisă, câtă vreme "textul" e deschis. Deși e o noțiune cu largă răspândire în special în spațiul lingvisticii și al studiilor literare, textul este rareori definit cu claritate: "unii cercetători îi limitează aplicarea la discursul scris, mai precis la opera literară; unii îl consideră un sinonim al discursului; în sfârșit, alții îi conferă o extensie trans-semiotică, vorbind despre text filmic, muzical etc. În acord cu utilizarea noțiunii în cadrul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
grupurilor sociale și instituțiilor"259. Și pentru Gee, discursul este în primul rând un instrument de cercetare, alături de conceptele de limbaje sociale, intertextualitate și conversație. Diversitatea luărilor de poziție în ceea ce privește acești termeni nu se transferă, în mod automat, și asupra clarității distincțiilor dintre ei. Definirea, în unele situații, a discursului prin text și a textului prin discurs duce uneori la dificila stabilire a unui raport între cei doi termeni, totul depinzând de variabilele sensuri care li se dau pe rând. Dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o scriitură "virală", în ideea în care instituie o confuzie radicală în ceea ce privește sensul, "infectându-l" cu un grad de indeterminare, descentrându-l definitiv din matca prestabilită și din mitul oglindirii lumii prin intermediul limbajului. Dacă scriitura modernă era "devotată" principiilor de claritate și concizie, de prezentare sistematică a lucrurilor, cât mai analitic, cu scopul de a accentua în primul rând sensurile obiectului analizat, se observă că scriitura postmodernă inversează aceste scopuri, introducând ca fiind mai importante decât descifrarea sensurilor și sistematizarea lor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precizează că justificările lui Baudrillard au fost transpuse de către Pascal Bruckner în "Le risque de penser", Le Nouvel Observateur, 25 septembrie 1997, p. 121). Sokal și Bricmont resping această justificare, argumentând că nu toți gânditorii francezi optează pentru stil în defavoarea clarității, la fel cum postmodernismul nu este doar un fenomen francez, ci se regăsește dezvoltat și în America, de exemplu, astfel încât justificarea pe baza unor trăsături specifice culturii franceze li se pare de neacceptat. 335 Chris Rojek, Bryan S. Turner (eds
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din interiorul Ordinului Minoritic, în timp ce pentru anumite aspecte particulare, dar nu secundare, sunt demne de luat în seamă unele mărturii ale contemporanilor. Ne referim, în acest context, la scurta observație a episcopului Toma din Split, care prezintă cu o deosebită claritate stilul predicării Sfântului Francisc, stil caracterizat prin ars concionandi, specific mai degrabă oratoriei politice ținută în limba poporului, și nu prin ars praedicandi, adică oratoria ce urmează normele predicării ecleziastice culte, în limba latină (FF 2252). De asemenea, avem însemnările
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Nicolae a ținut un conciliu împotriva lui Berengarius, a obținut permisiunea de a merge la conciliu cu abatele său, iar acolo, în timp ce toți rămăseseră în tăcere consternați de cuvintele ereticului, a cerut să fie ascultat și a expus cu atâta claritate argumentele sale, încât Berengarius a spus: «Ori tu ești Lanfranco, ori ești diavolul». Și, astfel, a fost recunoscut de întreg conciliul. Conversația a XIII-a SUCCESIUNEA MINIȘTRILOR GENERALI 77. Primul ministru general după Sfântul Francisc a fost fratele Elia, ce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Gerardino Segalello cu apostolii (Num 18,4-7) săi nu trebuie să se amestece în misiunea acestor două ordine, fiindcă tocmai acestea sunt cele două ordine prefigurate de Ieremia cu numele de pescari și de vânători, după cum a explicat cu atâta claritate abatele Ioachim. Spune într-adevăr Domnul prin gura lui Ieremia, 16: Iată, eu voi trimite mulți pescari și îi vor pescui; apoi voi trimite mulți vânători, care îi vor vâna pe toți munții... (Ier 16,16) Lăsând la o parte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și se consideră că această interpretare a fost declarată de miniștrii provinciali într-un capitul general prin intermediul unei constituții speciale din aceeași perioadă a [redactării] Regulii, pe când trăia încă fericitul Francisc, totuși ați cerut să știți cu o mai mare claritate dacă această [prevedere] trebuie înțeleasă pentru toate mănăstirile în general, din moment ce Regula nu exclude niciuna, sau se referă doar la mănăstirile călugărițelor amintite. Noi răspundem că interzicerea trebuie înțeleasă cu privire la toate conventele de călugărițe. Prin numele de mănăstire ne referim
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât de fină sau o pată atât de ascunsă, care să nu pară mult mai mare și mult mai vădit decât în alții. De aceea, dacă se aduce în atenția apostolatului nostru vreo acțiune de-a voastră care să tulbure claritatea sfințeniei voastre, ne simțim desigur cuprinși de o durere cu atât mai mare, cu cât nu ne îndoim că, considerându-vă gloria noastră și principala stea a întregii Biserici universale, îi diminuați splendoarea în mod vizibil prin umbrirea frumuseții voastre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai sus, iată șase elemente din sistemul meu de stabilire a obiectivelor care vă vor ajuta să vă concentrați asupra planurilor dumneavoastră de zbor! Specific. Una dintre caracteristicile esențiale ale unui bun plan de zbor Ă sau obiectiv Ă este claritatea. Ținta dumneavoastră este bine definită? Majoritatea țelurilor sunt compromise de faptul că nu precizează explicit obiectivul. De exemplu, dorința de a spori „foarte mult” vânzările nu este un obiectiv clar! Folositor. Țelul pe care vi l-ați propus are sens
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
poate adera. Ambele concluzii, a lui Boissier și a lui D'Elia, privite cu mai multă profunzime, includ fără îndoială și o mare parte de adevăr și noi niciodată nu am putea sublinia acest lucru cu mai multă forță și claritate. Acestei anticipări concluzive a noastre nu i se poate contrapune nicio altă afirmație ovidiană, care să fie de-a dreptul la antipozii celor discutate până în acest moment: potrivit acesteia din urmă, Arta poetului nu ar avea nicio legătură, sau aproape
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aluzive unor personaje romane sau străine care erau la conducerea acestor regiuni, ca, de exemplu, Cotys sau Sextus Pompeius sau Paulus Fabius Maximus, cum se va vedea la momentul potrivit 226. Desigur, nu putem pretinde de la Ovidiu o mai mare claritate în exprimare, dat fiindcă el își lăsase la Roma soția și bunurile, și, de asemenea, prietenii săi de încredere, precum Paulus Fabius Maximus și alții, împotriva cărora s-ar fi putut îndrepta represaliile lui Augustus, în cazul unei atitudini și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ai lui Ovidiu ne vorbește clar despre ideile politice ale Sulmonezului însuși și poate sugera chiar cauza adevărată a exilării poetului nostru. 6. Soția Fabia și Paulus Fabius Maximus În galeria personajelor care alcătuiesc lumea lui Ovidiu se disting cu claritate două personaje care ne atrag în mod deosebit atenția: Fabia, a treia soție a lui Ovidiu, rudă, în ciuda a ceea ce se spune, cu Paulus Fabius Maximus în persoană. Epistolele lui Ovidiu adresate uneia și celuilalt sunt, după părerea noastră, foarte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate luat din Boileau (a cărui artă poetică o și traduce), dar este și o nevoie mai adîncă la poligraful Heliade de a pune ordine În lumea rebelă a elementelor, de a impune legi, chiar dacă legile lui dau uneori naștere unui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În derută: limbajul Îl trădează, simțurile (vederea) și rațiunea (cugetul) Își pierd, cel puțin pentru un moment, prospețimea și claritatea, Însușirile lor fundamentale. Urmează un vers teribil: „Plecăm pe cărări netezi și foarte-ntortochiate”, demn de Heliade. Netezi și-ntortochiate totodată arată, În confuzia gramaticii, o confuzie mai mare, posibila În ordinea scriiturii: sentimentul informului și, simultan, imperios, nevoia de ordine, spaima
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măreț s-ar putea”. A scrie În stil grandios, a da lucrurilor Înălțime, un grad, adică, de complexitate și idealitate, nu Înseamnă Însă a renunța la ceea ce Alexandrescu, spirit cuviincios clasic În multe privințe, socotește a fi esențial În literatură: claritatea. Stilul „ușor și lămurit”, pe care Îl remarcă În scrierile lui Alexandru Donici este și stilul la care aspiră: „a fi-nalt cu deslușire, simplu fără a cădea” (Epistolă D.I.V.). A cădea Înseamnă pentru admiratorul lui Voltaire a coborî În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]