7,569 matches
-
în latină, iar pe cea a naosului citate din Evanghelie multilingve: în latină, germană, maghiară și în caractere chirilice. În patrimoniul bisericii existau cărți vechi: Strastnic (1773), Mineu (1784), Liturghier (1797), Evanghelie (1765), Penticostar (1768) duse probabil în colecția arhiepiscopiei. Clopotele bisericii vechi și ușile împărătești au fost adăpostite în altă parte, în siguranță. Biserica se află într-o stare avansată de degradare și necesită o intervenție urgentă.
Biserica de lemn din Silivaș () [Corola-website/Science/313494_a_314823]
-
autonom de respirat sub apă este un aparat cu debit la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
care permite muștiucului să cadă afară din gură pentru a fi înlocuit cu piesa bucală a detentorului. Turelă deschisă - Dispozitiv cu ajutorul căruia scafandri profesioniști coboară sub apă pentru a lucra și a se ridica la suprafață. Se bazează pe principiul clopotului de scufundare având partea inferioară deschisă și se pot efectua scufundări până la adâncimea maximă de 90 m. Turela deschisă asigură scafandrilor rezervă de amestec respirator, energie electrică pentru sursa de iluminat, suport pentru efectuarea în siguranță a palierelor de decompresiei
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
alocarea a 6.000 de lei anual. Egumenul mai sus-amintit a efectuat în anii 1860 și 1861 unele reparații: a acoperit biserica și turnul clopotniță cu șindrilă, a văruit biserica pe dinafară, a reparat turnul clopotniță, a retopit și returnat clopotele crăpate, a procurat veșminte și obiecte de cult noi. În toamna anului 1868 s-a început realizarea unor lucrări de reparații radicale, supervizate de arhitectul imperial Joseph Hlavka, dar acestea au fost oprite în vara anului 1869 din dispoziția guvernului
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
clădească din bârne de brad, pe tălpi de stejar, o bisericuță cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Preot local nu aveau, ci erau deserviți de preoții din parohia vecină- Stolna. În turnul actualei bisericuțe, actlualmente monument istoric, se găsește un mic clopot inscripționat cu anul 1642, dând de înțeles că ar fi fost posibil să mai fi existat și o altă biserică tot din lemn, care ar fi fost arsă. Despre existența unei parohii la Someșu Rece se poate vorbi doar după
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
avut loc și refacerea picturii, stă mărturie inscripția din partea de miazănoapte a iconostasului. În anul 1890, la forma inițială a bisericii s-a adăugat un târnaț și corul. În patrimoniul bisericii se află icoane pictate pe sticlă, lemn și sfeșnice. Clopotele, în număr de trei datează din anii: unul din 1860 și două din 1923 și au fost turnate la Sibiu. Ultima renovare a bisericii monument a avut loc în 1980. Pictura: Pictura murală din secolul al XVIII-lea se păstrează
Biserica de lemn din Sântejude () [Corola-website/Science/313991_a_315320]
-
Pictura: Pictura murală din secolul al XVIII-lea se păstrează parțial, mai bine în pronaos, în naos fiind distrusă în cea mai mare parte. Figurile de sfinți de pe pereți sunt reprezentate în mărime naturală, puternic înnegrite însă. Patrimoniul: Există 3 clopote, cel mai vechi fiind din 1860, toate turnate la Sibiu. Doua din ele au fost strămutate în biserica nouă. Ușile împărătești, prezentând Bunavestire și pe cei patru evangheliști în medalioane, sunt bogat decorate prin traforaj cu motivul viței de vie
Biserica de lemn din Sântejude () [Corola-website/Science/313991_a_315320]
-
ars tot satul Nicula, inclusiv biserica, după care sătenii și-au refăcut casele și gospodăriile. În locul bisericii din lemn arse în 1602 și-au construit această biserică din lemn, pe dealul numit "Vergheleu", cu iconostas datat 15 februarie 1694 și clopot inscripționat din 1696 cu litere chirilice. În această biserică parohială a Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
și pentru tratarea unor afecțiuni (gen muzical cunoscut și sub denumnirea de muzică ambientală). Folosește instrumente cu vibrații naturale (ca de exemplu chitara clasică, vioara, pianul, muzicuța, blockflute, fluierele, mandolina, tobele, bateria, cinelele, gongurile), alte accesorii (ca de exemplu bolurile, clopotele tibetane, diapazonele, monocordul), cât și vocea umană. Integrează în muzica sa sunete înregistrate din natură, ca de exemplu ciripitul păsărilor, vânt, clipocitul apei, valurile mării. De asemenea, utilizează instrumente electronice, ca de exemplu chitara electrică, orga electronică, sintetizatorul electronic, programe
Dorin Achim () [Corola-website/Science/314015_a_315344]
-
datorită multiplelor avantaje pe care le are față de scufundarea autonomă: Cea mai cunoscută modalitate de scufundare cu alimentare de la suprafață este cea efectuată cu echipament greu de scufundare ,clasic, tip Siebe Gorman 1691: Denis Papin propune trimiterea aerului comprimat în clopotul de scufundare cu ajutorul unei pompe de la suprafață, printr-un tub prevăzut cu supape. 1754: Richard Pocoke descrie un costum de scafandru cu cască ce era alimentat de o pompă de aer. 1762: un alt englez, John Smeaton realizează un cilindru
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
mici încăperi, fiecare având o suprafață de circa 9 mp., dimensiunile celor două încăperi fiind de circa 6 metri lungime și 3 metri lățime, la care se adugă spre răsărit un mic altar, cu o suprafață de aproximativ 6 mp. Clopotele bisericii sunt trase cu două funii din prima încăpere, cea destinată femeilor și sunt discret mascate. Cea de-a doua încăpere, mai apropiată de altar, este prevăzută cu un mic balcon din lemn destinat cântăreților. Balconul suspendat pe 4 grinzi
Biserica de lemn din Berchieșu () [Corola-website/Science/314116_a_315445]
-
care l-a avut parohia în existența ei. Acest prim inventar păstrat al parohiei întocmit de părintele Iulian ne spune că parohia greco-catolică Frata avea o biserică de lemn ridicată în 1827 cu prestol de piatră și turn cu două clopote. În altar se mai aflau: patru sfeșnice de aramă galbenă cu câte trei crengi, trei cruci, un potir de sticlă, un disc de argint, o stea suflată cu aur, un antimis din 1839, trei icoane, un sfeșnic pe proscomidiar și
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Chieșd sau cea din Dobrin prezintă și ele urmele unei acoperiri cu zugrăveală albastră. În aceeași perioadă a avut loc și schimbarea acoperișului de „"șindilă"”. O parte din obiectele folosite în vechea bisericuță le regăsim la biserica nouă. Cele două clopote, despre care avem informații din Conspectul organizat de protopopiatul Oarței sunt „"cel mai nou este turnat în anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel mic este de 16 chilograme. Sunt vechi și
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
de protopopiatul Oarței sunt „"cel mai nou este turnat în anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel mic este de 16 chilograme. Sunt vechi și credincioșii nu știu prețul lor"”. Inscripția de pe clopotul mare confirmă anul. Din aceeași inscripție aflăm că acest clopot a fost turnat la Satu Mare. Tot la biserica nouă se păstrează vechiul candelabru, identic cu cel de la biserica de lemn din Bulgari. Chiar și sistemul de acționare a candelabrului era
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel mic este de 16 chilograme. Sunt vechi și credincioșii nu știu prețul lor"”. Inscripția de pe clopotul mare confirmă anul. Din aceeași inscripție aflăm că acest clopot a fost turnat la Satu Mare. Tot la biserica nouă se păstrează vechiul candelabru, identic cu cel de la biserica de lemn din Bulgari. Chiar și sistemul de acționare a candelabrului era identic, cu contragreutate din metal. Sistemul cu contragreutate a fost
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
(Rusă: Царь-колокол, Tsar-kolokol) este un clopot uriaș care poate fi întâlnit în Kremlinul din Moscova. Clopotul a fost creat la cererea împărătesei Ana I a Rusiei, nepoata lui Petru cel Mare, pentru a îndeplini visul bunicului său, Alexis I. Clopotul este în prezent cel mai mare
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
(Rusă: Царь-колокол, Tsar-kolokol) este un clopot uriaș care poate fi întâlnit în Kremlinul din Moscova. Clopotul a fost creat la cererea împărătesei Ana I a Rusiei, nepoata lui Petru cel Mare, pentru a îndeplini visul bunicului său, Alexis I. Clopotul este în prezent cel mai mare din lume , cântărind 216 tone, având înălțimea de 6,14
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
(Rusă: Царь-колокол, Tsar-kolokol) este un clopot uriaș care poate fi întâlnit în Kremlinul din Moscova. Clopotul a fost creat la cererea împărătesei Ana I a Rusiei, nepoata lui Petru cel Mare, pentru a îndeplini visul bunicului său, Alexis I. Clopotul este în prezent cel mai mare din lume , cântărind 216 tone, având înălțimea de 6,14 m și diametrul de 6,6 m. A fost construit din bronz de către meseriașii Ivan Motorin, fiul său Mihail și încă 200 de oameni
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
6 m. A fost construit din bronz de către meseriașii Ivan Motorin, fiul său Mihail și încă 200 de oameni în 1733-1735. Ornamentele, portretele și inscripțiile au fost făcute de către V. Kobelev, P. Galkin, P. Koktev, P. Serebriakov și P. Lukovnikov. Clopotul nu a bătut niciodată - în timpul unui incendiu în 1737, o uriașă lespede (11,5 tone) l-a spart în timp ce era încă în groapă de turnare. Șocul termic dintre foc și apa de stingere a fost fatal. În 1836, a fost
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
termic dintre foc și apa de stingere a fost fatal. În 1836, a fost dezgropat de către arhitectul Auguste Ricard de Montferrand și a fost plasat în locul său de astăzi, lângă Turnul lui Ivan cel Mare. Existau, de fapt, încă două clopote cu același nume; primul la începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al doilea în anul 1654. Clopotul Tarului ÎI cântarea în jur de 130 tone și a fost distrus în 1701. Se pare că cele două au fost
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
de Montferrand și a fost plasat în locul său de astăzi, lângă Turnul lui Ivan cel Mare. Existau, de fapt, încă două clopote cu același nume; primul la începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al doilea în anul 1654. Clopotul Tarului ÎI cântarea în jur de 130 tone și a fost distrus în 1701. Se pare că cele două au fost distuse deoarece se dorea un clopot mult mai mare. Pentru un timp, clopotul a fost utilizat drept o capelă
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
începutul secolului al XVII-lea, iar cel de-al doilea în anul 1654. Clopotul Tarului ÎI cântarea în jur de 130 tone și a fost distrus în 1701. Se pare că cele două au fost distuse deoarece se dorea un clopot mult mai mare. Pentru un timp, clopotul a fost utilizat drept o capelă, din partea spartă făcându-se ușa. Aparent, s-ar fi vorbit despre ideea de a-l reface. Conform unui discurs prezentat la un radio public național, cativa staroveri
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
de-al doilea în anul 1654. Clopotul Tarului ÎI cântarea în jur de 130 tone și a fost distrus în 1701. Se pare că cele două au fost distuse deoarece se dorea un clopot mult mai mare. Pentru un timp, clopotul a fost utilizat drept o capelă, din partea spartă făcându-se ușa. Aparent, s-ar fi vorbit despre ideea de a-l reface. Conform unui discurs prezentat la un radio public național, cativa staroveri credeau că în ziua Judecății de Apoi
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
a fost utilizat drept o capelă, din partea spartă făcându-se ușa. Aparent, s-ar fi vorbit despre ideea de a-l reface. Conform unui discurs prezentat la un radio public național, cativa staroveri credeau că în ziua Judecății de Apoi, clopotul se va reface miraculos, va fi ridicat la ceruri și va suna dând semnalul începerii rugăciunilor. Calificativul "„al Tarului”" provine dintr-un obicei rus de a numi tot felul de mari realizări, precum Bombă Tarului, cea mai puternică bombă de
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]
-
puternică bombă de hidrogen care a explodat, sau precum Tunul Tarului, cel mai mare obuzier construit vreodată. Este totuși pus la îndoială că sursa acestei denumiri este rusească, doarece realizările astfel numite sunt aproape inutile sau nu au funcționat niciodată. Clopotul Tar este un alt obiectiv turistic din Moscova foarte admirat de către turiști. Acesta este cunoscut de către localnici sub mai multe denumiri, precum: Clopotul Imperial și Tar Kolokol al III-lea. Clopotul este așezat lângă Turnul Clopotnița a lui Petru cel
Clopotul Țarului () [Corola-website/Science/314245_a_315574]