8,826 matches
-
deja în zbor, deasupra lor, deși ora atacului era neobișnuită: 8 dimineața. Surpriza au realizat-o românii și nu americanii, care s-au trezit atacați de o mulțime de avioane de vânătoare cu motorul în stea, pe care le-au confundat cu redutabilele Focke-Wulf-uri 190 germane. De fapt, erau IAR 80 românești. "Cădea cerul peste ei, la propriu și la figurat. Recunosc, primul nostru atac a fost decisiv și am avut, încă din primele momente ale luptei, șansa de a-l
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
ideii de carte. Sunt primii la deschiderea târgurilor și ultimii la închidere. Vin dimineața și pleacă seara, solidari cu cei din urmă vizitatori. Mulți dintre profesioniștii manifestărilor îi ignoră. Îi recunosc dintr-o privire și după privire. Nu pot fi confundați niciodată cu indecișii, cu gură-cască și cu mondenii. Au în privire o febră de damnați, de oameni pentru care împlinirea sufletească și frustrarea au ajuns într-un moment maxim. Când simt milă sau chiar frică văzându-i, îmi amintesc ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
alții dădeau din cap a îndoială. Mai ales scepticii, care îmbătrâniseră cu speranța într-un viitor luminos și aveau parte de unul de rahat. Era, prin urmare, posibil ca defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi confundat așteptarea cu trăirea. Ar mai fi fost o posibilitate ca anunțul să fie, în felul lui, corect. Să-l fi privit pe unul dintre pacienții Spitalului 9, secția euforici incurabili. De câțiva ani, am reînceput să-mi construiesc un soi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altul. La chip eram eu, dar nu și la picioare. Eram eu la ochi, la nas și-atât. Aveam altă gură și alt păr decât acelea pe care le ținea el minte. Normal ar fi fost să accepte că mă confundase. Soția lua situația ca atare și nu era deloc afectată de nepotrivire. „Lasă, Petrică - l-a temperat ea -, că doar nu-i prima oară când te înșeli.“ Aveam de-a face cu un caz aparte de încăpățânare: din cauza celor treizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și unde să o Suceava, limba învățământului nu e cea neamului ci învățăm dacă în școlile noastre mijlocii , în școala reală din Cernăuți, în gimnaziul din cea nemțească? Sau poate că și istoria se învață în limba străină ? Atunci [...] ne confundăm și mai adânc în întunericul neștiinței!” Trecutul istoric devenea în concepția Hurmuzăkeștilor o forță morală care stimula mândria națională a bucovinenilor și dădea conținut năzuințelor lor de unitate, dreptate și adevăr. Studiul istoriei îi aducea în mod firesc la concluzia
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
îți încordezi toate forțele trupului și ale sufletului; când nu mai poți fi tu însuți niciodată, nici față de tine însuți, mai ales față de tine însuți; când în chinuri și în istovire te alipești de idealul urmărit și cauți să te confunzi cu dânsul, în ciuda ta și în ciuda celorlalte, o, cât îți e de necesar acel prieten, singurul, căruia îi poți șopti în taină ceea ce nici ție însuți nu cutezi a-ți mărturisi, pentru ca nu cumva în ceasul hotărâtor să te înspăimânți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
margine goală pentru iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara pierderii fiului ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
te uiți la sfinți rugându-i să te ajute. Îl avea pe fiul ei cu ea în casă, uita că un acordeon nu-i un om, că unui acordeon îi e indiferent cui îi aparține. Cum ajunge o mamă să confunde un acordeon cu fiul ei? Ce propoziții sunt în stare să descrie cum pierderea suferită se transformă într-un obiect ce ți se oferă, fără vreun motiv inteligibil, să țină locul unui dispărut? și cum ajunge bărbatul acestei femei, care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Să vorbești la o anchetă înseamnă să te ocupi de partea de invenție a acuzării. Ca acuzat, vatrebui să faci abstracție de tine, cel din realitate, pentru a te ocupa de tine așa cum apari în invenție, dar fără să te confunzi cu acela. Trebuie să te ții cu strictețe de invenție - nu care cumva să-i depășești perimetrul trasat de acuzator, în ideea greșită că astfel vei reuși să previi o nouă invenție. Căci amănuntele ce-ți scapă în afara ei nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața ei dinainte pe care a cărat-o aici după sine. Rămâne ofensată și înclină să vadă dreptatea mereu numai de partea sa. Obișnuită să provoace continuu și totodată neselectiv, se prea poate ca Privirea Străină
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul Sănătății intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ocupație. A.R. Aici mă tem că nu pot fi decât subiectivă. Nu știu, când întrebi un actor despre actorie sau un muzician despre muzică, nu te aștepți la judecăți nemiloase. În ce mă privește, până la urmă traducerile s-au confundat cu pasiunea mea, cu viața mea, cu tinerețea mea. Cu țelul meu. Sigur că, pentru mine, meseria de traducător e foarte frumoasă. Altora li se pare migăloasă, cronofagă și mare consumatoare de nervi. Sigur că presupune un consum nervos. Orice
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
acordă faptelor. Poți avea încredere că va da fiecare „fluxului vieții“ o interpretare pe care să te poți bizui? Pe de altă parte, nu cred că „intelectualizez“ atât de mult. Mai curând stilizez experiența de viață, iar aceasta se poate confunda cu ceea ce numiți „intelectualizare“. Uneori caut pur și simplu să mă amuz. În Herzog, de pildă, s-ar putea crede că „intelectualizez“, dar nu fac decât să-i ridiculizez pe intelectuali și depozitele lor de idei inutilizabile, care, în momentele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din rândul întâi. A fost chemat armurierul, dar explicația lui m-a înnebunit și mai rău: eroarea lui venea din faptul că între gloanțele oarbe și cele cu doi ochi nu e aparent nici o diferență, la magazie. Oricine le poate confunda. Și atunci eu, fiindcă o scenă este lumea, asta e indiscutabil, mă zbat să părăsesc teatrul din Rennes, să caut o altă operetă, fără iluzii în ce privește rolul, dar un teatru în care să am o minimă siguranță că armurierul și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei vieți de înaltă conduită revoluționară.“ (România literară, 2 februarie 1978) BĂRBUȚĂ Margareta „Se simte nevoia depășirii fazei actuale, în care corectitudinea pare să fi devenit, pentru unii, supremul ideal. Claritatea ideologică, fermitatea și spiritul militant partinic nu pot fi confundate cu atitudinea neutră, de expectativă, nici cu idealismul incolor. Îndrăzneala creatoare, dublată de responsabilitatea față de comandamentele social-politice ale actualului moment istoric, constituie o condiție esențială a progresului în orice domeniu și cu atât mai mult în arta teatrală.“ (Contemporanul, 6
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să fie pătrunsă de un puternic suflu mobilizator, militând cu pasiune pentru perfecționarea societății și a omului», spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu în Expunerea la Congresul educației politice și al culturii socialiste. Tocmai în sensul acesta, prin aceste personaje care-și confundă existența cu evenimentul, vom înțelege treceri în planul faptei - de la un început la alt început, în lăuntrul omului - de la vechiul cerc al simțămintelor la unul nou, în care acțiunea fiecărui început este o stare febrilă de acceptare a lumii prezentului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cultivăm. Între munca științifică din vremea regimului burghezo-moșieresc și aceea din zilele noastre deosebirea este tot așa de mare și în ce privește eficacitatea ei. Activitatea de cercetare nu era legată de nevoile generale ale maselor. Individualismul, sub diferite forme, care se confundă, de multe ori, cu un egoism cras, constituia trăsătura caracteristică a activității științifice din acele vremuri.“ („Realizări în științele istorice și filologice“, România liberă, 14 mai 1961) „Faptele prezentate aici, sumar și stângaci, explică și justifică ridicarea în masă a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să fie mare conducător, nimeni nu se naște «cu steaua în frunte», cum zice vorba veche. Cel ce se afirmă însă prin muncă și prin cinste, cel ce nu uită niciodată de vatra care l-a vădit, cel ce se confundă până la uitare de sine cu interesele de astăzi și de mâine ale poporului, cel ce se luminează ori de câte ori vede Țara mulțumită și voioasă, întristându-se tot de atâtea ori, când o vede umbrită de necazuri, cel ce nu cunoaște nimic
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al partidului, e de natură, prin implicațiile ei majore, să imprime atât vieții noastre politice și sociale, în genere, cât și mișcării noastre cultural-artistice, o orientare precisă, un puternic și dinamizator impuls creator, odată cu limpezimea multor probleme cu care se confundă, la noi și în lume, contemporaneitatea.“ (Teatrul, 9 septembrie 1978) BRATU Horia, critic literar, reprezentant al proletcultismului Misiunea criticului reperist (nota V. I.) „Criticul literar azi, la noi, trebuie să fie responsabil într-un grad mai înalt decât oricând. El
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cateva ori chiar mi- ai dat din pachetzelul tau in pauza cea mare, caci eu ma nimerisem sa nu am nimic. De rau ! mmmm... stai sa vad... DA ! te-a apucat o data nebunia la ora de desen si m-ai confundat cu... coala de hartie... si nuuu... Nu te-ai lasat pana nu ai incercat toata paleta cro matica pe uniforma mea... atunci am fost ft ft suparata... nu ca ar fi fost o surpriza din partea unui co leg... dar nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
animați de un fals spirit revoluționar care bântuia ca o molimă, s-au dovedit refractari la orice încercare de restabilire a ordinii și disciplinei în școală, făcând trimiteri tot mai vehemente la gama de libertăți pe care le conferă democrația, confundând-o cu anarhia. Urmările? Interesul pentru învățătură a scăzut îngrijorător de mult. Disciplina, condiție fundamentală pentru buna funcționare a unei instituții de educație, s-a deteriorat dramatic; ținuta vestimentară a elevilor a devenit excentrică și total nepotrivită, sfidând normele etice
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fi pricepută clar și nu va fi socotită ca isvorâtă din vreun sentiment de intoleranță. Declar că am "comprehenziune" pentru toate manifestările vieții, și n-am decât dispreț pentru moraliștii rigizi și pentru apărătorii ipocriți ai "autorităților" totuși nu pot confunda arta cu ceea ce nu e artă, deși recunosc că și în ceea ce nu e artă pot fi lucruri admirabile. Un trandafir rupt din grădină e mai frumos decât acel ieșit din penelul pictorului, dar ar fi curios tabloul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a Moldovei, cum și pe unii din cei plecați aiurea. În formațiunea și dezvoltarea spiritului meu, Junimea a intrat așadar cu o parte destul de apreciabilă; și aceasta explică de ce lucrurile pe care le știu despre Junimea se amestecă și se confundă adesea cu propriile mele amintiri. Prin mine însumi deci, despre viața, activitatea, spiritul ei, nu știu nimic. Nimic mai mult decât ce am putut citi, la fel cu toată lumea, în "Amintirile..." lui Panu și ale lui Iacob Negruzzi, sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
televi ziunile face pandant, în mod paradoxal, cu o alta, de semn schimbat. Dacă în primul caz era vorba de un impuls de-a proteja cultura în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei dușman. (Că opoziția cultural/comercial este grosieră și că reclamă nuanțări - nu mai vorbim...) Așa cum vameșii americani voiau să taxeze cândva Pasărea măiastră a lui Brâncuși ca pe orice obiect de consum, există destule cazuri în care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]