10,570 matches
-
a fost răpit și dus la zei și le va fi un zeu binevoitor, așa cum le-a fost un rege bun”10). Bacovia spune - reamintesc -: „Și-aș vrea ca să mor/ Ca Romulus Rege,/ Uitat, legendar...” Ultimul vers stîrnește nedumerire prin contradicția aparentă pe care o conține. Aceasta poate fi eliminată, însă, dacă se clarifică sensul cuvîntului „uitat”: aci, el nu înseamnă „șters din minte”, ci „pierdut fără urmă”, într-un mod misterios. Felul în care a dispărut Romulus n-a dus
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
simple (inclusiv sub aspect grafic), dar cu teme esențiale. Broșurile cu fond greu. „Setea de nou”, prezentă în fiecare, stimula (observație valabilă și azi) o activitate care, cînd o privești atent, constați că nu-i decît o „semiplagiere universală”. „Duioasă contradicție!”, exclamă el. Ceea ce spune Bacovia în „Zborul cărților” era resimțit, în acel timp, și de alții. în „Scena” (2, nr. 38, 12 februarie 1918, p. 2) am întîlnit, de pildă, un scurt „Răspuns” (dacă pornea de la o întrebare reală sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Jurnalul său2), iar ideea revine în mai multe locuri. Ulterior, cînd ajunge ministru al Instrucțiunii, emite o circulară către directoarele școlilor de fete, prin care le interzice, lor și elevelor, să dea cu dres pe față, lucru ce venea în contradicție cu evoluția modei, și pentru care Eminescu, adversarul său cel mai vehement, l-a ironizat în mai multe rînduri 3). Moraliștii însă o țin pe-a lor, vorbind defavorabil despre femeile care-și vopsesc unghiile cu „canà”, își ung pleoapele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din 2009, precizează că se va ține cont de un factor determinant și anume insatisfacția Rusiei față de planurile de dezvoltare a infrastructurii militare a Alianței la granițele sale și încercarea de a-i conferi acesteia funcții globale, care intră în contradicție cu normele dreptului internațional. Președintele rus, Dimitri Medvedev, a anunțat, în martie 2009, o amplă reînarmare a Federației Ruse începând din 2011, dat fiind că analiza situației politico-militare din lume a arătat că, în unele regiuni, persistă un serios potențial
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
față de Iran o politică de dublă izolare (îngrădire) promovată de Martin Indik, asistentul președintelui pentru Orientul Apropiat și Asia de Sud Est, și Anthony Lake, consilier de securitate națională cu scopul împiedicării simultane a Iranului și Irakului de a realiza acțiuni în contradicție cu interesele comunității internaționale. Politica față de Iran devenea neclară, pe de o parte, SUA susținea sancțiunile economice la adresa Iranului, incluzându-l într-un cordon sanitar, pe de altă parte, europenii optau pentru dialog, bazat pe abordarea normelor de conduită, ambele
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
limitate de demarare a construirii unui sistem național de apărare antirachetă. Opozanții ideii de sistem de apărare antirachetă avertizau că orice sistem defensiv amplu, reprezenta o violare a tratatului din 1972 și ar conduce la modificarea balanței strategice 343. În contradicție cu politica oficială a Administrației Clinton (președintele american Bill Clinton s-a opus, la sfârșitul anului 1995, proiectului de hotărâre privind un sistem de apărare care să implice proliferarea rachetelor defensive), în optica Pentagonului și a Congresului american, Tratatul ABM
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
NMD) în sistemul comun de apărare aeriană al celor două țări (NORAD). Otawa refuza să-și dea girul pentru NMD, conceput pentru a proteja continentul împotriva atacurilor statelor războinice, atâta timp cât Washingtonul nu făcea dovada că acest sistem nu era în contradicție cu Tratatul de Neproliferare Nucleară 383. După opozițiile făcute manifeste de Rusia, China, Canada și Franța, în februarie 2000, la Munchen, de data aceasta între experții europeni și americani pe probleme de securitate, s-a declanșat o controversă cu privire la politica
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
provin din rândul "elitei" (trebuie reamintit că această distincție este morală și nu situațională). Așadar, populismul și democrația întrețin o relație mult mai complicată (Mudde, 2007: cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților (Canovan, 1999; Mény și Surel, 2002b). În această luptă, populismul se situează în mod clar de partea regulii majorității. Mai mult decât atât, în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
schițată în același an, partidul afirma că: "erorile multiculturalismului trebuie corectate" (VB, 2004a). De asemenea, trebuie spus că VB-ul susține în continuare repatrierea imigranților care refuză asimilarea. Numeroase propuneri de politici publice incluse în manifestele partidului se află în contradicție cu principiul pluralismului care este puternic ancorat în Constituția belgiană. Alte propuneri, mai cu seamă cele care vizează limitarea drepturilor musulmanilor în Belgia, se pot afla în conflict cu articolul 19 al legii fundamentale care consfințește libertatea religioasă. 2.4
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să delegitimeze cordonul sanitar. De altfel, lucrurile sunt încă și mai complicate, cordonul sanitar alimentează VB-ul cu muniție, în campania sa îndreptată împotriva partidelor consacrate și introduce o distincție de tip prieten-dușman în politica belgiană, care se află în contradicție cu caracterul incluziv și pluralist al democrației liberale. Astfel, decizia partidelor consacrate de a exclude VB-ul cu ajutorul cordonului sanitar, are efecte ambivalente asupra calității democrației. Se poate deci concluziona că exemplul belgian conține numeroase trăsături ale unei hegemonii a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
apoi la guvernare. Doar Reform Party poate fi clasificat ca partid populist, mesajul inițial al formațiunii constând în recursul la "popor" în opoziție cu "elita". În discursul Partidului Reformei, atât identitatea poporului, cât și cea a elitei erau într-o contradicție flagrantă cu sensul pe care acești termeni l-au avut în cea mai mare parte a istoriei populismului nord-american. Partidul Reformei a fost înființat în noiembrie 1987, alegându-l în fruntea sa pe Preston Manning. Privind retrospectiv, din perspectiva guvernării
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să conducă la o scădere semnificativă a cheltuielilor Statului Canadian și la intensificarea participării grupurilor sociale la dezvoltarea politicilor sociale. Pentru cercetătorii comparativiști ai fenomenului populist, acest element înscris în agenda Partidului Reformei ar putea părea că se află în contradicție cu mesajul formațiunii de a reda puterea "oamenilor de rând". Însă, această contradicție este mai degrabă aparentă decât reală și asta pentru că, începând cu 1993, Reformiștii au redefinit astfel "poporul", încât el să excludă orice grup de alegători sau organizație
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
participării grupurilor sociale la dezvoltarea politicilor sociale. Pentru cercetătorii comparativiști ai fenomenului populist, acest element înscris în agenda Partidului Reformei ar putea părea că se află în contradicție cu mesajul formațiunii de a reda puterea "oamenilor de rând". Însă, această contradicție este mai degrabă aparentă decât reală și asta pentru că, începând cu 1993, Reformiștii au redefinit astfel "poporul", încât el să excludă orice grup de alegători sau organizație, care ar pleda pentru o extindere a statului social, pentru redistribuirea resurselor de la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reflecte atitudinile publicului larg. Conform studiului Eurobarometrului desfășurat în toamna anului 2002 (Comisia Europeană, 2003: 32), doar 46% dintre austrieci au considerat apartenența la UE un "lucru bun", în comparație cu 55% când Austria făcea parte din UE-15. Dacă cineva consideră înmulțirea contradicțiilor ca ceva "pozitiv" (și aceasta se poate dovedi pentru un sistem politic ca cel din Austria, care deseori a fost prezentat ca unul "foarte stabil"), atunci se poate specula că participarea FPÖ la guvernare a dus la o îmbunătățire a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de o majoritate populară la momentul T=0 poate folosi puterea statului pentru a limita capacitatea altora de a crea majorități alternative în momentul T=1 sau T=2. În opinia noastră, ceea ce Rovira Kaltwasser și Mudde descriu ca fiind "contradicția internă a democrației liberale, adică tensiunea dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților" are sens în teorie, dar eșuează în practică. Drepturile liberale ar putea limita sfera de acțiune a regulii majorității, dar, în lipsa
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înspre o extremă. Manifestarea populismului sprijină sau stânjenește democrația, de obicei, în funcție de cât de bine funcționează deja democrația. Chestiunea "relațiilor majoritate-minoritate" constituie un exemplu util în acest sens. După cum subiliniază Mudde și Rovira Kaltwasser, ambivalența relației este direct legată de contradicțiile interne ale democrației, adică de conflictul dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților. De vreme ce populismul este clar de partea regulii majorității, apariția unei reguli populiste într-un sistem politic deja bazat pe majoritate ar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
degrabă este o relație dinamică stabilită între cele două părți care le ajută să se delimiteze de literatura tradiționalistă și deja canonizată a ficțiunii. Dar, folosind de acum încolo termenul de "jurnalism literar" narativ, nu intenționez să rezolv prin aceasta contradicții care în cele din urmă sunt de nerezolvat. Intenția mea este de a aduce o contribuție critică la natura problematică a denumirilor critice din domeniu și de a trece apoi la evidențierea prezenței istorice a temei. Acestea fiind spuse, aleg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scene, dialog, spre exemplu - și aplicându-se asupra unui anumit spațiu și unui anumit timp. Și pentru că asemenea particularități sunt distincte, ele nu pot fi acuzate de limitare critică și volatilizare totalitară și prin aceasta continuă să existe ca o contradicție la o asemenea volatilizare. Pentru că, asemenea narațiunii, pot aspira la finalizare, să spunem o finalizare structurală, cu punct culminant și deznodământ în acord cu constrângerile construcției narative din Vest, fenomenele distinctive trebuie să continue să existe în contrast cu aceste finalizări pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pasajului în context literar atunci când Platon, artistul creativ, scrie despre Criton: Și, podidit de plâns, s-a întors să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându-și călăul nu ca un călău ci ca un om complex: Ce om cu frumoase purtări! Tot timpul cât am stat aici a venit pe la mine și câteodată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar atunci când Platon, artistul creativ, scrie despre Criton: Și, podidit de plâns, s-a întors să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându-și călăul nu ca un călău ci ca un om complex: Ce om cu frumoase purtări! Tot timpul cât am stat aici a venit pe la mine și câteodată stătea de vorbă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
recunoaște, de propria reflexivitate. Fără să știe, recunoștea imposibilitatea inspirației divine pe care o ataca Jane Anger în secolul trecut din cauza propriei obligații - una bazată pe subiectivitatea sa - față de fenomenal. Astfel, stilul simplu nu era chiar așa, ci încărcat de contradicții, după cum notează criticul Hugh Kenner: "Proza și stilul simplu sunt cele mai dezorientante forme de discurs inventate până acum de om... Un om care nu-și ornamentează limbajul nu ne poate înșela; aceasta este premisa ascunsă. Episcopul Thomas Sprat încuraja
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plictisitoare. Însă deodată, fără prea multe constatări, chiar același lucru își dezvăluie frumoasele aripi, și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că acesta își împărtășește părerile - prin proclamarea examinării profanului - prin contradicție cu cele ale neoclasicistului Samuel Johnson, pe care îl descrie drept "rece și pedant" (68). Cu toate acestea, ideile lui Emerson se înscriu în aceeași categorie generală ca și ideile lui Johnson, ajutând la concretizarea ideii de literatură, la care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și-a luat deja angajamentul de a fi o organizație ce răspunde în fața problemelor publice controversate" nu poate fi obiectiv (citat din Schudson 157). Drept urmare, jurnaliștii ar fi urmat să nege angajamentul față de propria subiectivitate, ceea ce este în aparență o contradicție. Pentru a fi sigur, Lippman era conștient de puterea și influența perspectivei subiective, și tocmai din acest motiv a cerut "o testare constantă" a știrilor. Însă el confundă această testare constantă sau "unitate de metodă" pentru a prezenta știrile în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca fiind cuprins în aria mai largă a ficțiunii se numără și Kathy Smith. În John McPhee Balance the Act - John McPhee și echilibrul acțiunii - ea propune ideea că povestea adevărată așa cum e reprezentată în scrierile lui McPhee este o contradicție de termeni pentru că folosește tehnica ficțională (226). Aici găsește argumentația de sprijin care descinde de pe linia Hellmann și Hollowell care ar fi caracterizat poveștile adevărate ca pe niște ficțiuni deghizate. La fel procedează și Lars Ole Sauerberg în Fact and
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timp și că e posibil că din dorința de a inventa ceva să putem greși sau săvîrși erori”. Da, Într-o masură este adevărat, dar să nu absolutizăm acest aspect pentru că nu Împărtășim Întrutotul această opinie care este oarecum În contradicție cu valorile progresului. Deci frica de o eventuală eroare nu trebuie să ne Împiedice să realizăm o acțiune de evaluare obiectivă și serioasă care să Își demonstreze viabilitatea În timp. Barbu Zaharescu ocupîndu-se Într-o lucrare intitulată „ Teoria valorii și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]