7,252 matches
-
a fost cel de-al 109-lea pontif după liber pontificales. Acesta era român din zona Via Lata , fiind a 3-lea pontif cu numele Adrian. Cronicarul Martin Polono îi atribuie lui Adrian al III-lea două decrete : instalarea suveranului pontif să se facă fără a mai fi necesară prezenta trimișilor imperiali ; iar la moartea lui Carol cel Gros , care nu aavut urmași , coroană să revină unui
Papa Adrian al III-lea () [Corola-website/Science/305415_a_306744]
-
Principesa bizantină Theophanu , însă, prin ridicarea Capuei și Beneventului la rang de arhidieceze a creat noi tensiuni cu Biserica din Răsărit (cele două orașe se aflaseră în mod tradițional sub influența Bizanțului). Liutprand de Cremona care e cunoscut și în calitate de cronicar a relatat de acte de mare cruzime (cum că i-ar fi scos inamicilor săi și ochii, omorând jumătatea populației Romei). Însă operele lui Liutprand sunt cunoscute ca niște lucrări puternic influențate de prjudecățile acestuia. Ioan a decedat pe data
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
lui Liutprand sunt cunoscute ca niște lucrări puternic influențate de prjudecățile acestuia. Ioan a decedat pe data de 6 septembrie 972 la Roma. Spre sfârșitul vieții ar fi transformat Palatul Lateran într-un harem personal de-al său unde conform cronicarilor ar fi fost omorât de un furios soț înșelat. Literatură: R. Barth, F. Bedürftig: Taschenlexikon Päpste. Piper, München 2000. Linkuri: Literatur von und über Johannes XIII. (Papst) im Katalog der Deutschen Nationalbibliothek Johannes XIII. (Papst). În: Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon (BBKL)
Papa Ioan al XIII-lea () [Corola-website/Science/305420_a_306749]
-
ajuns în 1032 noul papă la vârsta de numai 18 ani. După scrierile călugărului Rodulfus Glaber ar fi avut chiar numai unsprezece ani. Desideriu de Montecassino relatează că anumite lucruri din viața acestui papă ar fi imposibil de rostit pentru cronicari. A fost numit "„un mizerabil ce se înfruptă cu imoralitate”" și "„un demon din iad deghizat în preot”" deoarece avea plăcerea orgiilor cu tineri băieți. Din pricină vieții lui pline de desfrâu și datorită atrocităților sale a fost extrem de urât
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
la o vârstă fragedă, șimureau în floarea vieții, în timp ce prefecții se luptau pentru supremație. Austrasienii conduși de Pepin cel Mijlociu au ieșit în cele din urmă triumfători în bătălia de la Tertry, în acel an începând domnia lui Pepin, după afirmațiile cronicarilor. Fiul lui Pepin, Carol Martel a condus fără un rege pe tron tmp de câțiva ani, fără să-și aroge el însuși acest titlu. În cele din urmă, fiul său, Pippin cel Scurt a căpătat sprijinul nobilimii pentru a schimba
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
anterioară. Temperaturile crescuseră și era deranjant de cald, oamenii se scufundau până la genunchi în zăpada moale în timp ce se chinuiau să împingă bărcile printre cutele de presiune. La 27 decembrie, tâmplarul navei, Harry McNish, (sau McNeish — nu există un consens printre cronicari privind grafia numelui său) s-a răzvrătit și a refuzat să mai lucreze. El a argumentat că regulamentele navale nu se mai aplică de la scufundarea lui "Endurance", și că astfel nu mai este obligat să execute ordinele. Reacția fermă a
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Dumnezeu Maria, în anul 7040 luna septembrie 12, iar al domniei lui anul al cincilea și pe al șaselea curgător."" Lăcașul de cult a fost pictat atât în interior, cât și în exterior între anii 1535-1538 tot pe cheltuiala domnitorului. Cronicarul Grigore Ureche (c. 1590-1647) scrie astfel în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" despre ctitoriile bisericești ale domnitorului Petru Rareș: ""Iară daca
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia () [Corola-website/Science/313076_a_314405]
-
M. H. Maxy (1974), Gheorghe Ionescu (1988), precum și un album consacrat lui Constantin Brâncuși (1972, reeditat 1976). A realizat ample incursiuni în mai multe domenii ale vieții artistice românești de la sfârșitul veacului trecut și din acest secol, publicând titluri despre cronicari și critici, colecționari sau societăți artistice. O altă carte este consacrată decorației pictate din vechi case bucureștene. De-a lungul activității sale a avut privilegiul de a sta în preajma unor mari artiști ca Marius Bunescu și M. H. Maxy, despre
Petre Oprea () [Corola-website/Science/314540_a_315869]
-
(n. 20 septembrie 1978, Horezu, județul Vâlcea) este un scriitor, traducător și cronicar literar român. În 1997, a absolvit Liceul Economic și Școala de Arte, clasa de coregrafie, ambele din Râmnicu Vâlcea, iar în 2003 Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, secția română-franceză. A debutat publicistic cu recenzii și cronici literare în
Marius Chivu () [Corola-website/Science/314628_a_315957]
-
faptul că în România presa e liberă.” (“Agricultor în Sahara și ziarist în România”) În revista „Norii”, numărul 8, din 2001, Ștefan Bălan scrie un editorial în care construiește un portret al autorului, folosind drept material pagini din jurnalul fostului cronicar al “României literare”, “Gheața din calorifere și gheața din whisky: jurnal politic (1990-1995)”: „în tot ceea ce scrie, dl Ștefănescu pare interesat nu doar de calitățile literare ale textului, dar și de context, de detaliile epocii dar și ale omului, căruia
Gheața din calorifere și gheața din whisky () [Corola-website/Science/314725_a_316054]
-
Gheorghe Ionescu-Gion (n. 14 octombrie 1857, Pitești - d. 29 iunie 1904, București) a fost un profesor, istoric, ziarist, publicist, cronicar literar și teatral, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, inspector general în învățământul secundar, vicepreședinte al Ateneului Român, membru corespondent al Academiei Române. A publicat numeroase studii istorice. Principala sa operă este "Istoria Bucureșcilor", publicată la București în 1899
Gheorghe Ionescu-Gion (istoric) () [Corola-website/Science/314769_a_316098]
-
menționează un cadou sau acordarea unui pământ Papei (act care a avut loc cu aproape o sută de ani mai devreme). Nu există nici o informație exactă cu privire la viața lui Mieszko înainte ca el să ia controlul asupra terenurilor sale. Doar cronicarii Poloniei Mici au estimat data de naștere undeva între anii 920 - 931, cu toate acestea, cercetătorii moderni nu recunosc Cronica ca pe o sursă de încredere. Pe baza informațiilor, mai mulți istorici au postulat data de naștere între anii 922
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
populară despre originea și sensul numelui este provenită dintr-o legendă veche, prima dată fiind descrisă de Gallus Anonymus, în conformitate cu care "Mesco" (forma latinizată folosită de sursele vechi) cum că acesta a fost orb în primii șapte ani din viață. Cronicarul a legat această poveste după cum urmează: Această interpretare a fost o referință clară la botezul de mai târziu a ducelui: În plus, este cunoscut faptul că acest cuvant slav "mzec", poate fi interpretat ca "a închis ochii" sau "a fi
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
a cucerit teritoriile ocupate de triburile Polabian, Lusatian și Słupianiar ca o consecință, acesta a intrat în contact direct cu statul polonez. În același timp, Mieszko a început expansiunea sa împotriva triburilor Velunzani și Lutici. Războiul a fost înregistrat de către cronicarul Abraham ben Jacob. Potrivit acestuia, Mieszko s-a luptat cu tribul Weltaba, identificat cu Veleti. Wichmann cel Tânăr, un nobil saxon care fusese un lider al slavilor Polabian, l-a învins pe Mieszko de două ori, iar în jurul anului 963
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
fie un act de subordonare în fața Împăratului, fără medierea Papei. Potrivit lui Gallus Anonymus, au mai fost alte motive responsabile, pretinzând că este implicată și Prințesa Dobrawa a Boemiei care îl convinsese pe soțul ei să-și schimbe religia. De asemenea, cronicarul Thietmar atribuie conversia lui Mieszko în urma influenței soției sale. Botezul lui Mieszko a avut loc în 966. Locul este necunoscut și ar fi putut fi în oricare dintre orașele din Imperiu (posibil în Regensburg), însă este posibil să fi avut
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
al II-lea a părăsit țara și s-a dus în Italia. Se pare că în acest timp, Mieszko s-a căsătorit cu Oda, fiica lui Dietrich din Haldensleben, Margraf al Marșului Nordic, după răpirea ei de la mănăstirea din Kalbe. Cronicarul Thietmar a descris evenimentul, după cum urmează: Deși Thietmar a făcut o mențiune a războiului care a avut loc cu acest prilej, informațiile privind restituirea acordului, care acționa pentru bine țării și pentru eliberarea prizonierilor, indica faptul că acest conflict a
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
parte Orientis cum regno nostro conterminantur, sicut Ruscia, Cumania, , Bulgaria”". Brodnicii nu au lăsat dovezi ale existenței lor sau materiale scrise, fapt ce face identificarea lor dificilă. O descriere etnică a lor (sub numele de "brondieni") a fost făcută de cronicarul bizantin Niketas Choniates care, în "Istoria" lui, îi descrie ca fiind "taurosciți" adică Sciți din Taurida, termen aplicat și slavilor orientali din statul "kievean rus" (dintre care se trag rușii). În același document, Choniates a făcut distincția între cumani și
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
părerea că Ploscânea ar fi fost de partea slavilor dar la sârșitul bătăliei ar fi fost luat prizonier și utilizat ca parlamentar între tătari și slavi. După această bătălie, brodnicii nu au mai fost menționați în cronicile rusești. După unii cronicari, numele lor (exonim) înseamnă „cel care trece o apă”. Un posibil motiv ar fi că teritoriul brodnicilor se găsea la legătura dintre poalele Carpaților și gurile Dunării care avea o importanță economică majoră, asigurând accesul către coloniile genoveze. Potrivit altor
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
unde a dezvăluit secrete ale lui de Villemessant a fost în cele din urmă concediat de acesta. S-a angajat la publicația „l'Univers” a ideologului catolic Louis Veuillot, si la „La Liberté” a lui Émile de Girardin, în calitate de reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după exemplul unchiului său din partea mamei, Jean Buchon. A publicat articole în domeniul istoriei într-o seama de publicații: „Revue
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
dezvăluit secrete ale lui de Villemessant a fost în cele din urmă concediat de acesta. S-a angajat la publicația „l'Univers” a ideologului catolic Louis Veuillot, si la „La Liberté” a lui Émile de Girardin, în calitate de reporter, cronicar literar, cronicar parlamentar și de artă între anii 1874 - 1886, ca mai apoi să se consacre redactării unor lucrări istorice după exemplul unchiului său din partea mamei, Jean Buchon. A publicat articole în domeniul istoriei într-o seama de publicații: „Revue de la Revolution
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
Universitatea din București, după examenul de licență în filologie făcându-și stagiatura ca profesor de limba franceză la Liceul din Buftea. Debutează în anul 1972 în critică literară, în presa vremii deținând rubrici de comentariu de carte. În 1975 devine cronicar literar permanent la revista "Luceafărul" dar visul de a lucra din plin în presa literară nu s-a putut realiza decât în 1981, cănd după o specializare în istoria culturii a devenit redactor al revistei "Luceafărul", una dintre publicațiile culturale
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
revista "Luceafărul" dar visul de a lucra din plin în presa literară nu s-a putut realiza decât în 1981, cănd după o specializare în istoria culturii a devenit redactor al revistei "Luceafărul", una dintre publicațiile culturale importante ale vremii. Cronicar literar la Luceafărul (1975 - 1989), Actualités Roumaines (1981 - 1984; Romanian News (1981-1984; Adopta încă de la început, ideea culturală de “protocronism”, inițiază alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu cercetări (după 1984) privind “Literatura protoromâna”. Descoperă în studiile sale pe scriitorul proto-român Martin de
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
nu a fost atât de utilizat ca în Europa Renașterii.Combinând aceste elemente într-un sistem de producție, invenția sa a permis tipărirea rapidă a materialelor scrise și o explozie a informației în Europa renascentistă. Înainte de Gutenberg, doar călugării și cronicarii aveau acces la informații, iar păstrarea scrierilor antice și religioase se făcea prin copiere anevoioasă.Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina / Gherghena" . Se poate observa similaritatea sufixului "-ghina" în denumirile "Tirighina" și "Gherghina". Castrul este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]